Secretul păstrat de jumătate de secol de unul dintre cei mai buni piloți americani. A doborât singur 4 avioane de vânătoare sovietice

Cazul lui Williams "a ieşit în evidenţă mai presus de toate celelalte. A fost foarte clar pentru mine că acţiunile sale au fost cu adevărat extraordinare şi mai apropiate de criteriile care descriu o distincţie atât de înaltă", a declarat secretarul Marinei, Carlos Del Toro.

La 18 noiembrie 1952, Royce Williams pilota un F9F Panther - primul avion de vânătoare cu reacţie al US Navy - într-o misiune în timpul Războiului din Coreea. A decolat de pe portavionul USS Oriskany, care opera împreună cu alte trei portavioane într-o forţă operaţională în Marea Japoniei, la 100 de mile de coasta Coreei de Nord.

Williams, pe atunci în vârstă de 27 de ani, şi alţi trei piloţi de vânătoare au primit ordin să efectueze o patrulă aeriană deasupra extremităţii nordice a Peninsulei Coreene, în apropierea râului Yalu, care separă Coreea de Nord de China. La nord-est se afla Uniunea Sovietică, iar Moscova susţinea Coreea de Nord în conflict. Cele patru avioane ale marinei americane îşi desfăşurau misiunea de patrulare când liderul grupului a avut probleme mecanice şi, împreună cu însoţitorul său, s-a întors la grupul operativ din largul coastei. Astfel, Williams şi însoţitorul său au rămas singuri în misiune.

La scurt timp, spre surprinderea lor, au identificat şapte avioane de vânătoare sovietice MiG-15 care se îndreptau spre grupul operativ american. "Pur şi simplu au ieşit de nicăieri şi nu şi-au semnalat nicicum prezenţa", a povestit Williams într-un interviu acordat în 2021 Centrului pentru Veterani Americani.

O confruntare cu cele mai bune avioane sovetice

Precauţi, comandanţii din cadrul grupului operativ au ordonat celor două avioane ale US Navy să se interpună între MiG-uri şi navele de război americane. În timp ce făceau acest lucru, patru dintre MiG-urile sovietice s-au întors către aeronava lui Williams şi au deschis focul. Williams a povestit că a tras asupra MiG-ului din coadă, care a ieşit din formaţia sovietică de patru avioane, iar însoţitorul său a urmărit cum avionul sovietic se îndrepta către sol.

În acel moment, comandanţii americani de pe portavion i-au ordonat să nu se implice într-un schimb de focuri cu sovieticii. "Am spus: Sunt deja implicat", a povestit Williams.

Pilotul american ştia că avioanele sovietice erau mai rapide decât ale său, iar dacă încerca să se îndepărteze, acestea îl vor prinde din urmă şi probabil îl vor ucide. "La acea vreme, MiG-15 era cel mai bun avion de luptă din lume", mai rapid şi capabil să urce şi să coboare mai repede decât avioanele americane, a relatat Williams. Avionul său era potrivit pentru lupte aer-sol, nu pentru lupte aeriene, iar acum era încolţit nu doar de unul, ci de şase avioane sovietice, pentru că între timp, celelalte trei MiG-uri care se desprinseseră de formaţie mai devreme reveniseră.

Ceea ce a urmat a fost ceva mai mult de o jumătate de oră de luptă aeriană, cu Williams învârtindu-se constant - singurul domeniu în care F9F putea concura cu avioanele sovietice - pentru a nu lăsa MiG-urile să îşi fixeze armele asupra lui. "Eram pe automat, făceam aşa cum fusesem antrenat", a spus el. Dar la fel procedau şi sovieticii. "Numai că în câteva ocazii, au făcut greşeli", a pilotul. Unul dintre avioanele inamice a zburat spre el, dar la un moment dat s-a oprit din tras şi a coborât sub el. Williams s-a gândit că probabil pilotul acestuia a fost ucis de tirurile sale.

S-a trezit apoi faţă în faţă cu un alt MiG. A tras şi a văzut cum avionul inamic se dezintegrează, Williams fiind nevoit să facă manevre bruşte pentru a evita să fie lovit de rămăşiţele epavei.Pe parcursul luptei, Williams a consumat toate cele 760 de cartuşe de 20 mm pe care F9F le avea la bord.

Însă şi sovieticii l-au lovit pe Williams, inactivându-i controlul asupra cârmei şi aripilor. Practic, pilotul american mai avea control doar asupra părţii din spate a avionului şi putea mişca avionul doar în sus şi în jos. Din fericire, a povestit el, în acel moment se îndrepta în direcţia forţei operative americane din largul coastei. Însă unul dintre avioanele sovietice era încă pe urmele lui. N-a avut încotro şi a zburat în sus şi în jos, ca într-un fel de roller coaster, în timp ce gloanţele şuierau deasupra şi dedesubt, pilotul sovietic încercând să obţină o ţintă clară. În acel moment, camaradul lui Williams a reintrat în luptă, ajungând în spatele avionului sovietic şi speriindu-l. Însă Williams mai avea încă de făcut câteva manevre dificile pentru a aduce avionul avariat înapoi la bordul portavionului.

În primul rând, având în vedere că forţa operaţională se temea de posibile atacuri din partea avioanelor de război sovietice, apărarea aeriană a crezut iniţial că F9F-ul lui Williams era un MiG, iar distrugătoarele care păzeau portavioanele americane au deschis focul asupra lui. Comandantul a pus rapid capăt acestei situaţii, eliminând astfel un pericol. Mai rămânea ca Williams să îşi aducă avionul pe puntea portavionului, lucru pe care îl făcea de obicei la o viteză de 105 noduri (190 km/h). Ştia deja că dacă va coborî sub 170 de noduri (313 km/h), avionul său va intra în pierdere de viteză şi se va prăbuşi în marea îngheţată. Nu putea nici să vireze pentru a se alinia cu portavionul, iar căpitanul navei a decis să ia măsura extraordinară de a face un viraj cu portavionul pentru a se alinia cu Williams. A funcţionat. A atins puntea şi a fost prins de al treilea - şi ultimul - cablu de oprire.

Un secret care putea duce la cel de Al Treilea Război Mondial

Pe puntea portavionului, echipajul a numărat nu mai puţin de 263 de găuri în avionul lui Williams. Era într-o stare atât de proastă, încât a fost împins de pe navă în mare. Dar în timp ce avionul dispărea sub valuri, trebuia să se întâmple şi altceva - lupta aeriană americano-sovietică trebuia să nu existe oficial.

Vestea despre eroismul lui Williams a ajuns până la vârf, preşedintele de atunci Dwight Eisenhower numărându-se printre înalţii oficiali americani dornici să vorbească cu pilotul, potrivit site-ului Navy Memorial. "În urma bătăliei, Williams a stat de vorbă personal cu mai mulţi amirali de rang înalt din cadrul Marinei, cu secretarul apărării şi, de asemenea, cu preşedintele, după care a fost instruit să nu vorbească despre ce s-a întâmplat, deoarece oficialii se temeau că incidentul ar putea provoca o creştere periculoasă a tensiunilor dintre SUA şi Uniunea Sovietică şi chiar că ar putea declanşa cel de-al Treilea Război Mondial", se arată pe site.

O relatare a Departamentului american al Apărării despre incident notează, de asemenea, că forţele americane încercau în acea zi un nou echipament de interceptare a comunicaţiilor, iar oficialii se temeau că dezvăluirea incidentului ar fi compromis acel avantaj al SUA.

Înregistrările luptei aeriene a lui Williams au fost clasificate imediat de către oficialii americani, iar pilotul a trebuit să jure că păstrează secretul, ceea ce înseamna că trebuia să treacă mai bine de jumătate de secol până când victoriile sale vor putea fi recunoscute pe deplin. În 1953, Williams a fost decorat cu Steaua de Argint, însă în citaţie nu se făcea nicio referire la avioanele sovietice, ci doar la cele "inamice". Şi se menţionau doar trei lovituri. Cea de-a patra nu a fost cunoscută până când nu au fost publicate înregistrările ruşilor, în anii 1990. Aşadar, abia în 2002, când înregistrările au fost declasificate, Williams a putut să le spună - chiar şi celor mai apropiaţi oameni - ce s-a întâmplat.

"Pentru tot restul carierei sale în Marină şi timp de zeci de ani după pensionare, detaliile luptei aprige a lui Williams cu MiG-urile sovietice deasupra Coreei de Nord au rămas un secret", potrivit Departamentului american al Apărării.

Când a fost în cele din urmă contactat de guvern şi i s-a spus că misiunea sa a fost declasificată, prima persoană căreia Williams i-a făcut dezvăluiri a fost soţia sa. Apoi, în anii următori, grupurile de veterani care au aflat ce a făcut Williams au spus că Steaua de Argint a fost o recompensă insuficientă pentru pilot, unii spunând că ar trebui să primească cea mai înaltă distincţie militară - Medalia de Onoare. În decembrie anul trecut, la mai bine de 70 de ani de la bătălia aeriană din Războiul din Coreea, US NAvy a decis că Williams trebuie să primească Crucea Marinei.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰