Ce are de câştigat Putin din aparenta diviziune a Europei - The Guardian
În loc să ofere un front comun în fața amenințărilor rusești tot mai agresive, liderii europeni s-au înfruntat la Copenhaga într-un summit informal dominat de dezacorduri, interese naționale și suspiciuni față de inițiativele Comisiei Europene. În timp ce spațiul aerian e violat de drone și avioane rusești, UE încă dezbate cine decide, cine plătește și ce direcție să urmeze în apărare.
Pe măsură ce războiul hibrid al Rusiei se apropie tot mai mult de capitalele europene, liderii UE par tot mai incapabili să ajungă la un acord privind modul de reacție. Cel puțin aceasta a fost impresia îngrijorătoare lăsată de un summit UE dizonant desfășurat la Copenhaga. Convocați săptămâna trecută pentru a construi un consens privind prioritățile majore ale reînarmării europene, liderii au oferit un spectacol jenant de lupte pentru influență, certuri politice și agende ascunse care blochează eforturile de a construi o apărare europeană coerentă.
Disputa s-a purtat nu doar în privința persoanei care ar trebui să conducă procesul de întărire militară a Europei, ci și cu privire la finanțarea susținerii continue a Ucrainei în fața agresiunii ruse și la avansarea candidaturii Kievului pentru aderarea la UE, scrie The Guardian.
Liderii și-au exprimat îngrijorarea față de multiplele încălcări ale spațiului aerian european de către drone care survolează aeroporturi și baze militare, precum și de avioane de vânătoare rusești care violează granițele, însă au părut nesiguri cum să reacționeze. Să le doboare? Să le escorteze afară? Să rămână calmi și să-și vadă de treabă? Sau să riposteze prin utilizarea activelor rusești înghețate pentru a oferi un împrumut uriaș Ucrainei, prin măsuri mai agresive de reducere a exporturilor de petrol și gaze ale Moscovei și prin furnizarea de rachete cu rază lungă de acțiune pentru a lovi mai adânc în interiorul Rusiei? La Copenhaga nu a fost atins niciun consens, dar deciziile trebuie luate curând.
Președintele rus, Vladimir Putin, probabil se amuză de cacofonia din capitala daneză și ar putea concluziona că Europa este slabă și divizată în fața provocărilor sale tot mai numeroase. O asemenea concluzie ar fi periculoasă pentru toate părțile implicate.
Propunerile Comisiei, întâmpinate cu scepticism
Liderii celor mai mari puteri din UE au profitat de summitul informal pentru a critica propunerea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a construi un "zid anti-drone" multistratificat la granițele estice, în urma valului de încălcări ale spațiului aerian și a incidentelor legate de flota-fantomă rusă de petroliere vechi, folosite pentru a ocoli sancțiunile.
Într-un document trimis liderilor, von der Leyen a propus patru proiecte europene emblematice în domeniul apărării: un zid de drone european, o rețea de supraveghere pentru flancul estic, un scut de apărare aeriană și un scut spațial defensiv. Ea a mai anunțat că executivul european va monitoriza progresul statelor membre în atingerea obiectivelor privind pregătirea militară până în 2030, printr-un nou mecanism de raportare și evaluare.
Președintele francez, Emmanuel Macron, a respins ideea zidului de drone, spunând că este nevoie de ceva "mai sofisticat și mai complex". Cancelarul german, Friedrich Merz, a criticat reglementările excesive ale Bruxelles-ului și a respins planul anti-drone în discuțiile cu ușile închise. Premierul italian, Giorgia Meloni, s-a plâns că Bruxelles-ul se concentrează exclusiv pe protejarea țărilor din est, ignorând flancul sudic. Ea a sugerat, de asemenea, o altă obiecție: această responsabilitate ar trebui să revină NATO, nu UE.
Disputa nu a fost despre drone, ci despre putere. Liderii naționali au suspectat o tentativă a Comisiei de a-și extinde influența prin aceste inițiative de apărare și au dorit să o readucă pe von der Leyen "la locul ei".
Este acceptabil ca Bruxelles-ul să ofere statelor membre împrumuturi de 150 de miliarde de euro pentru proiecte comune de achiziții militare și să relaxeze regulile bugetare pentru a permite cheltuieli mai mari în domeniul apărării. Însă marile guverne ale UE vor să păstreze controlul, preferând grupuri de țări care dezvoltă capacități specifice pentru a-și îndeplini obligațiile față de NATO.
Diviziunile interne pun în pericol apărarea comună
Aceste lupte pentru influență există încă de când UE a început să joace un rol în apărare, acum 25 de ani. Ele reapar acum cu mai multă intensitate pentru că apărarea a devenit noua frontieră a integrării europene.
Nu poate fi învinuit Bruxelles-ul pentru faptul că presează statele membre să-și cheltuie bugetele de apărare în mod mai eficient și coordonat, în loc să dubleze capacitățile sau să ignore nevoia unei baze industriale europene solide pentru tehnologia de apărare. Aceasta ar presupune armonizarea cerințelor militare și reducerea achizițiilor din SUA. Cu toate acestea, conducerea politică va rămâne în mâinile principalelor puteri militare europene, mai ales pentru că UE include atât membri neutri (Austria, Irlanda, Cipru și Malta), cât și țări simpatizante ale Rusiei (Ungaria, Slovacia și, curând, poate și Cehia). În plus, Marea Britanie rămâne un actor indispensabil în apărarea Europei, în ciuda ieșirii din UE.
"Coaliția celor dispuși", coordonată de Franța și Marea Britanie în ceea ce privește garanțiile de securitate pentru Ucraina, ar putea deveni nucleul efortului european de reînarmare. Dar rivalitățile industriale dintre membrii săi centrali riscă să submineze această inițiativă comună.
Franța și Germania se ceartă în privința unui proiect privind un viitor sistem de aviație de luptă, lansat în 2017 și la care a aderat și Spania. Constellatia formată dintr-un avion de luptă de generația a șasea, drone avansate și un "cloud de luptă" trebuia să fie alternativa europeană la dependența de F-35-ul american și succesorii săi. Disputele dintre Dassault Aviation și Airbus privind conducerea designului și împărțirea lucrărilor au adus proiectul în pragul colapsului. Între timp, un proiect rival, condus de Regatul Unit, Italia și Japonia, avansează constant.
În spatele acestor dispute se află o lipsă profundă de încredere între europeni, amplificată de incertitudinile privind angajamentul SUA față de securitatea europeană în era Trump. Atunci când țările nu au încredere una în alta, instinctul este să revină la industriile și armatele naționale.
Aceasta slăbește Europa exact în momentul în care are nevoie să transmită forță și determinare față de Rusia. Liderii europeni trebuie să înceteze să mai transforme Comisia în țap ispășitor și să acționeze împreună cu urgență, ca și cum Europa ar fi sub atac. Pentru că este.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
