Video Comunitatea din Capitală care încearcă să readucă joaca în viața copiilor. Modelul "Părinților de Cireșari"

Acum două decenii, după amiezile ar fi însemnat mingi, gălăgie și copii care nu mai voiau să intre în casă. Din păcate acum, joaca liberă a fost înlocuită de activități în permanență, ecrane foarte multe și o copilărie supervizată tot timpul de către părinți.

Părinții de Cireșari au vrut să schimbe exact această realitate. Nu i-au unit doar grijile de zi cu zi, ci și sentimentul că orașul a devenit prea periculos și prea rece pentru copii crescuți între oameni care nu se mai cunosc.

Mașinile parcate și lipsa siguranței, printre marile nemulțumiri ale părinților

Nadina Câmpean: Practic, cum arată acum și cum ți-ai dorit să arate în viitor strada Copilului?

Localnică: Dacă privim în zona aia, toată trecerea de pietoni este... Vizibilitatea pe trecerea de pietoni este obturată de mașini parcate. (...) Păi arată într-un mod foarte periculos pentru că sunt foarte multe mașini parcate în dreptul ei. Sunt în trei rânduri uneori. 

Nadina Câmpean: Teoretic, aici la 50 de metri nu ar trebui să fie nimic parcat, dar e plin de mașini.

Problemele sunt multe, iar soluțiile autorităților vin, de multe ori, prea târziu sau deloc. Însă, în timp, oamenii au înțeles că nu doar cartierul trebuie reparat. Ci și legăturile dintre cei care locuiesc în el.

"Așa am devenit mai implicați, cunoscându-ne, trecând din faza de online în offline, întâlnindu-ne în parc, întâlnindu-ne la o bătaie cu pistoale de apă pe terenul de rugby, unde suntem peste 100 de familii. Încercăm pe cât putem să devenim acea țară ca afară", a afirmat Elena Lucaci, membru fondator al comunităţii.

Cum s-a format comunitatea "Părinți de Cireșari"

În jurul copiilor s-a construit, de fapt, ceva mai mare decât o comunitate de părinți. O rețea de sprijin.

"Ai nevoie de repere, ai nevoie de suport, ai nevoie de oameni la care să te raportezi, să știi când poate nu știi bine, să ai pe umărul cui să plângi, să ai unde să ceri un sfat", a spus Elena Pavel, membru al comunităţii Părinţi de Cireşari.

Iar schimbarea se vede cel mai clar acolo unde contează cel mai mult: la copii.

"Dezvoltă skill-urile de care ei au nevoie în viață în general, de la independență, autonomie, încredere în sine, adică toate lucrurile astea fără de care chiar nu poți să faci nimic", a completat Elena Pavel.

Independența copiilor, construită treptat și cu responsabilitate

Într-un oraș în care mulți părinți trăiesc cu teama că trebuie să controleze fiecare pas, comunitatea aceasta încearcă să lase loc și libertății. Libertății de a explora, de a greși și de a crește firesc.

"Am ales să-i dau independență, însă în măsura în care văd că este și în siguranță. Independența asta a fost acordată treptat și tot timpul i-am spus că independența vine și cu responsabilitate. Ea merge singură la școală acum, are 8 ani, fără telefon și fără ceas smart", a afirmat Andra Hodorogea, membru al comunităţii Părinţi de Cireşari.

"Copiii aici în mare parte sunt lăsați singuri (...) pentru că îi cunoaștem, copiii noștri mai mari îi cunosc și sunt parte din comunitate", a mai spus Elena Pavel.

"Cred că dacă nu are libertate în viața reală, o va căuta în altă parte. Dacă nu are libertate în familie, o va găsi în altă parte", a completat Andra Hodorogea.

Așa încearcă acești părinți să recupereze ceva ce statisticile măsoară greu: încrederea dintre oameni și copilăria trăită împreună, nu în izolare.

Acum 30 de ani, vârsta medie la care un copil era lăsat singur era de șapte ani. Vă amintiți, generația cu cheia la gât. Ei bine, vârsta a crescut acum la aproape 11 ani. Poate vi se pare o diferență mică. Este o diferență uriașă, pentru că este exact perioada în care specialiștii spun că se dezvoltă independența, asumarea riscului și interacțiunea cu ceilalți fără intervenția părinților.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰

Înapoi la Homepage