Victimele atentatului din Paris

Cinci artişti, doi poliţişti, un economist şi un psihiatru sunt printre victimele atentatului din Paris. Doisprezece oameni care au murit sub gloanţele teroriştilor, în numele răzbunării lui Allah

N-au avut scut în faţa rafalelor. Singurele lor arme erau umorul, talentul, sarcasmul şi zâmbetul.

Mai bine să mor în picioare, decât să trăiesc în genunchi. Era crezul vieţii lui Stephane Charbonnier. Ucis în numele lui Allah, mort pentru libertate.

Charb, aşa cum îşi semna operele, avea 47 de ani şi era directorul revistei Charlie Hebdo. Ştia că e în pericol. În 2011, redacţia sa fusese atacată cu cocktailuri Molotov. Numele lui era pe lista neagră a islamiştilor, după ce publicase mai multe caricaturi cu profetul Mohamed. Dar, chiar dacă îşi trăia viaţa cu gărzile de corp la uşă, Charb nu-şi pierduse curajul. Sau zâmbetul.

În jurul lui, strânsese cei mai talentaţi caricaturişti ai Franţei. Jean Cabut avea 76 de ani. Era un reper în lumea artei. Georges Wolinski desena de 75 de ani. Se refugiase în artă, după ce tatăl său a fost, la rândul lui, asasinat. Caricatura, spunea el, i-a salvat viaţa. Tot caricatura i-a provocat moartea.

Îndrăgostit de satiră era şi Bernard 'Tignous' Verlhac. Şi el mort în redacţia însângerată. Colegul său, Philippe Honoré, este cel de-al cincilea artist ucis. Au murit cu zâmbetul pe buze şi cu creionul în mână. Aşa cum au trăit.

La Charlie Hebdo, se râdea de prieteni, de politică, de religii, şi deseori şi de România. Şi se va râde încă. Revista va apărea din nou miercurea viitoare, într-un tiraj record de 1 milion de exemplare.

Umorul era arma lor în faţa lumii. În faţa lor, teroriştii au descărcat arme adevărate. Şi au ucis, din câteva rafale, alţi 7 oameni. Psihiatrul Elsa Cayat a fost singura femeie omorâtă în atac. Fostul jurnalist Michel Renaud a căzut întâmplător sub gloanţele răzbunării. Era doar în vizită în Paris.

Doi poliţişti au murit în misiune. Cel împuşcat în stradă, în numele lui Allah, era musulman.

Alţi 11 oameni sunt răniţi. Patru dintre ei, în stare critică. Pentru ei, se înalţă rugăciuni. Pentru cei morţi, se aprind lumânări, şi francezii sunt, pentru o zi, în doliu. Iar pentru libertate, o lume întreagă îşi uneşte lacrimile şi puterea în trei cuvinte simple: EU SUNT CHARLIE.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰