Datoria publică a trecut de 60% din PIB. Nazare: Legea nu mai permite creșteri ale cheltuielilor de personal
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, avertizează că depășirea pragului de 60% din PIB în cazul datoriei publice limitează posibilitatea Guvernului de a aproba noi cheltuieli. Potrivit acestuia, Legea responsabilității fiscal-bugetare impune reguli suplimentare atât pentru controlul cheltuielilor, cât și pentru reducerea graduală a datoriei.
Într-o postare pe Facebook, Alexandru Nazare a arătat că a prezentat miercuri, în ședința de Guvern, situația actualizată privind implicațiile Legii responsabilității fiscal-bugetare, în contextul în care cele mai recente date Eurostat indică o datorie publică a României de 60,1% din PIB la finalul primului trimestru din 2026.
Potrivit ministrului, depășirea acestui nivel activează obligații suplimentare, iar Ministerul Finanțelor trebuie să informeze Guvernul și să prezinte măsurile necesare.
Guvernul nu poate majora cheltuielile totale de personal și asistență socială
Nazare susține că, atât timp cât datoria publică rămâne peste pragul de 60% din PIB, Guvernul nu poate aproba măsuri care duc la creșterea cheltuielilor totale de personal sau a cheltuielilor totale cu asistența socială.
În acest context, orice inițiativă cu impact asupra bugetului trebuie fundamentată în limitele cadrului fiscal-bugetar existent și ale anvelopelor de cheltuieli stabilite prin Strategia fiscal-bugetară.
Ministrul afirmă că aceste constrângeri trebuie luate în calcul inclusiv în discuțiile privind noua lege a salarizării, dar și în cazul altor măsuri care ar genera cheltuieli permanente.
Potrivit acestuia, eventualele priorități sau realocări trebuie făcute în interiorul limitelor deja stabilite, fără apariția unor presiuni suplimentare asupra deficitului și datoriei publice.
Datoria publică ar putea urca la 63,9% din PIB în 2028
Alexandru Nazare arată că estimările actuale indică o creștere a datoriei publice la 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028. Ulterior, aceasta ar urma să intre treptat pe o traiectorie descendentă, însă numai dacă este menținut procesul de reducere a deficitului bugetar.
Ministrul amintește și că România se află în continuare în procedura de deficit excesiv și are o traiectorie de ajustare convenită la nivel european.
Pentru 2026, deficitul ESA este estimat la 6% din PIB, după 7,9% în 2025 și 9,3% în 2024.
Deficitul cash s-a redus în primul semestru
Nazare mai afirmă că execuția bugetară din prima jumătate a anului arată o îmbunătățire. Potrivit datelor prezentate de acesta, deficitul cash s-a redus la aproximativ 42 de miliarde de lei, de la 70 de miliarde de lei în aceeași perioadă din 2025.
În același timp, deficitul primar s-a redus cu aproape 74%, iar veniturile au crescut cu aproximativ 32 de miliarde de lei. Cheltuielile totale au rămas, potrivit ministrului, sub control, în pofida creșterii costurilor cu dobânzile.
Nazare susține că aceste rezultate au contat în menținerea calificativului de investiții al României și că autoritățile trebuie să continue procesul de consolidare fiscală pentru a evita eventuale derapaje.
Nazare: România nu își permite promisiuni bugetare fără acoperire
Ministrul Finanțelor transmite că orice nou angajament permanent trebuie analizat cu prudență, întrucât derogările de la regulile fiscal-bugetare ar putea afecta credibilitatea și stabilitatea financiară a țării.
El subliniază că România trebuie să închidă jaloanele PNRR în termenele asumate și să răspundă nevoilor din economie și societate, dar fără a destabiliza bugetul și traiectoria de reechilibrare a finanțelor publice.
"România nu poate reveni la acumularea de dezechilibre şi nu îşi permite promisiuni bugetare fără acoperire", a transmis Alexandru Nazare.
Potrivit acestuia, reducerea deficitului și stabilizarea datoriei ar însemna, în timp, costuri mai mici cu dobânzile și mai multe resurse disponibile pentru investiții, servicii publice și dezvoltare.
Nazare mai arată că obiectivul consolidării fiscale este reconstruirea spațiului bugetar, astfel încât statul să poată susține în anii următori politici publice și investiții fără transferarea costurilor către generațiile viitoare.
