Ce a vrut să transmită Călin Georgescu prin salutul sfidător. Istoricul Adrian Cioflâncă: "E momentul de glorie al acestor mişcări"

18 colaboratori ai lui Horaţiu Potra au fost reţinuţi. În total, 21 de inculpaţi merg cu propunere de arestare preventivă la instanţă pentru tentativa de a răsturna ordinea constituţională a României, în urma amplelor percheziţii din ultimele două zile. Însă, Călin Georgescu ar putea candida din nou la preşedinţie, chiar dacă va fi arestat preventiv, susţin experţii contactaţi de Observator. Legea în vigoare îi permite să facă asta, atât timp cât nu este condamnat definitiv. Iar în istoria României nu a existat nicio condamnare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe această speţă. Noi am analizat întreaga situaţie alături de istoricul Adrian Cioflâncă.

• Gruparea de mercenari de elită a lui Horaţiu Potra era pregătită tactic să creeze haos. Interceptări: "Trebuie mers peste ei și dat foc"

În două situatii ajunse la ÎCCJ, dosarul extremiştilor care planuiau un atac pe 1 decembrie 2015 şi procesul 10 august, a fost schimbată încadrarea, respectiv clasată ulterior acuzaţia. Totuşi, Curtea Constituţională a României este cea care va valida, în cele din urmă, dacă Georgescu va figura sau nu pe buletinele de vot, iar precedentul Diana Şoşoacă se întemeia pe declaraţii mai mult decât similare cu cele care îi sunt imputate acum prezidenţiabilului. 

În ceea ce priveşte faptul că acesta a fost oprit în trafic şi dus la Parchetul General exact în momentul în care se ducea să-şi depună candidatura, acesta este un mare fals. Călin Georgescu a fost dus la audieri înainte ca Biroul Electoral Central să adopte decizia cu privire la procedura de depunere a candidaturilor. 

Aşadar, Georgescu ar fi trebuit, în cel mai bun caz, să aştepte liniştit în maşină câteva ore până când avea posibilitatea să-şi depună listele cu 300.000 de semnături pe care pretinde că le deţine. Una peste alta, autorităţile l-au vizitat astăzi în cadrul măsurii de control judiciar dispuse, conform programului agreat. Din dosar reies, însă, informaţii noi. Horaţiu Potra i-ar fi dat lui Georgescu bani în campanie şi o maşină de 100.000 de euro, potrivit surselor Observator. 

Vă reamintesc că liderul mercenarilor a recunoscut, în direct la Realitatea TV, că armele găsite de anchetatori, banii şi lingourile de aur, în total vreo trei milioane de euro şi 25 kg de aur, îi aparţin. Mai mult, a admis că l-a contactat încă de acum patru ani pe Frank Timiş pentru a-i cere ajutor să sprijine campania lui Georgescu, promitând la schimb acces la minele de aur ale României. Procurorii au descris şi arsenalul găsit la Potra: 51 de grenade, 44 lansatoare, 21 de pistoale letale şi o lunetă.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de istoricul Adrian Cioflâncă. 

Marius Pancu: Vreau să vă întreb, pentru început, dacă a fost sau nu a fost salut nazist ce am văzut la Călin Georgescu?

Adrian Cioflâncă: Da, spunea cineva că sunt multe mistere pe lumea aceasta, dar acesta nu este unul dintre ele. Acela este un salut cu o aparenţă nazistă. Este într-o zonă de ambiguitate semantică intenţionată, cum a fost şi salutul lui Elon Musk şi cel al lui Steve Bannon, pentru a permite negarea. Dar Călin Georgescu are exact acest instrument la dispoziţie. Dacă vrea să se distanţeze, dacă vrea să nege că acela a fost un salut nazist, poate să facă acest lucru public. Din câte ştiu eu, nu a făcut-o.

Marius Pancu: Ce fel de semnal transmit şi Elon Musk şi Călin Georgescu prin astfel de mişcări sfidătoare?

Adrian Cioflâncă: Prin faptul că fac apel la un semn din registrul radical, e un semn de semnalare a apartenenţei la o mişcare radicală care se dezvoltă, după cum vedem, în toate democraţiile liberale. Şi în Europa şi în Statele Unite ale Americii şi în alte părţi. Este o mişcare care creşte, care are succes electoral, care pune mâna pe instituţii şi domină discursul public destul de autoritar. E momentul de glorie al acestor mişcări şi îşi transmit unii altora semnale de recunoaştere. 

Marius Pancu: Acum fac un arc, că tot aţi pomenit Statele Unite, şi mă întorc la Călin Georgescu şi la istoria României imediat. Consideraţi MAGA lui Trump şi America sub Trump acum un regim neofascist? O mişcare neofascistă?

Adrian Cioflâncă: Fără doar şi poate multe din discursurile oamenilor din preajma preşedintelui american sunt din registrul fascist. Uneori neopopulist, uneori fascist sau neo-nazist. Sunt mai multe tipuri de orientări în zona asta. Dar, asta e iarăşi tipic pentru radicalismul zilelor noastre, faptul că fuzionează mai multe elemente radicale şi de la extrema stângă şi de la extrema dreaptă, punându-le laolaltă fără să aibă încordări privind coerenţa ideologică.

Marius Pancu: Exact acesta este contraargumentul unei părţi a societăţii care vine şi spune - "cum domne să fi şi fascist şi prieten al lui Putin şi să-l şi inviţi pe Benjmin Netanyahu la tine în ţară?", aşa cum, de exemplu, spunea Călin Georgescu că va face în prima zi în care va fi preşedinte.

Adrian Cioflâncă:Oamenii aceştia ne predau, în văzul tuturor, lecţii de hibridare a ideologiilor radicale. Nu putem decât să observăm lucrurile acestea. Aceasta este noutatea care poate că ne bulversează şi ne încurcă un pic raportat la ceea ce am învăţat în şcoală şi din cărţi. E un fenomen nou, dar pe baza unor elemente de inspiraţie din trecutul dictatorial sau extrem al lumii civilizate.

Marius Pancu: Bun, salutul acesta nazist în vremea naziştilor ce însemna el? Ce voia să transmită?

Adrian Cioflâncă: La fel, un semn de recunoaştere, pentru că în anii 1920, când se răspândeşte şi în România, era practicat de mai multe tipuri de mişcări radicale, de la cei care emulează mişcarea fascistă italiană până la cei care sunt atraşi de nazismul german, dar şi legionarii care se desprind din mişcarea cuzistă. În anii '30, în cea mai mare parte a timpului rămâne semnul distinctiv al mişcării cuziste, pentru că, aşa cum ştiţi, în 1927, mişcarea naţionalistă din România se desparte între Gruparea Cuzistă şi Mişcarea Legionară. După care, Mişcarea Legionară revine la acest tip de salut, odată cu sfârşitul anilor '30, pentru a semnala apropierea de Germania Nazistă. Carol al II-lea introduce şi el acest salut roman pentru că, spera el, va atrage naţionalişti din tabăra legionarilor. Deci e o cacofonie a semnelor, dacă vreţi, în perioada interbelică, dar care toate arată tentaţia extremă a sistemului politic din România.

Marius Pancu: Da, ce voiam să spun eu, cine nu îşi cunoaşte istoria este condamnat să o repete şi deja mi-aţi oferit un argument în sensul acesta. E o legitimare, prin preluarea de către Carol al II-lea a salutului respectiv, a demersurilor sau a procedurilor, a gesturilor, a ideologiei extremiste. La fel încearcă şi anumite partide tradiţionale să mai preia, aşa, să mai ciugulească câte puţin din retorica extremistă astfel nefăcând altceva decât să o legitimeze. Mai există un moment la care vreau să mă uit în această paralelă istorică, pentru că pare că trăim un deja-vu dacă ne uităm la nuanţe şi subtilităţi. La începutul anilor '20, când apar, desigur, mişcările de factură fascistă în România, încep să prindă contur, Corneliu Zelea Codreanu este chiar reţinut de Poliţie. Îşi recunoaşte contribuţia la un complot terorist, complotul din Dealul Spirii, şi autorităţile încearcă să meargă mai departe cu arestări. Momentul similar, desigur, cu ce am văzut la Călin Georgescu ieri. Ce s-a întâmplat acolo? Ajutaţi-ne să aflăm mai multe detalii. Cum au gestionat autorităţile situaţia respectivă şi care a fost efectul ulterior?

Adrian Cioflâncă: Da, este un moment foarte interesant şi încă puţin cercetat. Relaţia dintre mişcarea naţionalistă antisemită românească şi justiţia din România. E o confruntare pe parcursul mai multor ani, perioadă în care au fost mobilizate resurse de ambele părţi. Au fost implicaţi oameni competenţi, care ştiau legea, care au făcut eforturi sincere pentru a constitui probatorii, pentru a desfăşura acţiuni judiciare sau poliţieneşti pentru stoparea extremismului din România. Pe de altă parte, România se confrunta cu o mişcare de masă, care era tentată de soluţii extreme, care era dispusă să apeleze la violenţă şi să constituie trupe paramilitare care să se opună statului. Deci o situaţie foarte gravă şi pe care statul român a tratat-o pe alocuri cu seriozitate, cu simţul proporţiei, cu instrumente legale, dar alteori şi cu incompetenţă, cu măsuri abuzive şi făcând greşeli fatale. Cert este că, după episod de felul celui evocat de dumneavoastră, la câteva luni distanţă, după ce Zelea Codreanu şi alţii au stat în închisoare şi au constituit nucleul viitoarei Mişcări Legionare, radicalizându-se, până la urmă sunt absolviţi de orice vină şi se va întâmpla asta de mai multe ori. În 1924, la un an distanţă de la complotul din Dealul Spirii, Codreanu îl omoară pe prefectul de Iaşi pentru că acesta luase măsuri pentru reprimarea mişcărilor studenţeşti antisemite din Iaşi. La fel, după o întreagă poveste în care procesul este strămutat, în care se fac alaiuri de profesori universitari şi de sute de studenţi care călătoresc odată cu procesul la Focşani, unde devastează oraşul şi cartierele evreieşti, povestea se termină la Turnu Severin, când Codreanu este din nou absolvit şi juraţii care trebuie să decidă apar în poză zâmbind alături de el. 

Marius Pancu: Şi câştigă şi mai mult capital politic, nu?

Adrian Cioflâncă: Exact.

Marius Pancu: Ce ar trebui să înveţe autorităţile de acum din episoadele acestea de istorie aproape la indigo?

Adrian Cioflâncă: Lecţia cea mai clară este că legea trebuie aplicată fără rest, proporţional, dar atâta vreme cât ai de a face cu un fenomen atât de grav, discuţia trebuie să aibă loc în termeni foarte serioşi. Un complot antistatal şi anticonstituţional este exact asta şi, dacă sunt probe, ele trebuie instrumentate judiciar şi luată o decizie în conformitate cu prevederile legii.