Un student sirian, care ştie ce înseamnă să pierzi totul într-o clipă, îşi dedică zilele refugiaţilor ucraineni

Este student la medicină în Braşov şi voluntar la centrele pentru refugiaţi...şi nu doar că ajută, dar oferă şi speranţă. Vorbim despre Ali Kaddour, un tânăr cu origini siriene, care a găsit în România o a doua casă şi pacea pe care a pierdut-o în ţara sa. Ştie prea bine ce înseamnă să pierzi totul într-o clipă şi să-ţi vezi viaţa năruită, iar acesta este motivul pentru care nu a putut rămâne indiferent la drama refugiaţilor ucraineni. 

• Prognoza meteo în Bucureşti pentru următoarele zile. Sunt aşteptate ninsori, vânt şi temperaturi negative

De când a început războiul, Ali Kaddour, student la medicină în Braşov, îşi dedică zilele refugiaţilor ucraineni. O face pentru că vrea să ajute, dar şi pentru că ştie ce înseamnă să pierzi totul într-o clipă. Este sirian şi a fost nevoit să-şi părăsească ţara acum 11 ani. 

Ali Kaddour, voluntar: De norocul meu, tata a studiat aici în România, înainte, şi a luat atunci cetăţenia. Deci, era cel mai uşor să ajung în România. Şi am mers în România şi acum îmi place.

Tânărul a trecut la rândul său prin greutăţi şi încearcă să ajute cum poate

Drumul lui a trecut întâi prin Arabia Saudită, apoi a ajuns aici unde încercă să uite de gloanţele şi bombele care i-au marcat adolescenţa. 

Ali Kaddour, voluntar: Eu înţeleg ce înseamnă să fii în loc nesigur şi ajungi undeva unde nu ştii nimic. Şi nu ştii cum o să fii tratat acolo. 

Chiar dacă Ali duce o viaţă normală acum, nu va uita niciodată coşmarul prin care a trecut. Este motivul pentru care nu poate rămâne indiferent la drama prin care trec refugiaţii din Ucraina. 

Ali Kaddour, voluntar: Sunt, în principal, mediator cultural la centrul de integrare de migranţi. Am decis să rămân şi eu aici. Putem să ajutăm cu orice. Acum, ajut cu donaţii. Cu număratul de donaţii. Cu căratul de donaţii. În fiecare zi vin tone de donaţii. 

Nu doar că ajută, dar încearcă să ofere şi speranţă, o vorbă bună şi, de ce nu, propriul exemplu că, după război, există viaţă. 

Voluntară: În primul rând, este foarte calm. Este foarte, foarte implicat. Vine, ne spune dacă ceva nu este bine în ceea ce facem. 

Voluntară: Dorinţa de a ajuta se regăseşte în fiecare dintre noi şi ne face să fim buni, utili şi să simţim că ne îndeplinim scopul pe această lume. Mai presus de orice nevoie de a ne urca pe un piedestal, de a ne face un selfie, de a afce popular ajutorul nostru cred că undeva în adâncul sufletului nostru ajutăm pentru că ştim că asta este menirea noastră ca şi oameni. 

Iar Ali Kaddour şi-a găsit menirea. Şi anume aceea de a ajuta: ca om acum, ca medic în viitor.