Video Criminolog, despre ucigaşul de 13 ani din Timiş: Un eșec al familiei, școlii și legii
Lipsa controlului parental, comunicarea deficitară dintre familie și școală, dar și lacunele legislative sunt printre principalele cauze care favorizează comiterea de infracțiuni grave de către minori, avertizează Dan Antonescu, colonel în rezervă, criminolog și fost șef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliției Capitalei. Precizările sale vin în contextul tragediei din Timiş, acolo unde un băiat de 15 ani a fost ucis şi îngropat de trei colegi de şcoală.
Invitat în platoul Observator, Dan Antonescu a declarat că semnele timpurii ale comportamentului deviant pot fi observate, însă de cele mai multe ori nu sunt urmate de măsuri concrete.
"Categoric se observă aceste deviații. Dacă s-ar fi intervenit în faza incipientă, probabil că nu am mai vorbi astăzi despre astfel de grozăvii", a spus criminologul.
"Nu vorbim despre violență, ci despre sancțiuni și responsabilitate"
Criminologul a subliniat că nu susține violența asupra copiilor, însă consideră că lipsa oricărei forme de sancțiune contribuie la derapaje grave.
"Nu sunt adeptul bătăii, Doamne ferește, dar anumite sancțiuni aplicate de părinți pot corecta comportamentul în primă fază. Acum când vorbim despre cei care au comis crimea aceasta, este tardiv să mai luăm măsuri preventive", a precizat Antonescu.
Potrivit acestuia, în momentul în care o crimă a fost deja comisă, intervenția preventivă devine inutilă, iar cazul intră exclusiv în sfera justiției.
Lacune legislative în cazul infractorilor minori
Dan Antonescu atrage atenția asupra unor goluri din legislația penală, în special în ceea ce privește minorii. Acesta a spus că băiatul de 13 ani care a luat parte la crimă, deși are interdicția de a lua legătura cu anumite persoane, nu riscă nicio sancțiune dacă încalcă această obligație.
"Atunci când a fost gândit și aprobat codul penal și când s-a stabilit faptul că infractorul minor beneficiază de o anume clemență a legii, inclusiv sau mai ales în jumătățirea pedepsei față de pedeapsa prevăzută pentru infratorul major, era o altă lume, era un alt nivel de civilizație, de cultură, de informare. Acum tinerii cu un telefon sau cu un laptop sau cu o tabletă accesează toate site-urile posibile și imposibile, află o mulțime de informații, se perfecționează în infracțiuni, consumă droguri. Sunt foarte, foarte mulți factori care sunt faptul că-i favorizanți în ceea ce privește comiterea de infracțiuni, iar legea a rămas la nivelul Evului Mediu, nu chiar Evului Mediu, dar oricum din 1918 sau 1938 era codul penal francez, după care și noi am copiat codul penal românesc", a explicat criminologul.
Pedepse reduse și risc major de recidivă
În cazul omorului calificat, pedeapsa maximă pentru un adult este detenția pe viață sau între 15 și 25 de ani. Pentru minori, însă, pedeapsa maximă este de 15 ani, cu posibilitatea eliberării condiționate.
"După executarea a două treimi din pedeapsă, după 10 ani, el poate fi liberat condiționat. El pleacă în lume pe când celălalt săracu pleacă în pământ", a spus Antonescu.
Mai mult, fostul șef al Serviciului Omoruri avertizează că reintegrarea socială a minorilor care ies din centrele de detenție este extrem de dificilă, ceea ce duce frecvent la recidivă.
"Este adevărat că există instituții speciale pentru minori și tineri, un fel de penitenciare cu un alt profil, axate mai mult pe recuperare prin educație și programe de reabilitare. Însă, la ieșirea din aceste instituții, ei nu beneficiază, de cele mai multe ori, de o reală posibilitate de reinserție socială. Din acest motiv, foarte mulți ajung să recidiveze, tocmai pentru că societatea nu le oferă șansa unei reintegrări reale în viața normală", a mai spus Antonescu.
"Am eșuat cu toții"
Întrebat cine poartă vina pentru aceste tragedii, Dan Antonescu a fost tranșant: "societatea, şcoala şi familia".
"Dacă stăm și ne gândim, întreg mecanismul – societate, școală, familie – a eșuat și continuă să eșueze, din păcate. Când vorbim despre educație, trebuie spus că marea majoritate a familiilor reușește să-și educe copiii astfel încât să nu apuce drumul infracțional. Există însă și situații în care ar fi necesară colaborarea, încă de la apariția primelor semne ale deviațiilor comportamentale. Societatea ar trebui să își dea mâna cu familia și cu școala și să aplice măsuri preventive, dacă le putem numi așa. O consiliere psihologică, de exemplu, însă este adevărat că și aceasta costă. Totul costă în prezent și, de multe ori, se preferă ideea că 'poate se îndreaptă de la sine'. Este foarte grav că am ajuns să discutăm despre astfel de cazuri, însă, credeți-mă, de-a lungul carierei am avut foarte multe situații în care infractorii – criminalii, de fapt – aveau vârste extrem de fragede. Am întâlnit cazuri în care autorul unui omor calificat avea doar 12 ani. După comiterea faptei, a fugit, a fost găsit după aproximativ o săptămână, adus de colegii mei în București, iar apoi i-am chemat tatăl la poliție, i l-am încredințat și au plecat acasă împreună. Nu am avut ce să-i facem. Este groaznic să te gândești că un copil de 12, 13 sau 15 ani poate planifica, așa cum au făcut cei despre care vorbim, o astfel de crimă. De la ce pornește totul? De la invidie, de la frustrări și de la dorința de a avea și ei ceea ce avea băiatul respectiv. Existau numeroase variante prin care ar fi putut obține, poate nu la același nivel, bunurile dorite, dar ar fi putut să-și trăiască în continuare copilăria și tinerețea. Iată că acum, cel puțin unul dintre ei, dacă nu chiar doi, își vor petrece ani din viață în închisoare", a spus criminologul.
Soluția, spune el, constă în colaborare reală între familie, școală și societate, intervenții psihologice timpurii și investiții serioase în prevenție.
"Poate va veni o vreme când nu ne vom mai gândi la costuri atunci când vorbim despre prevenirea unor astfel de tragedii", a concluzionat Dan Antonescu.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
