Lina Teodoroiu,eroina cu chip de copil

A vrut să devină învățătoare, dar moartea fratelui său, Niculae a transformat-o într-una dintre cele mai importante figuri ale istoriei României 

Ecaterina Teodoroiu este numele și imaginea pe care orice român o asimilează cu Primul Război Mondial. Actele de eroism ale tinerei care s-a stins la doar 23 de ani pe câmpul de luptă, au reprezentat un model de patriotism cum rar mai putem găsi în cărțile istorice. Totuși, Ecaterina nu și-a dorit niciodată să fie protagonista unei conflagrații mondiale.

Cătălina a venit pe lume într-o friguroasă zi de ianuarie în 1894. Era unul dintre cei opt prunci ai familiei Teodoroiu și voia cu tot dinadinsul ca atunci când va crește să devină un dascăl bun, care să crească și să modeleze generații întregi de copii. Universul copilăriei sale a fost ȘCOALA. Cele patru clase le-a făcut în două școli. Două la Vlădeni, comuna sa natală, și două la Târgu Jiu, acolo unde se mutase împreună cu ceilalți membri ai familiei.

I s-a părut prea puțin și la 10 ani urmează cursurile unei școli particulare din zonă, însă simțea că trebuie să știe mai multe, să învețe mai multe. Așa că a luat drumul Bucureștilor și s-a înscris la Şcoala Normală / Liceul “Elena Doamna”, unde a studiat pe rupte timp de șase ani. Colegii povesteau că Lina, așa cum îi plăcea să i se spună, avea o mare dorință de a învăța.

În 1916 renunță la școală și la visul său din copilărie pentru a merge pe front. Fratele ei Nicolae lupta pentru a apăra țărâna strămoșească. A luat parte la luptele de la Podul Jiului la 14 octombrie 1916 aducând servicii în calitate de cercetaşă, soră medicală şi ducea cartuşe cu poala luptătorilor de pe digul Jiului. În prima zi a lui noiembrie, Cătălina suferă o traumă. Fratele său, iubitul Nicolae, cade la datorie, doborât de un obuz.

E momentul în care Cătălina devine Ecaterina. Decide că trebuie să continue drumul de acolo de unde Nicolae îl lăsase și, cu arma în mână se luptă alături de ceilalți soldați de pe frontul din Carpați. 

Ecaterina este răsplătită pentru curaj cu diferite distincții militare și ridicată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton de infanterie. Era un bun conducător de luptă. Toată lumea o iubea și o respecta. Odată, când a căzut prizonieră, era păzită de un sergent neamț. În drumul spre comandamentul german, văzând ca nu reușește să-l convingă să-i dea drumul, Lina s-a aplecat cu un gest fulgerător, a luat revolverul unui ostaș mort și l-a îndreptat către sergentul neamț. Luat prin surprindere, el a predat arma și a ridicat mâinile, iar sublocotentul Armatei Române l-a capturat și l-a dus la comandamentul trupelor romane, ca prizonier.

La 22 august 1917 a avut loc bătălia de la Varnița și Muncelu. Acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare este oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acestei bătălii, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împușcată în piept. Ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte băieți, sunteți cu mine!” A fost înmormântată în satul Poieni, comuna Fitionești, județul Vrancea. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul orașului.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰