Ai carte, ai parte! Știi de unde vine expresia?
Adeseori recurgem la anumite expresii atunci când interacționăm verbal cu semenii noștri

Adeseori recurgem la anumite expresii atunci când interacționăm verbal cu semenii noștri
„Ai carte, ai parte ” este una dintre acestea.
În zilele noastre, ai carte, ai parte apare doar cu rol în promovarea utilității învățăturii și în stimularea utilizării ei; „unele dicționare înregistrează pentru această expresie doar sensul „dacă ai știință de carte reușești mai ușor în viață”, consemnând, astfel, doar rezultatul unei evoluții semantice.”
Expresia apare după „sensurile „scrisoare” și „ordin (domnesc) în scris”, „act scris dar de cancelaria domnească ..., document”, ilustrate prin contexte cum sunt cele ce urmează: „scriseră cărți de adeverit” (Moxa); „Fac oamenii pentru credință carte cu pecete, când fac vro tocmală ande sine” (Varlaam).”
- "Nu credeam că voi vedea așa ceva". Actrița Julianne Moore a scris o carte pe care Trump a retras-o din școli....
- O nouă şansă pentru un căprior lovit şi abandonat pe şosea. Helga, o şoferiţă cu inima de aur, l-a salvat de...
- Imagini spectaculoase surprinse în parcurile din Tokyo. Florile de cireş au transformat locul într-un peisaj de...
- O plantă rară, păzită zi și noapte într-o pădure din Târgu-Jiu. Cristi: "I se mai spune și floarea de șah"
- Reuniţi de destin, după 8 decenii. Cum s-au întâlnit la 95 de ani doi iubiţi din copilărie, datorită unei...
Cuvântul parte apărea cu semnificația: „fragment, bucată, porțiune dintr-un ansamblu / dintr-un grup”; „folos, șansă, noroc” (DEX), în timp ce, carte însemna „act, document, înscris”; cu alte cuvinte, ai carte – ai parte se utiliza în legătură cu necesitatea actelor doveditoare în caz de conflict ( între persoane, instituții, state), care putea forma obiectul unui proces cu privire la proprietatea asupra pământului . Se pare că expresia își are originile în Transilvania, unde, în vechime, cartea (funciară) simboliza deținerea unei proprietăți, a unei părți.
Pe de altă parte, „carte a însemnat chiar „act de stare civilă”, după cum atestă vremurile populare: „Este-un popă la poiană / și cunună de pomană; / Este-un popă la cetate / Și cunună fără carte”.
Sensul de „învățătură” atribuit cuvântului carte apare destul de timpuriu ; expresia „a fi om cu carte” apare, însă, mai târziu în graiul colectiv, după ce progresul școlar a permis transferul, asimilarea și utilizarea informațiilor de către păturile sociale modeste. Ai carte, ai parte reliefa starea lucrurilor din acea vreme și chiar dorința de cunoaștere a unei populații condamnate la analfabetism, care culmina cu eliberarea de sub imperiul „slovei nedescifrate”.
Înapoi la HomepagePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰