Tensiuni la vârful BOR. Vasile Bănescu, atac la IPS Teodosie: "Zvârcolirile cele mai înfricoșătoare au fost înregistrate în anticul oraș Tomis"

Nici marea sărbătoare de astăzi nu a adus armonia în sânul Bisericii. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, a revenit cu un nou atac la Înalt Preasfinţitul Teodosie, în controversa privind data celebrării Paştelui. Într-o postare pe Facebook, fără să îi menţioneze numele, Bănescu îi dă o replică acidă Arhiepiscopului Tomisului.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Nu este prima dată când au loc astfel de atacuri între cei doi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Scandalul a pornit după propunerea ca Paştele să fie celebrat la aceeaşi dată de întreaga creştinătate. Arhiepiscopul Tomisului s-a opus vehement acestei idei. Iată şi reacţia acestuia după noul atac al lui Bănescu.

IPS Teodosie: "E un om vrednic de compătimire, care are nevoie de rugăciune. El nu se roagă, de aceea vorbeşte chiar împotriva Bisericii. Cred că este un accident în viaţa lui." 

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române: "Discuția atât de firească ivită contextual în jurul unei teme care, tratată informat, reprezintă constant o problemă, aceea a sărbătoririi „Învierii Domnului” după un calendar corect, îndreptat, nu defazat (cu 13 zile), este o discuție dovedită recent ca mult prea subtilă, insuportabilă chiar pentru urechea fină, lăutărească a unei majorități care, fără vină, a înțeles din prima că de fapt ar fi vorba de

- trădarea cruntă a credinței ortodoxe, 

- trecerea cu arme și multe bagaje teologice la catolici, 

- unirea dogmatică și ecumenistă cu Apusul, „acel Apus”, 

- ruperea sacrilegă de trecut și năruirea în viitorul antihristic,

- spulberarea Ortodoxiei carpato-danubiano-pontice. 

Zvârcolirile cele mai înfricoșătoare au fost înregistrate, previzibil, în anticul oraș Tomis. 

Aceste enormități imposibil de înghițit de o minte oricât de sumar educată religios s-au dovedit a fi perfect digerabile pe scară largă. Nu o scară a virtuților, desigur. 

Pe această scară insalubră din dosul adevărului istoric, care duce direct la etajul ultim al „creștinismului” de tip magic, ritualist și grobian instrumentalizat, se cațără îndârjit și țipând isteric aceiași câțiva locatari ai haznalelor mediatice, vajnici apărători ai țărișoarei, ai „Bisericii” confiscate de naționalism deșănțat, ai păcii încheiate oricând în favoarea agresorului, ai minciunii travestite în adevăr.

Această ostilă reacție populară & populistă față de o discuție dictată de onestitatea intelectuală și bunul-simț, reacție care îi include și pe clericii care în loc să rostească de pe solee responsabil, pedagogic și onest, adevărul referitor la calendar și la compromisul generos pe care Biserica noastră alături de alte Biserici adecvate la realitate îl face de Paști - pentru păstrarea unei punctuale unități „pascale” cu cei ce idolatrizează un calendar împăiat -, aleg încă să tacă, să ascundă sub obroc lumina unui adevăr banal, nu să-i lumineze pe cei ce nu au nicio vină că nu au studii de teologie și că nu au cercetat pe cont propriu istoria reală a creștinismului. 

Alimentarea și susținerea unei anomalii calendaristice, invocând ofensator mereu abuzata Tradiție și Lumina de la Sfântul Mormânt pe care o tratezi blasfemic ca pe o minune dependentă de calendarul defazat, nu de credința curată a omului informat, destramă în timp încrederea în chiar instituția Bisericii.

Aceasta trebuie slujită și apărată realist de contaminarea cu superstiții, idolatrie de orice fel și paseisme toxice pentru credință. Această datorie aparține în cel mai înalt și onorant grad clericilor care reprezintă Biserica înaintea credincioșilor. Aceștia din urmă au dreptul să primească nu doar adevărul de credință împărtășit confesional, ci și pe cel istoric mărturisit lucid în interiorul creștinismului universal.

Calendarul 

NU este o problemă teologică, 

NU are nicio legătură cu adevărul de credință mărturisit fidel de Ortodoxie de la sinodul din Niceea până la cel din Creta (sabotat prin absență ostentativă tocmai de cei pentru care sacrificăm pascal rigoarea calendaristică),

NU implică credința, ci rațiunea dăruită de Dumnezeu spre a fi folosită, nu irosită,

NU trebuie să dezbine, ci să ne unească în cel mai curat spirit creștin pe drumul urmat în ritmul comun al marilor sărbători hristologice.

Autenticii intelectuali creștini, oameni validați de o reală operă apologetică, laicii implicați onest în viața comunității religioase care compun corpul majoritar al Bisericii, au datoria creștinească de a reacționa și a se pronunța public atunci când observă apariția și dezvoltarea unor anomalii în corpul eclezial sau derapaje care periclitează imaginea Bisericii lui Hristos, nu a unor oameni failibili și păcătoși așa cum suntem toți".