Povestea eroilor care restaurează țesături vechi și cusături rare. E o muncă titanică, pe care o fac doar 100 de oameni din țară

O vizită la muzeu ne pune, deseori, faţă în faţă cu obiecte preţioase care spun poveşti greu de uitat. Însă, până la povestea spusă, fiecare piesă de muzeu are istoria ei: într-un laborator al Muzeului Olteniei sunt salvate de la pieire exponate vechi de sute de ani. O muncă titanică, migală greu de imaginat şi oameni pentru care profesia este echivalentul pasiunii.

• Câţi bani au dat tinerii pe haine şi pe notele de plată în cluburile de fiţe din Mamaia. DETALII la Obsevator 12:00, la Antena 1
• SUA acuză Rusia de atacuri chimice împotriva trupelor ucrainene, încălcând regulile războiului. Ce este cloropicrina

Când spui Maria Tănase, spui dragoste de ţară, de cântec şi costum autentic românesc. Marea artistă a promovat ca nimeni alta cămaşa tradiţională, iar costumele ei sunt astăzi piese de muzeu. Este şi cazul cămăşii din imagini care îmbogăţeşte astăzi patrimoniul Muzeului Olteniei. 

Reporter: Cum te simţi când ştii că restaurezi o piesă purtată de Maria Tănase, care e sentimentul?

Irinela Firan, expert restaurantor: Cum să vă spun, pentru mine toate piesele au aceeaşi valoare. Fiecare piesă are povestea ei. Este o relaţie între restaurator şi piesă. 

Irinela Firan şi Alina Gărău sunt specialiştii care readuc la viaţă astfel de obiecte valoroase

Restaurarea ţesăturilor vechi şi a cusăturilor rare este o muncă titanică. Fără migală, răbdare şi studii nu ar fi posibilă, aşa că în ţară sunt doar 100 de astfel de oameni dedicaţi.  

Alina Gărău, expert restaurator: Sunt materiale preţioase, este o pânză cu boragic, deci o ţesătură confecţionată în gospodăria ţărănească. Materialul este atât de îmbătrânit şi fragilizat încât grija acordată va trebui să fie maximă.

După ce înţeleg ţesătura, experţii restauratori gândesc procesul pas cu pas, pentru fiecare piesă în parte. Din fericire, în prezent, munca specialiştilor în restaurare este susţinută de tehnici moderne. 

Oricât de mari ar fi stricăciunile, pentru a fi păstrată autenticitatea, intervenţia asupra obiectelor vechi trebuie să fie întotdeauna cât mai mică.