O structură geologică rară sub Marea Nordului, atribuită unui impact vechi de milioane de ani

Craterul Silverpit de pe coasta Yorkshire a fost creat de un asteroid de dimensiunea unei catedrale, care a provocat un tsunami de 100 de metri în urmă cu 43 de milioane de ani, relatează The Guardian, citat de Mediafax.

Dezbaterea științifică ce a durat zeci de ani poate fi considerată încheiată. Craterul Silverpit, situat la 700 de metri sub fundul mării, în Marea Nordului, a fost, după toate probabilitățile, format în urma impactului direct al unui asteroid sau al unei comete de dimensiunea Catedralei York Minster, care s-a prăbușit pe Pământ în urmă cu peste 43 de milioane de ani.

Asteroidul, cu un diametru de 160 de metri, a căzut în mare, provocând un tsunami cu o înălțime de 100 de metri, potrivit oamenilor de știință. Cel mai probabil, a fost o zi extrem de dificilă pentru mamiferele primitive din zonă, dar nu la fel de devastatoare ca impactul asteroidului care a dus la dispariția dinozaurilor, în urmă cu 66 de milioane de ani.

Craterul Silverpit nu se apropie de dimensiunile craterului Chicxulub din Mexic, unde un asteroid cu un diametru de aproximativ 6-9 mile a lovit Pământul, provocând extincția în masă a 75% din speciile de plante și animale. Totuși, Silverpit rămâne un fenomen interesant și, fiind singurul crater de impact identificat în apropierea actualului teritoriu al Regatului Unit, extrem de important, spun experții.

Perspectivă fără precedent

Uisdean Nicholson, sedimentolog la Universitatea Heriot-Watt din Edinburgh, care a condus echipa de cercetare, a declarat că noile imagini seismice le-au oferit o perspectivă fără precedent asupra craterului.

Craterul, cu un diametru de 3 km și înconjurat de o zonă de 19 km marcată de falii circulare, a fost descoperit în 2002 de geologi specializați în petrol.

Cei care l-au identificat au considerat că era, într-adevăr, un crater de impact de mare viteză, datorită unor caracteristici asociate frecvent acestora, precum un vârf central, formă circulară și falii concentrice.

Inițial, s-a estimat că are o vechime de peste 60 de milioane de ani, stârnind interesul presei. "Craterul ar putea fi rezultatul impactului unui asteroid", scria The Guardian la acea vreme.

Totuși, unii oameni de știință au rămas sceptici, sugerând că originea sa era mult mai puțin spectaculoasă - cel mai probabil, craterul fusese format prin mișcarea rocilor saline în adâncime.

În 2009, a avut loc o dezbatere la Societatea Geologică, pe care Nicholson o amintește clar. "Eram doctorand atunci și a fost o dezbatere destul de cunoscută, cel puțin în cercurile geologice. Au avut o dezbatere amplă și apoi au votat. S-a decis, în mod covârșitor, că originea nu era un impact. Majoritatea au preferat explicația banală, ceea ce, cred, reflectă o tendință de a respinge ipotezele spectaculoase".

Votul a fost de 80 la 20 împotriva ipotezei impactului, ceea ce a ridicat întrebarea dacă geologii sunt, prin natura lor, conservatori. "Există diferite tipuri de geologi", a spus Nicholson. "Unii spun că mă entuziasmez prea ușor pentru anumite idei".

Unul dintre craterele de impact ale Pământului

Nicholson a fost invitat să studieze Silverpit datorită experienței sale anterioare în identificarea unui alt crater de impact, în Africa de Vest.

Cu sprijin financiar din partea Consiliului de Cercetare a Mediului Natural, echipa condusă de el a folosit imagistică seismică, analize microscopice ale fragmentelor de rocă și modele numerice pentru a furniza ceea ce consideră a fi cele mai convingătoare dovezi de până acum că Silverpit este, într-adevăr, un crater de impact.

Impacturile de asteroizi sunt, din fericire, evenimente rare, fără exemple înregistrate în istoria umanității. Craterele rezultate sunt, de asemenea, greu de identificat, întrucât "tectonica plăcilor și eroziunea distrug aproape toate urmele acestor evenimente", a explicat Nicholson. "Există aproximativ 200 de cratere de impact confirmate pe uscat și doar 33 identificate sub ocean".

Silverpit este excepțional de bine conservat și, prin urmare, extrem de valoros. "Putem folosi aceste descoperiri pentru a înțelege cum au modelat impacturile cu asteroizi planeta noastră de-a lungul timpului, dar și pentru a anticipa consecințele unui posibil impact viitor".

Descoperirile au fost publicate în revista Nature Communications.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰