Video Analist, despre discursul lui Nicuşor Dan la Consiliul de Pace: Dezamăgitor, Trump aşteaptă lucruri tangibile
A fost ziua marelui test pentru preşedintele Nicuşor Dan, în raport cu administraţia americană. Un test în care s-a aruncat singur, atunci când a ales să fie oficialul european cu rangul cel mai înalt care onorează Consiliul pentru Pace inventat de Donald Trump.
Donald Trump l-a numit pe Nicuşor Dan "prim-ministru", în loc de preşedinte, la momentul prezentărilor, dar pentru Donald Trump este doar o eroare statistică la capitolul scăpări mentale, lapsusuri, să le spunem, după ce, ştim, a încheiat războiul, care nu a existat niciodată, dintre Albania şi Azerbaidjan. Evident, era vorba de Armenia. Şi după ce, în pline ameninţări cu anexarea Groenlandei, s-a referit de nenumărate ori la insula arctică drept "Islanda".
Dincolo de statistică, deci, preşedintele Nicuşor Dan a bifat o întâlnire de tip sideline cu Marco Rubio, întâlnirea aceea de salon la care se referea şeful statului în interviul acordat radioului public. Nicuşor Dan a socializat intensiv cu Tony Blair, controversatul ex-premier britanic, pion important în reconstrucţia Fâşiei Gaza, personaj care a fost promotorul invaziei în Irak cu argumentul că Saddam Hussein dezvolta arme chimice, deşi s-a dovedit că era o premisă complet falsă. De asemenea, Nicuşor Dan a încercat, la final, să dea mâna cu Donald Trump, dar a fost mutat rapid, după gest, de un agent de ordine.
Noi am analizat întreaga situaţie alături de Aurelian Mohan, specialist în relaţii internaţionale la Universitatea Columbia. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:
- După ce am văzut toate aceste momente de la Consiliul pentru Pace al lui Donald Trump, poziționările lui Nicuşor Dan, vreau să tragem concluzia la finalul zilei. Cât de oportună a fost participarea președintelui, rangul cel mai înalt dintre toți oficialii Uniunii Europene prezenți acolo, la Consiliul lui Donald Trump?
- Pentru a vă da un răspuns precis la această întrebare, ar trebui să ne uităm la context și, din păcate, contextul nu a fost favorabil domnului președinte. M-am uitat la întreaga reuniune, să-i spunem așa, inclusiv foarte atent la speech-ul domnului președinte, și am fost puțin dezamăgit. Atât din punct de vedere al contribuției pe care România o va avea în acest demers, dar și în legătură cu modul în care președintele a decis să structureze acest discurs. Din punctul meu de vedere a fost puțin nepregătit.
Iar judecând acest context, aş spune că nu a fost o prezență oportună în contextul în care, din câte am înțeles eu, calculele administrației prezidențiale erau să câștige o serie de puncte, dacă doriți să le spunem așa, pentru a reactualiza sau a dezvolta relația bilaterală cu SUA, iar din punctul meu de vedere, am făcut prea puțin sau am obținut prea puțin pentru deranjul pe care l-am avut.
- De ce spuneți că a fost nepregătit?
- Mi se pare că discursul dumneavoastră, cel puțin în concordanță cu criteriile mele de evaluare, nu a fost la fel de bine structurat la cum aș fi așteptat să fie. Evident, lăudabil este faptul că domnul președinte a vorbit fără să aibă o hârtie sau un discurs în față, dar din punctul meu de vedere putea mai bine, merita România un discurs puțin mai coerent și din punctul meu de vedere soluțiile pe care România le-a prezentat în aceste 5-6 minute de discurs nu sunt suficiente pentru a recontura România ca un actor major în Orientul Mijlociu.
- În esență, în discursul pe care l-a avut acolo, la Board of Peace, Nicușor Dan s-a referit la scopul oficial declarat al acestei reuniuni, respectiv la reconstrucția Fâșiei Gaza. N-a atins elementele de care spuneați dumneavoastră. Reconstrucția relației bilaterale, sigur, nu era momentul alături de alți lideri ai Uniunii Europene, dar practic ai tuturor țărilor, nu doar ai Uniunii Europene, dar practic la ce elemente de structură v-ați fi așteptat să includă în plus în discursul său, astfel încât să rămână și în marja, în siajul declarat al acelei ședințe, dar să și puncteze ceva în dreptul României?
- Din punctul meu de vedere, și cei care îmi urmăresc pozițiile publice ştiu, eu sunt un adept al multilateralismului angajat sau multilateralismului dinamic. Din punctul meu de vedere, România ar fi putut trimite chiar trupe de menținere a păcii. De exemplu, Indonezia a propus un angajament de 8.000 de soldați de menținere a păcii. România evită să facă aceste angajamente și înțeleg de ce, dar dacă dorim să devenim actori relevanți la nivel internațional, și o putem face, exact cum a zis domnul președinte la Observator, într-un interviu, trebuie să devenim mult mai activi și mult mai relevanți.
Iar aceste elemente de angajament pe care noi le-am propus, refacerea unor școli, ajutor cu refacerea instituțiilor, sistemul judiciar, etc., nu cred că reprezintă suficient. Și de ce spun asta? Pentru că un actor cum este Donald Trump se așteaptă la elemente mult mai tangibile. Mi se pare că contribuția noastră este un pic la nivel abstract, și-aș prefera să văd mai multe numere, mai multe angajamente la nivel de trupe, de fonduri, chiar.
- Deci, inclusiv pe Fâșia Gaza, strict dacă ne limităm la asta, și aici puteam să fim mai activi. Nici nu mai vorbim de restul poziționărilor pe care le putea avea România.
- Mă refer acum cu precădere și strict numai la Fâșia Gaza. Deci, nu ieșim în această zonă. Speram ca Nicușor Dan, precum președintele Indoneziei, să vină cu o abordare unică. Din punctul meu de vedere, conținutul acestor propuneri pentru Fâșia Gaza s-ar putea să nu fie destul de mult pentru partenerul nostru strategic.
- Și atunci, revin la ce spuneați în încheiere a primului dumneavoastră răspuns. Că n-a fost oportun că s-a dus Nicușor Dan. De ce n-a fost oportun, dincolo de faptul că n-a fost pregătit? Dacă era mai bine pregătit, era oportun să meargă acolo, ca să vă întreb altfel?
- Din nou, trebuie să ne uităm la context. Având în vedere că domnul Nicușor Dan nu s-a dus la Adunarea Generală a ONU din septembrie 2025, că nu a participat la conferința de securitate de la Munchen și nici la Forumul Economic de la Davos, nu mi se pare că, nici măcar dacă ar fi fost un pic mai bine pregătit sau dacă discursul ar fi fost extrem de bine structurat sau dacă contribuția ar fi fost puțin mai mare din partea României, nu cred că ar fi fost oportun, în contextul în care eram într-o companie a unor state care sunt recunoscute pentru democrația lor iliberală și, în același timp, se pare că nu reușim să, din punctul meu de vedere cel puțin, și o să vedem dacă e adevărat sau nu, nu reușim să ne remarcăm ca un aliat de încredere. Desigur, Administraţia Prezidenţială și-a făcut treaba și sunt sigur că partenerul american a identificat și a observat acest lucru, dar eu sunt de părere că puteam face mult mai mult.
- Acum, unul dintre motivele enunțate de Nicușor Dan pentru participarea la acest Consiliu a fost și faptul că trebuie să încheiem odată tema, suspiciunea alegerilor anulate din 2024. Vreau să vă întreb, în primul rând pentru că lucrați în mediul academic din Statele Unite, pentru că sunteți în domeniul politologiei și al relațiilor internaționale, dacă între colegii dumneavoastră, oamenii cu care interacționați, toți avizați pe ceea ce înseamnă politică externă, există tema asta vreodată? Dacă există suspiciunea asta.
- Da, pe parcursul anului 2025 cred că am fost întrebat și de trei sau de patru ori pe zi, bineînțeles, nu în fiecare zi, nu zilnic, dar au fost zile în care am fost întrebat, am fost întrebat de colegi, politologi, experți în relații internaționale, dar chiar și reporteri de la New York Times și oameni care vor să scrie analize de investigații despre ce s-a întâmplat în România, despre părerea mea în legătură cu alegerile anulate din 2024 și de asta revin la întrebarea dumneavoastră inițială - de ce nu a fost oportun? Din punctul meu de vedere, din moment ce aliatul nostru strategic are o serie de dublii în legătură cu acele alegeri, iar tu, ca președinte, te prezinți, dar nu ai o serie de criterii și de justificări pentru a explica ce s-a întâmplat în 2024, este din start, din punctul meu de vedere, o luptă pierdută.
- Ce semnal va transmite partenerilor europeni, din punctul dumneavoastră de vedere, această participare a lui Nicuşor Dan la Consiliul pentru Pace a lui Donald Trump?
- Mulți dintre colegii mei spun și sunt de părere că ar transmite un mesaj negativ. Nu sunt de aceeași părere sau cel puțin nu pe deplin de acord cu ei. De ce zic acest lucru? Dintr-un simplu fapt. Partenerii noștri europeni sunt conștienți că România are un parteneriat strategic extrem de robust cu Statele Unite. Sunt conștienți că noi ne dorim ca acest partener să continue și să nu existe perturbări majore în acest parteneriat. Și cred că au înțeles și ei că, după trei mari absențe, președintele Nicuşor Dan a fost cumva strâmtorat de circumstanțe și a fost oarecum nevoit să meargă la această întâlnire pentru a se pune bine cu aliatul nostru strategic, cu Statele Unite ale Americii, când o serie de state europene au decis să nu o facă.
- Știm că își dorește foarte tare Administrația Prezidențială să organizeze acea întâlnire bilaterală cu Donald Trump, o vizită oficială, o vizită de stat în Statele Unite. Dacă nu ne prezentam la acest Consiliu, invitați fiind de către Donald Trump, am mai fi putut visa, spera, aștepta întâlnirea respectivă sau nu? Sau în ce fel de condiții ar fi venit ea dacă n-am fi participat?
- Nu cred că șansele noastre de a avea o bilaterală cu președintele Donald Trump ar fi scăzut în mod radical dacă nu ne-am fi prezentat la această întâlnire. Am colegi care sunt, unii dintre ei, nu foarte mulți, de o părere diferită, dar bilaterala s-ar fi întâmplat, chiar dacă noi n-am fi participat la această întâlnire, dar din punctul meu de vedere aș fi vrut să îl văd pe domnul președinte Nicușor Dan la Adunarea Generală ONU, să fi avut o discuție faţă în faţă, cel puțin de câteva minute, cu domnul președinte Trump acolo și atunci situația ar fi fost un pic mai clară și nu ar fi fost neapărat nevoie să ne prezentăm la acest Consiliu în contextul în care, din câte am înțeles într-un interviu cu Radio România Actualități, România este în discuții cu America în legătură cu implicațiile juridice ale acestei participări ca membru în Consiliul pentru Pace. Motiv pentru care, dacă eram mai activi până acum la nivel internațional, nu cred că ar fi fost neapărat nevoie să ne prezentăm acum.
- România e, sigur, nu poate participa neapărat ca membru la acest Consiliu pentru Pace și pentru că e costisitor momentan. Din ceea ce știm de la Donald Trump, ştim că ar costa un miliard de dolari participarea. E foarte greu să justifici publicului intern faptul că faci o astfel de cheltuială. Dar, dincolo de statutul ăsta de membru permanent sau nu, România își dorește ca bilaterala aceasta să fie luată în serios. Și atunci vă întreb, ca să vă întreb colocvial, la o bilaterală prezumtivă, vorbim acum pe scenariu ăsta în care ajunge la un moment dat Nicușor Dan la Casa Albă, şi vă întreb așa, într-un limbaj colocvial, ce elemente de structură ar putea să pună România pe masă, ca să nu pară subordonată Statelor Unite, ca să nu pară că e în bătaia vântului de cum își dorește Donald Trump? Mai concret, și colocvial, revenind, ce plan își poate face Nicușor Dan, alături de consilierii săi, dimineața, în oglindă, înainte să plece la Casa Albă și să spună "da, eu îi voi spune lui Donald Trump asta, asta, asta, pentru că sunt puternic, mă va respecta"? Care sunt argumentele care l-ar face pe Nicuşor Dan şi, pe cale de consecinţă, România, puternic în ochii lui Donald Trump?
- Din punctul meu de vedere, pentru că domnul Nicușor Dan a vorbit despre zona economică și despre modul în care actori economici privați din România pot să contribuie la diferite demersuri, ar trebui să vină cu o serie de propuneri specifice, clare, cu numere. Acesta este lucrul care îl impresionează foarte mult pe Donald Trump. Să vorbim despre sume mari de bani, despre investiții mari, despre realizări care pot fi transformate în capital politic. Recomandarea mea ar fi ca domnul președinte să meargă cu o serie de propuneri la nivel economic, care sunt investițiile pe care le pot face americanii în România, care sunt investițiile pe care românii le pot face în Statele Unite, cum pot fi îmbunătățite, de exemplu, aceste programe de colaborare la nivel academic, cum ne putem trimite să extindem, de exemplu, programul Fulbright pentru a avea mai mulți studenți români care studiază în străinătate, dar și cum putem să aducem experţi din SUA în România.
Dar trebuie să vorbim și despre avantaje militare, de exemplu. România este un mare consumator de tehnică militară americană. Președintele României poate să discute o eventuală extindere a acestor angajamente ale României. Putem să vorbim despre extinderea ajutorului pe care România îl are în, apropo de SUA, în ceea ce privește utilizarea acestor energii, tehnologii în domeniul energiei, precum reactoarele modulare despre care se tot vorbește. Există o serie de paliere pe care România poate să joace o anumită carte, să aibă un as în mânecă, dar trebuie să fim pregătiți. În ultimii opt, chiar 10 ani, România nu a fost atât de bine pregătită pentru a-și îndeplini obiectivele diplomatice și aici mă refer, de exemplu, în 2019 când am pierdut locul de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU.
Trebuie să fim pregătiți cu numere, cu avantaje atât pentru România, cât și pentru SUA. Dacă îi ducem o listă concisă de elemente care ar favoriza SUA, dar implicit și România, sunt sigur că Donald Trump ar fi deschis să implementeze proiecte extrem, extrem de ambiţioase. Și aici revin, am tot menționat-o în spațiu public, România tinde să fie risk adverse, să nu dorească să rişte foarte mult și în același timp nu propune proiecte ambiţioase. Din punctul meu de vedere, trebuie să venim cu proiecte ambiţioase, care să îl facă fericit pe Donald Trump în așa fel încât să dezvoltăm relația strategică, dacă asta ne dorim.
Dacă va fi bilaterală cu elemente generale, cum am avut acum în speech-ul domnului președinte, cu toată părerea de rău, o să eşuăm. Un model de rezultat, dacă vreți, este bilaterala pe care a avut-o Viktor Orban cu domnul Donald Trump. Nu zic să copiem ce face domnul Orban, Doamne fereşte, dar trebuie să vedem ce fel de proiecte au avut vecinii noștri și să vedem dacă putem să venim cu idei mult mai bune, mult mai îndrăznețe și mult mai grandioase pentru a fi pe placul președintelui american. Dar asta nu înseamnă că România, cum aţi zis dumneavoastră, ați folosit un cuvânt care nu mi-a plăcut, că suntem în bătaia vântului american sau că suntem sub sfera lor de influență. Nu, este un parteneriat strategic iar noi trebuie să ne dăm seama cum putem să-l dezvoltăm și să ne folosim toate avantajele pe care le avem în dotare.
- Ați și lucrat la ONU, corectați-mă dacă greșesc, ați colaborat cu ONU. Ce risc apare ...
- Am reprezentat România la ONU și am lucrat și pentru agențiile ONU, da.
- Ce risc apare pentru ONU în momentul în care Donald Trump insistă cu acest Board of Peace? A şi spus astăzi că va veghea asupra ONU astfel încât să se asigure că funcționează corect.
- Riscul ar fi cel al dedublării, dar dacă-mi amintesc bine începutul discursului domnului Donald Trump de astăzi, el a spus că nu va înlocui ONU. Trebuie să vedem exact cum va funcționa acest Consiliu pentru Pace. Care sunt obiectivele, în afara Fâșiei Gaza, ale acestui organism internațional, dacă dorim să-l numim așa, pentru că momentan nu avem aceste detalii. Nu știm exact care sunt ambițiile domnului Donald Trump, nu știm care sunt ambițiile acestui Consiliu pentru Pace și nu știm exact cum vor fi structurate aceste alocări de fonduri pe care diverse state le-au oferit Consiliului pentru Pace.
Numai în acel moment vom ști dacă cumva ONU va fi înlocuit, dar din punctul meu de vedere șansele ca ONU să fie înlocuit, pentru că sistemul ONU este uriaș, se ocupă de sute, mii de demersuri la nivel global, în același timp, sunt minime. Nu cred că ONU va fi înlocuit de Consiliul pentru Pace.
- Mi-a atras atenția ce ați spus. "Doamne ferește să copiem ce face Viktor Orban în Ungaria". Și atunci vă întreb, dacă administrația MAGA vine și cere României o aliniere mai abitir spre ideologia MAGA, spre valorile pe care încearcă să le răspândească ei în jurul lumii, administrația Trump, JD Vance și așa mai departe, care este riscul atunci când îți pierzi claritatea morală și faci o serie de compromisuri din acestea de real politic și de tranzacționare pe persoană mai mult sau mai puțin fizică? Care sunt riscurile politice naționale pentru un stat ca România atunci când faci o concesie ideologiei MAGA?
- Nu cred că relația bilaterală româno-americană se va deteriora în așa măsură încât să ajungem într-un astfel de context și sunt sigur că domnul președinte Nicușor Dan, împreună cu alți lideri politici de la București, sunt sau vor fi destul de fermi pentru a le reaminti tuturor partenerilor noștri, indiferent despre cine discutăm acum, că noi nu o să ne implicăm în problemele lor domestice, în problemele lor interne, iar în acest context, nici ei nu ar trebui să se implice la nivel domestic, la nivel intern, în România. Cu alte cuvinte, nu cred că vor veni pe linie politică anumite impuneri de natură ideologică.
- Nu directe, dar sugerate.
- În acel moment, dacă vor exista, din punctul meu de vedere, cred că există destulă, încă există destulă coloană vertebrală la București pentru a le respinge diplomatic, în contextul în care nu cred că partenerul strategic american ar risca deteriorarea completă a relației cu România. Nu cred că ajungem în același context. În contextul în care vom ajunge, riscurile există, și acela ar fi că actorii de la București ar ceda presiunii, dar nu cred că se va încâmpla. Iar în momentul respectiv, societatea românească, societatea civilă, cred că este destul de robustă pentru a contracara un astfel de fenomen. Sper să nu mă înșel.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
