Povestea impresionantă a Mariei Rădulescu, artista care modelează de mai bine de 65 de ani în ipsos

Cine a spus că din ipsos nu pot ieşi adevărate opere de artă? Maria Rădulescu este de mai bine de 6 decenii meşter ipsosar şi spune că e nevoie de multă pasiune şi de al şaselea simţ pentru a putea face cu succes această meserie.

• Prognoza meteo în Bucureşti pentru următoarele zile. Sunt aşteptate ninsori, vânt şi temperaturi negative

• Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1

Deși nu există vreo pancartă sau indicator, ușa larg deschisă și statuetele care se văd printre gratiile geamului ne anunță că am ajuns. Cu ochelarii pe vârful nasului și mâinile murdărite de ipsos, doamna Rădulescu ne-a povestit că totul a început în urmă cu 65 de ani.

Maria Rădulescu, ipsosar: Când am venit în Bucureşti, am stat la unchiul meu ucenică. M-am dus la palat, turnau nişte capitele. Şi când am văzut ce frumos le scot, am zis, gata, învăţ şi eu meseria asta. Am lucrat la unchiul meu şi după m-am căsătorit cu soţul meu care a fost sculptor.

Rosse Stan: Cum a fost să staţi cu soţul zi de zi, şi la muncă şi acasă?

Maria Rădulescu, ipsosar: A fost o viaţă frumoasă. Cu soţul meu am lucrat la diferiţi maeştri. La Han, la Jalea, Ion Irimescu.

După vizita la Palatul Regal, totul a început să prindă contur și ușor, ușor a învățat meseria, ca mai apoi să îl ajute pe soțul ei, Gheorghe Rădulescu, să finalizeze lucrări importante cum ar fi și Aleea Cariatidelor de la intrarea în Parcul Herăstrău.

Rosse Stan: Mi-aţi povestit despre medalionul acela.

Maria Rădulescu, ipsosar: Aşa, soţul meu l-a lucrat. L-a trimis în America, prin poştă, pentru că aveam adresa lui Neil Armstrong. Am primit scriosare de la Neil Armstrong că ne mulţumeşte că i-am trimis medalia şi este în muzeul Ohio, în muzeul lui. De acolo am primit-o, original. Din 1979. Aceasta este o replică. Da, am făcut tipar siliconic şi am turnat multe. Eu mă bucur că le plac lucrările soţului meu.

Rosse Stan: Le puneţi într-o formă de silicon, nu?

Maria Rădulescu, ipsosar: Cauciucul siliconic eu îl fac! Nu se cumpără de nicăieri, nu mi-l dă nimeni. Nici eu nu dau! După ce fac forma, torn în ea în serie. Pe urmă le scot, le finisez. Uite, aici îl netezesc şi în chitui puţin. 

Al 6-lea simț. De asta ne-a spus doamna Rădulescu că este nevoie ca să poți crea. Asta și evident pasiune, altfel nu ai cum după mai bine de 6 decenii să vii la muncă cu zâmbetul pe buze.

Rosse Stan: Este solicitant sau vă simţiţi relaxată şi acum, după atâţia ani?

Maria Rădulescu, ipsosar: Nu, că le fac cu plăcere. Mă relaxează. Aş înnebuni să stau acasă. Vreau să fac ceva, să iasă din mâinile mele. Lucrare mică, mare, nu contează. Nu ştiu de ce. Am iubit eu meseria asta!