Ce câștigă Donald Trump și ce pierde Ucraina? Analiza acordului privind resursele naturale: "Kievul nu are nicio garanţie"

Ucraina şi Statele Unite au ajuns la un acord privind resursele naturale, minereuri rare, petrol şi gaze, după ce Washingtonul a renunțat la cele mai stricte cerințe. Mai precis, nu mai cere dreptul la 500 de miliarde de dolari în venituri potențiale din exploatarea bogăţiilor naturale. Mai mult, nu mai cere nici sută la sută profit din exploatările ulterioare semnării acordului. Din informaţiile publicate de Financial Times şi Bloomberg rezultă că SUA vor avea o participaţie şi un profit ulterior de 50%, bani depuşi, însă, într-un fond dedicat reconstrucţiei Ucrainei şi care ar trebui să reinvestească sumele în ţară, până în momentul în care Kievul va ajunge la PIB-ul de dinaintea izbucnirii războiului. Am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich.

• Interceptare probă cu Călin Georgescu: "Există un plan, o strategie pe care numai eu o cunosc". Cine sunt Marian Motocu și George Mocanu

Nu e clar, încă, ce drepturi vor avea SUA în atribuirea contractelor, de pildă, sau cât vor reţine dintr-un eventual profit final. Îngrijorător este că textul nu conține garanții de securitate explicite. Oricum, forma iniţială a acordului a fost catalogată drept oneroasă nu doar de Ucraina, ci şi de ţările europene, iar faptul că Volodimir Zelenski a respins-o i-a adus catalogarea aceea de "dictator". 

În cursul zilei şi Stephane Sejourne, comisarul european pentru strategii industriale, propunea un acord mai corect cu UE pentru resursele Ucrainei, de tip win-win. Iar Putin însuşi încerca să îl ispitească pe Trump la rândul său şi promitea accesul la resursele din noile teritorii, adică zonele ocupate din Ucraina.  Haideţi să înţelegem pe ce se dă bătălia. Ucraina deţine 5% din resursele critice ale lumii. Asta înseamnă, 19 milioane de tone de grafit, de pildă, utilizat pentru bateriile maşinilor elecrice. Ucraina e în primele cinci ţări din lume cu această resursă.

Apoi, ţara vecină are o treime din depozitele europene de litiu, componentă esenţială în toate bateriile cu care operăm. Deţine şi grupul de minereuri rare folosite pentru fabricarea armelor, turbinelor eoliene, electronicelor şi care sunt folosite pentru dezvoltarea AI. De la începutul războiului, 350 miliarde de dolari în astfel de resurse au fost sechestrate de Rusia. Chiar şi sursele tradiţionale au fost prădate de Moscova. Rusia a pus stăpânire pe 63% din minele de cărbune ale Ucrainei. 

Dincolo de acord, Donald Trump şi-ar dori ca Moscova să revină în Grupul celor 7, însă Germania a anunţat că nici măcar nu ia în calcul această idee. Între timp, Rada de Stat a adoptat o rezoluţie prin care este afirmată legitimitatea ca preşedinte a lui Volodimir Zelenski, dar şi faptul că alegerile nu vor fi posibile decât după încheierea războiului, ceea ce reprezintă o dublă lovitură, după ce Trump şi Putin au sugerat că acesta este ilegitim.

Am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich.

Marius Pancu: Cum vi se par termenii acestui acord pe care, conform informaţiilor de presă, au bătut palma americanii şi ucrainenii? Cât este el de echilibrat?

Marius Ghincea: Înţeleg că termenii sunt încă totuşi negociaţi. Nu există un acord finalizat. Chiar în aceste ore se discută în continuare, la Kiev, între partea americană şi partea ucraineană. Comparativ cu textul acordului propus de secretarul Trezoreriei americane săptămâna trecută, conform modelelor de draft pe care le-am văzut anterior, este o soluţie mult mai acceptabilă pentru Ucraina, din punct de vedere al exploatării şi a investiţiilor pentru economia ucraineană. Versiunea anterioară, care a dus şi la un mic conflict între Kiev şi Washington, era complet inacceptabilă din perspectiva ucraineană, pentru că avea nişte caracteristici exploatative destul de flagrante, din punctul meu de vedere. 

Marius Pancu: Aţi şi făcut o paralelă interesantă cu SovRomurile.

Marius Ghincea: Într-adevăr, din punctul meu de vedere, versiunea prezentată de secretarul Trezoreriei Statelor Unite, săptămâna trecută, avea toate caracteristicile pe care le-au avut şi acordurile economice încheiate de România în 1945 cu Uniunea Sovietică, la sfârşitul celui De-Al Doilea Război Mondial în care, pentru 15 ani, România a fost practic forţată să exporte către Uniunea Sovietică şi să exploateze resurse naturale, inclusiv gaze şi petrol, spre beneficiul Uniunii Sovietice. A fost un model economic în care, teoretic, România şi Uniunea Sovietică erau părţi egale în nişte parteneriate economice de tip joint venture, dar, în realitate, aceste SovRomuri au fost mecanismul prin care Uniunea Sovietică a exploatat şi a exportat la costuri foarte reduse tot ce a putut scoate din industria şi resursele naturale ale României şi ar fi fost şi chiar este, aş putea spune, inacceptabil şi extrem de traumatic pentru o ţară ca Ucraina ca aceasta să beneficieze de un tratament similar din partea Statelor Unite, care are o istorie în care, cel puţin în Europa, nu s-a bazat pe astfel de metode de exploatare economică. 

Marius Pancu: Ce garanţii, că până acum am tot vorbit şi ne-am tot întrebat, ce garanţii poate avea Ucraina sau pot avea statele occidentale că Putin nu îşi va încălca cuvântul? Uitându-mă la prima lună de mandat a lui Donald Trump, când a avut puseuri expansioniste spre Groenlanda, Canada şi Panama, aşa, dintr-un foc, mă întreb ce garanţii poate avea Ucraina că Donald Trump nu o să facă ce spuneaţi dumneavoastră mai devreme? Adică nu o să aplice o politică dintr-aceasta de extracţie prin tot felul de metode coercitive mult mai dureroase la jumătatea de an, de exemplu, de la semnarea unui astfel de acord?

Marius Ghincea: În acest moment, Ucraina nu are nicio garanţie. Pentru că, după cum ştim, Donald Trump este o persoană extrem de imprevizibilă, iar din punct de vedere al asimetriei de putere, Ucraina nu poate să impună foarte multe condiţii Statelor Unite. În acest moment, în care se discută şi despre potenţialul negocierilor de pace, cât şi de nevoia unor ajutoare militare, în continuare, din partea Statelor Unite şi a Uniunii Europene, Ucraina se află într-o situaţie foarte dificilă, în care opţiunile sunt foarte limitate şi trebuie să accepte răul cel mai mic. Din punctul acesta de vedere, va trebui ca noi, europenii, să punem mai multă presiune pe partea americană să nu intre într-o relaţie exploatativă cu Ucraina, în condiţiile în care şi noi, în România, avem o istorie, aşa cum menţionam anterior, în care România, în anii 1940, se afla într-o situaţie extrem de dificilă, fără multe opţiuni, şi am fost forţaţi să acceptăm un model economic exploatativ. Nu ar fi just, nici pentru noi, nici pentru vecinii noştri ucraineni, să achiesăm, să acceptăm un astfel de model.

Marius Pancu: Ce ar putea să facă Uniunea Europeană în siajul unui acord economic bilateral, până la urmă? Cum ar putea să acţioneze ca un gardian al respectării, totuşi, morale a unui astfel de acord?

Marius Ghincea:A relaţionat, deja, astăzi, oferind acest acord alternativ, în contrapartidă, astfel încât să creeze cumva o competiţie economică şi să arate Washingtonului şi lui Donald Trump că europenii pot să vină la masă şi să ofere o ofertă mai bună, astfel încât să forţeze, posibil, Washingtonul să îşi îmbunătăţească condiţiile pe care le impune, din punct de vedere economic, Kievului. Deci eu astfel interpretez această propunere venită de la Bruxelles, cu această alternativă economică europeană, pentru a pune presiune şi pentru a arăta Bruxellesului că Ucraina are şi o altă opţiune economică, din punctul acesta de vedere.

Marius Pancu: Nu există, în draftul acesta de acord pe care l-au publicat Financial Times, Bloomberg şi acum şi alte instituţii de presă, pentru că apare informaţia şi la jurnaliştii de la BBC, bunăoară, şi la Washington Post, deci nu apar garanţii de securitate militară din partea Statelor Unite. Cum lasă asta Kievul? Pe de o parte, vă întreb. Pe de altă parte, aş vrea să ştiu cât este de validă teza că dacă SUA au interese economice acolo şi câştigă ceva de pe urma exploatării, nici n-ar lăsa să se întâmple un moment similar cu invazia rusă în Ucraina, pentru că le-ar afecta direct interesele?

Marius Ghincea: Eu sunt sceptic cu privire la această teză care leagă interesele economice de o poziţie intervenţionistă din punct de vedere militar. Este adevărat că, în regiunea noastră, toate statele din regiunea Mării Negre, inclusiv România, au dorit întotdeauna să aibă investiţii economice americane mai consistente, pentru a lega şi a creşte interesele americane pentru regiune, dar faptul că există interese economice americane în regiune nu garantează niciodată că Statele Unite nu vor renunţa la acele interese economice sau că vor interveni militar pentru a le apăra. Există diverse metode prin care interesele economice se pot proteja, inclusiv prin obţinerea unui acord mult mai interesant din partea celeilalte părţi, iar aici Federaţia Rusă, deja, şi-a anunţat intenţia de a oferi şi ea nişte stimulente economice Washingtonului pentru a achiesa la ideea unor termeni cu privire la pacea din Ucraina, termeni care să fie mai favorabili Moscovei. 

Marius Pancu: Ce câştigă Donald Trump pe plan intern, după toată această epopee a acordului care a pornit de la nişte poziţii maximale absolut elucubrante şi a ajuns, iată, într-un punct în care nu mai prea atinge poziţiile acelea maximale ale lui Donald Trump? Nici nu îşi ia angajamente foarte clare, foarte ferme, dar nici nu este foarte binding, cum spun americanii, nu obligă la ceva sub pecetea morţii.

Marius Ghincea: Pe lângă aceasta, nici nu ştim exact care va fi contribuţia financiară exactă a Statelor Unite şi care vor fi proporţiile de împărţire a profitului, conform textului pe care îl avem în acest moment. Din punctul acesta de vedere, ce este important pentru Donald Trump, din perspectivă internă, ţine de naraţiunea legată de America First, America pe primul loc. Iar din punctul acesta de vedere, impunând sau încercând să impună un acord economic de pe urma căruia Statele Unite pot să profite economic, arată că Donald Trump îşi respectă promisiunile electorale de a pune America pe primul loc. Şi arată bazei electorale care l-a dus la Casa Albă că nu îl interesează să ajute alte ţări ci că în toate situaţiile încearcă să profite pentru a maximiza interesul, economic în acest caz, al Statelor Unite. Deci, din punctul acesta de vedere, îşi validează în ochii propriilor votanţi faptul că promisiunile sale sunt reale şi că pune, într-adevăr, Statele Unite pe locul 1, chiar dacă asta înseamnă să arunce sub tren nişte aliaţi sau parteneri de lungă durată ai Statelor Unite.

Marius Pancu: Introduceaţi dumneavoastră în conversaţie un concept foarte interesant - o mediere de pace cu caracter populist. Ce înseamnă asta? Cum se manifestă asta la Donald Trump?

Marius Ghincea: În general, noţiunea de mediere de pace cu caracter populist, aşa cum o arată literatura de specialitate în acest moment, se bazează pe trei elemente principale. Unul din elementele principale este faptul că se centrează pe actorul care mediază şi nu pe actorii care se află în conflict. Şi vedem asta şi la Donald Trump, care, întotdeauna, este mai degrabă despre el, despre personalitatea lui, despre identitatea lui, despre interesele sale, şi mai puţin despre interesele Ucrainei sau despre interesele Federaţiei Ruse. Este o idee care vine într-o contrapondere cu modul în care se mediază în mod tradiţional. Mediatorii, în negocierile internaţionale, pun la înaintare interesele şi preocupările părţilor aflate în conflict şi nu identitatea sau preferinţele mediatorului, precum şi alte elemente legate de modul în care retorica mediatorului populist tinde să se concentreze pe aspecte legate de elite şi popor, în care poporul este văzut întotdeauna ca fiind pur şi nevinovat, pe când elitele, în cazul acesta, respectiv indivizi precum Zelenski sunt văzuţi ca dictatori, ca fiind, de fapt, problemele fundamentale care crează crizele şi războaiele la nivel internaţional. Acestea ar fi două dintre elementele principale. 

Marius Pancu: Pomeneaţi, deja, de Vladimir Putin şi, practic, contraoferta pe care o făcuse, sigur, bazându-se tot pe resursele din teritoriile ocupate, în special din estul Ucrainei. Cum lasă Rusia lui Putin acest acord dintre SUA şi Ucraina, dacă el ajunge să fie semnat până la urmă? În ce poziţie, în ce relaţie ne mai aflăm între SUA şi Rusia? 

Marius Ghincea: Nu cred că un astfel de acord va vicia, în mod semnificativ, relaţiile care se dezvoltă, zilele acestea, între Moscova şi Washington. Crează condiţiile pentru ca Ucraina să primească un loc la masă în viitoarele negocieri şi Statele Unite să arate, să semnalizeze, nu ştim cât de credibil în acest moment, că are un interes să susţină mai mult poziţia ucraineană. Altfel, sunt sceptic că un astfel de acord va influenţa, în mod semnificativ, modul în care negocierile vor avea loc.

Marius Pancu: Şi o chestiune de politică internă, mai degrabă, domnul Ghincea. L-am văzut pe prezidenţiabilul Crin Antonescu fiind extrem de ferm, nu a lăsat nici măcar un spaţiu de echivoc, când a făcut acea promisiune că nu vor ajunge trupe de menţinere a păcii în Ucraina. De ce o astfel de afirmaţie fermă? Cât este de oportună ea? Din punct de vedere politic, nu ştiu, probabil că e, dar din punctul de vedere al abordării geopolitice a României este oportună?

Marius Ghincea: Din perspectivă electorală internă are sens, pentru că ştim că o mare parte din populaţia României, în special votanţii domnului Georgescu, nu vrea susţinerea Ucrainei din punct de vedere militar, motiv pentru care nici nu am dezvăluit, până în acest moment, conţinutul şi valoarea ajutoarelor militare pe care România le-a trimis Ucrainei. Deci din punctul acesta de vedere există o continuitate electorală. Vor, practic, să nu zgândăre preferinţele votanţilor şi poate chiar să recupereze nişte votanţi care au fost pierduţi către Georgescu. Din perspectivă geopolitică, este important ca România să se alinieze cu poziţia Uniunii Europene şi a NATO. Şi în cazul în care alianţa şi Uniunea Europeană decid că este nevoie de o mobilizare a unor trupe de menţinere a păcii, sub orice format, în Ucraina, atunci România, ca ţară de graniţă, are tot interesul să contribuie, alături de Polonia şi de Ţările Baltice, pentru că, până la urmă, este în interesul nostru ca Ucraina să supravieţuiască şi să existe într-un mod stabil, ca stat suveran şi independent, pentru că, cu cât Rusia este mai departe de graniţele noastre, cu atât securitatea noastră naţională şi a Moldovei este mai bine asigurată, inclusiv în ceea ce priveşte interesele economice, pentru că trebuie să ne gândim că din Marea Neagră avem de extras resurse naturale, gaze care să ne asigure independenţa energetică pentru următorul deceniu şi putem să facem asta doar dacă Ucraina continuă să existe ca stat suveran şi independent. Nu trebuie să ajungem să avem graniţă comună cu Federaţia Rusă, care altfel ar putea să nu mai recunoască câştigurile pe care România le-a avut la instanţele internaţionale din ultimii 15 ani.