O vizită în Micul Paris
Micul Paris a devenit, în ultima perioadă, un oraș adorat fără rezerve sau părăsit fără ezitare pentru alte plaiuri. Orașul lui Mircea Eliate cu străzi unice în frumusețea lor și locuri tainice care ne transpun într-un frumos București interbelic dar, în același timp, un oraș cu drumuri blocate în proiecte complexe, presărat cu utilaje cicplopice. Cert este că Bucureștiul este mai viu ca niciodată devenind un minunat oraș caleidoscopic, tentacular și pestriț.
Micul Paris a devenit, în ultima perioadă, un oraș adorat fără rezerve sau părăsit fără ezitare pentru alte plaiuri. Orașul lui Mircea Eliade, cu străzi unice în frumusețea lor și locuri tainice care ne transpun într-un frumos București interbelic dar, în același timp, un oraș cu drumuri blocate în proiecte complexe, presărat cu utilaje cicplopice. Cert este că Bucureștiul este mai viu ca niciodată devenind un minunat oraș caleidoscopic, tentacular și pestriț.
Istoricul orașului
Exista numeroase povești și legende privind fondarea orașului București. O legendă spune că orașul a fost fondat de un cioban numit Bucur pe când o altă legenda spune că orașul a fost de fapt întemeiat la sfârșitul secolului al XVI-lea de către Mircea cel Bătrân.
Prima atestare documentară este făcută în anul 1459 într-un document emis de către însuși Vlad Țepeș. Cetatea Dâmbovița avea rolul de a supraveghea drumul ce venea de la Giurgiu, locul unde se afla o așezare otomană. De asemenea, în anul 1465, în timpul domniei lui Radu cel Frumos, devine reședință domnească oficială.
În timpul domniei lui Gheorge Ghica din anul 1659, acesta devine capitala oficială a Țării Românești. Acest lucru a avut loc datorită unui ordin turcesc. Alegerea sa a avut loc datorită așezării în camp deschis, aproape de Dunăre, făcând-o astfel mai ușor de controlat decât Târgoviște. Acest moment a fost unul extrem de important în dezvoltarea sa pentru că a reprezentat de asemenea un moment de trecere la modernizarea acestuia. Acest lucru a constat în apariția primelor drumuri pavate, înființarea primei instituții de învățământ superior, Academia Domnească în anul 1694. Tot atunci este construit și Palatul Mogoșoaiei ( Constantin Brâncoveanu în anul 1702) în care se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. Mai mult decât atât, în anul 1704, se înființează și Spitalul Colțea.
(Sursa: 25.media.com)
Bucureștiul are în cadrul acestei perioade un real avânt economic, lucru care determină în mod direct și creșterea semnificativă a locuitorilor orașului. Așadar, încetul cu încetul, încep să apară o serie de instituții de interes public precum Teatrul Național, Cimitirul Șerban Vodă, Societatea Academică din București, Societatea Filarmonica din București, Universitatea din București, Gara de Nord, Ateneul Român și nu numai.
În perioada interbelică, Bucureștiul este numit “Micul Paris” datorită asemănării cu capitala franceză însă farmecul orașului este pierdut odată cu instaurarea comunismului în România.
Ce merită vizitat în București?
Bucureștiul a fost și este un oraș fascinant datorită stilului de viață alert, al multiplelor opțiuni de a petrece timpul liber, al evenimentelor unice ce au loc în capitală dar și datorită numeroaselor obiective turistice.
Acest centru urban te invită să-l descoperi la pas și să te bucuri de tot ce are de oferit. Daca vrei să afli care sunt cele mai frumoase și interesante atracții turistice din București, citește și descoperă în continuare ce îți pune la dispoziție acest oraș plin de viață.
Casa Poporului
Casa Poporului este cea mai grandioasă construcție administrativă din Europa și este un obiectiv de seamă al Capitalei și probabil unul care va rămâne în memoria multor generații care vor veni din urmă.
Casa Poporului se află situată în partea centrală a Bucureștiului, pe locul care se numește astăzi Dealul Arsenalului, încadrat de strada Izvor la vest și nord-vest, Bulevardul Națiunile Unite spre nord, Bulevardul Libertâții la est și Calea 13 Septembrie la sud.
Clădirea, având o suprafață de 330.000 m² se înscrie în Cartea Recordurilor la capitolul Clădiri Administrative pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului. Mai mult decât atât, Casa Poporului este pe locul 3 în lume din punctul de vedere al volumului, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Construcția depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt.
(Sursa: blog.spoty.com)
Atunci când s-au sistat lucrările, în decembrie 1989, pe șantier se aflau în jur de 20.000 de oameni care au construit această incredibilă clădire.
În Casa Poporului exista până la 7000 de încăperi și, alături de Anca Petrescu – arhitectul șef, au mai lucrat încă 150 de arhitecți care, pentru că nu existau calculatoare, desenau cu mâna toate detaliile planului clădirii. Au lucrat spre ridicarea acestei clădiri impunătoare atât civili cât și militari.
Numit în trecut Palatul lui Ceaușescu, această clădirea a fost ridicată pentru a deveni reședința lui Nicolae Ceaușescu. Clădirea urma să găzduiască și ComitetulCetral și Marea Adunare Națională.
O personalitate publică internațională care a vorbit din balconul Casei Poporului a fost Michael jackson. Cuvintele sale adresate însă locuitorilor „Budapestei” rezonează și astăzi în memoria colectivă a bucureștenilor.
Muzeul Țăranului
Istoria muzeului începe la data de 13 iulie 1906 în baza Decretului Regal semnat de Regele Carol I care îl numește pe Al. Tzigara-Samurcas director al Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Arta Industrială.
Muzeul Țăranului Român este de fapt o continuare a Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Arta Industrială acesta fiind primul nume pe care l-a purtat până în 1912 când a fost numit Muzeul de Artă Națională. În 1953 el se numea Muzeul Lenin-Stalin, apoi Muzeul Partidului și de la 5 februarie 1990 a fost denumit Muzeul Țăranului Român.
Istoria sa începe înainte de instituționalizarea sa propriu-zisă, la scurt timp după apariția Principatelor Unite. Aceasta este perioada în care a început construcția națională, perioada în care țăranul devine o impotrantă referință simbolică, un element central al identității românești iar cultura țărănească începe să intereseze din ce în ce mai mult.
(Sursa: romaniasfriends.com)
Așadar, pentru a oferi un impuls industriei românești ce suferea din cauza concurenței produselor străine ( la modă și mai ieftine datorită faptului că erau create industrial), Alexandru Ioan Cuza a dat, în anul 1863, o ordonanță pentru organizarea unor expoziții care să includă și produse ale industriei casnice țărănești.
Astăzi, muzeul deține colecții fără egal privind etnografia țărănească românească incluzând costume, mobilier, covoare, ceramică, icoane pe lemn și sticlă, xilogravuri, țesături, unelte dar și o importantă colecție de artă populară străină.
Modul de expunere al acestor obiecte este unul invoativ și original deoarece multe dintre ele sunt expuse liber iar etichetele sunt evitate.
Muzeul Țăranului Român este unul de natură experimentală ce încearcă în mod constant noi modalități de prezentare a colecțiilor.
Hanu’ lui Manuc
Hanu’ lui Manuc este unul dintre cele mai vechi restaurante din București. El are o poveste ce începe încă din anul 1806 când, ajuns în capitala Țării Românești, Manuc Bei se stabilește aici și începe construcția a ceea ce urma să devină unul dintre cele mai faimoase localuri ale vremii: Hanu’ lui Manuc.
Un element cheie în ceea ce privește hanul este arhitectura sa inovatoare. Încă de la început, Manuc Bei și-a dorit ca hanul său să fie unul unic și, mai mult decât atât, să nu imite precum alte hanuri ale vremii, arhitectura de fortăreață a secolului XVIII. Cu toate acestea, arhitectura initială nu se cunoaște cu exactitate decât din descrierile de la începutul celui de-al XIX-lea secol. Cunoaștem așadar, din povestiri, faptul că hanul avea o imaginea fastuoasă și impunătoare: arhitectură inovatoare cu 107 odăi, două saloane mari, zece magazii pentru alimente, 15 pivnițe și 23 de prăvălii.
(Sursa: www.hanumanuc.ro)
Hanu’ lui Manuc a fost, de-a lungul istoriei, inima Bucureștiului devenind parte importantă din viețile oamenilor: loc de întâlnire, loc de afaceri, loc de petrecere. Hanu’ lui Manuc și-a sedimentat și contopit identitatea cu cea a Bucureștiului devenind un important punct turistic. Chiar și acum, după ultima restaurare adusă anul acesta hanului, el a rămas un loc în care clienții se pot bucura de o atmosferă tradițională, mâncare românească delicioasă, vinuri excelente dintr-o cramă de renume și multă voie bună.
Hanu’ lui Manuc are o istorie de 200 de ani, timp în care faima și tradiția unui loc de întâlnire ospitalier nu au făcut decât să se consolideze. Și acum, după ultima restaurare adusă anul acesta hanului, el a rămas un loc în care clienții se pot bucura de o atmosferă tradițională, mâncare românească delicioasă, vinuri excelente dintr-o cramă de renume și multă voie bună.
Parcul Herăstrău
Zona preferată pentru relaxare și plimbare din inima Bucureștiului încă din secolele trecute era Parcul Herastrau. Încă din 1800, lumea elegantă a Micului Paris se plimba pe malurile lacului Herastrău. Începând cu secolul XIX și până în 1930, zona din jurul lacului a reprezentat un loc important de promenadă și socializare pentru bucureșteni. Cu toate acestea, amenajarea propriu-zisă a parcului a început abia în anul 1936 cu ocazia expoziției “Luna Bucureștilor”.
În anul 1936, atunci când a fost înființat parcul Herastrău, a fost înființat și primul muzeu etnografic în aer liber din lume și anume Muzeul Satului. Sociologul Dimitrie Gusti și-a dorit ca acest muzeu să fie asemeni unui sat-muzeu, o sinteză a tuturor satelor dn România. Însuși Carol al II-lea a participat la deschiderea oficială a muzeului etnografic.
(Sursa: foursquare.com)
În acest fel, noul parc a ajuns să cuprindă o bogată vegetație arboricolă formată din salcii, plopi, frasini, tei și arțari. Acești copaci încadrau atunci statui ale personajelor principale atât din cultura națională, dar și ale personajelor marcante din cultura internațională.
În acest moment, Parcul Herăstrău este cel mai mare parc din București și, mai mult decât atât, este cel mai mare parc în interiorul unui oraș din Europa. El este un loc preferat de locuitorii capitalei datorită numeroaselor zone de plimbare, distracție, activități nautice, sport și evenimente.
Începând cu secolul XIX și până în 1930, zona din jurul lacului a reprezentat un loc important de promenadă și socializare pentru bucureșteni. Cu toate acestea, amenajarea propriu-zisă a parcului a început abia în anul 1936 cu ocazia expoziției “Luna Bucureștilor”.
În anul 1939, însuși nepotul celebrului scriitor Ion Creangă, Horia Creangă, a construit unul dintre cele mai faimoase și importante restaurante din București și anume Restaurantul Perscaruș.
Centrul Vechi
Centrul Vechi era acum câteva sute de ani o importantă zonă de întâlnire pentru meșteșugarii și comercianții vremii. Una dintre cele mai vechi zone negustorești din Centrul Vechi este strada Lipscani, cunoscută pe atunci sub numele de Ulița Mare. Strada Lipscani era o importantă arteră ce făcea legătura între marile drumuri comerciale are României. Strada era populată încă din 1590 de negustori ce își înființaseră magazine, prăvălii și hanuri.
De asemenea, strada care și-a păstrat în linii mari traseul medieval este srada Franceză din Centrul Vechi. Ea este înconjurată mai ales de case din secolul al XIX-lea – motivul este marele incediu din 1847 în urma căruia multe dintre clăridire vechi au trebuit reconstruite. Cele mai vechi monumente care pot fi găsite acolo și astăzi sunt Curtea veche (sec XIV) și Biserica Mihnea Ciobanul ( 1545 – 1554) – cel mai vechi lăcaș din București. Numele inițial al străzii a fost Ulița Curții – denumirea este documentată pentru prima oară în anul 1649. Dar, în 1659, strada apare documentată sub numele de Ulița Domnească. Ulterior, strada a căpătat numeroase denumiri: Podul de la Domnița Văcărescu la Curtea veche, Ulița Ișlicarilor. Numele de Ulița Franceză i-a dat-o prezența consulatului francez pe această stradă, ulterior ea devenind Strada Franceză.
(Sursa: romaniasfriends.com)
Cu siguranță, Centrul Istoric este una cele mai îndrăgite și cochete zone din București, un loc împânzit de clădiri construite în stil neoclasic și neobaroc, la parterul cărora vizitatorii pot găsi numeroase terase ademenitoare, cafenele, restaurante și magazine. O plimbare pe străzile întortocheate ale Centrului Istoric te poate transpune ușor în atmosfera Bucureștiului interbelic.
(sursa foto imagine principala: bucuresti.wikia.com.)
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰