Video Analist: Trump a creat un precedent prin capturarea lui Nicolas Maduro. Cum ar putea profita Rusia?

Potrivit Reuters, Delcy Rodriguez, figura proeminentă a regimului acum învestita preşedintă în detrimentul liderilor opoziţiei venezuelene a fost varianta preferată de CIA, care - într-o evaluarea prezentată preşedintelui american - au relevat faptul că loialiştii de rang înalt ai lui Nicolas Maduro, inclusiv Delcy Rodriguez, sunt cei mai potriviţi pentru a menţine stabilitatea în Venezuela.

Între timp, mulţi susţinători ai dictatorului au ieşit în stradă pentru a cere eliberarea acestuia şi a soţiei sale. Surse judiciare citate de CNN au declarat că oficialii administraţiei Trump le-au spus judecătorilor că Maduro şi soţia sa s-au lovit singuri la cap cand au încercat să fugă de forţele speciale americane şi să se ascundă în spatele unei uşi de oţel, dar s-au lovit de prag. Asta pentru că ambii aveau răni vizibile, iar Cilia Flores acuză fracturi şi coaste rupte.

În paralel, liderul de la Casa Albă îşi urmează planul şi a început să negocieze cu marile companii petroliere din Statele Unite. Acestea au la dispoziţie un an şi jumătate pentru a controla resursele de petrol ale ţării sud-americane.

O anchetă NYT arată ca între Donald Trump şi CEO-ul Chevron, singura companie americană care mai opera în Venezuela, au existat numeroase conversaţii telefonice de tatonare în ultimul an, iar şeful companiei petroliere s-a plâns că nu poate investi mai mult şi deci aduce mai mult profit acasă pentru că operează sub o licenţă pe termen scurt şi se teme de instabilitate politică şi de o posibilă revocare. Iar Donald Trump i-a creat cadrul solicitat pentru un business mai profitabil.

Am analizat întreaga situaţie alături de Andreea Maierean, profesor asociat Ştiinţe Politice, Universitatea Wilkes, Pennsylvania

Marius Pancu: Cum pică în politica internă din Statele Unite tot acest episod Venezuela, cu ramificațiile pe care le vedem deja, dar vom vorbi pe larg despre ele în partea a doua a conversației noastre, Groenlanda și Columbia.

Andreea Maierean: Da, este încă devreme pentru a analiza toate ramificațiile, sunt încă multe necunoscute, dar interesant a apărut astăzi un prim sondaj de opinie. Eu l-am citit chiar pe site-ul Fox News, site-ul televiziunii afiliate Partidului Republican și acolo vedem că 65% dintre republicanii chestionați susțin ce s-a întâmplat în Venezuela. În schimb, suportul este mic dacă ne gândim la independență, doar 23% și mai mic când e vorba de democrați. Deci doar 11% dintre democrați au aprobat operațiunea militară specială din Venezuela. Mai mult decât atât, dacă este să ne gândim la ce va urma în perioada imediat următoare, aproape 70% din toți americanii, 90% din democrați, 75% din independenți, mai mult de jumătate din republicani se tem că Statele Unite s-ar putea implica prea mult în Venezuela. Deci există cumva deja o majoritate clară care are temerea că Statele Unite s-ar putea implica prea mult în viitorul apropiat. 

Marius Pancu: Cum pică asta în baza MAGA, în nucleul dur? Pentru că una dintre temele de campanie ale lui Donald Trump a fost că nu se mai implică în războaiele din alte țări, nu mai inițiază războaie, nu mai încearcă să facă ceea ce se numește "nation-building", să construiască țări și regimuri, să schimbe regimuri. 

Andreea Maierean: Da, am urmărit și eu cu interes reacția facțiunii izolaționiste din MAGA. După cum știm, Trump a creat această coaliție formată din multiple perspective. Dar dacă ne gândim la această facțiune izolaționistă, ei mereu au spus America pe primul loc. Statele Unite nu ar trebui să repare alte țări, nu ar trebui să se implice în consolidarea unor democrații, să garanteze securitatea globală. Pentru ei, politica externă trebuie să servească direct doar interesele americane. Ei sunt cei care au spus mai puține războaie, mai puține angajamente permanente, au criticat războaiele lungi, Afganistan, Irak, Siria, chiar dacă multe din ele au fost inițiate tot de președinți republicani.  Această facțiune din MAGA a respins mereu acest tip de intervenți. Și am urmărit astăzi, de exemplu, pe Marjorie Taylor Greene, una din aliatele de până acum a președintelui american, care a repetat ceea ce știam deja. Ea a fost una dintre deputatele care nu au votat niciodată, de exemplu, să finanţeze războiul în Ucraina. Au încercat să militeze pentru a limita ajutorul extern, finanțarea oricăror guverne străine. Ea a spus că se bucură, bineînțeles, că Maduro a fost arestat, dar cumva a avertizat că este foarte devreme și că au fost multe alte schimbări de regim care în prima etapă păreau încurajatoare și s-a referit la Irak, la Libia și la Siria. Și apoi acele țări au intrat în haos și în război civil.  Și mai mult decât atât a făcut referire la trupele americane care au trebuit să intervină, care au rămas foarte mult în această zonă și a făcut chiar referire la sicrie, acoperite cu steagul american întorcându-se acasă. Și pentru mine personal va fi foarte interesant să văd cum va reacționa, pe termen mediu și lung, această bază solidă a nucleului Trump, pentru că până acum ei nu păreau interesați de niciun fel de intervenție de acest fel în țări ca Venezuela. 

Marius Pancu: Se schimbă ceva în echilibrul de putere în administrația Trump după episodul ăsta, pentru că și administrația Trump, așa cum am vorbit de nenumărate ori, avea două părți, două tabere. Tabăra republicanilor mai degrabă tradiționali și tabăra celor fervenți MAGA. Nu l-am văzut pe J.D. Vance în niciuna dintre fotografiile de familie care s-au întâmplat după Venezuela. Ce se întâmplă? Cum se reconfigurează echilibrul de putere în administrație? 

Andreea Maierean: Da, este foarte interesant. Multă lume a remarcat absența lui J.D. Vance. Ar putea fi poate ușor explicată prin faptul că el este mai degrabă asociat acestei facțiuni izolaționiste. El a fost cumva vocea cea mai importantă care a criticat aliații europeni, intervenția în Ucraina.  În schimb, îl vedem acum în prim plan pe Marco Rubio. Cel care este secretarul de stat al Statelor Unite ar fi echivalentul ministrului de externe într-o țară europeană.  Eu cred că sunt diferențe mari deja și între cum vede Donald Trump situația din Venezuela versus cum o vede Marco Rubio. Marco Rubio este un ideolog. El vorbește mult despre rădăcinile sale. Părinții lui sunt imigranți din Cuba și cumva este țelul vieții lui să reușească să elimine guvernul cubanez. Deci Rubio este de partea dreaptă a eșicherului politic, fiu al imigrației cubaneze. El cumva explică totul prin acest filtru ideologic, dreapta versus stânga. Pe de altă parte, Trump, după cum știm, este mult mai pragmatic.  El vorbește mai degrabă de petrol, de resurse naturale și va fi interesant de văzut și în interiorul administrației. Care din cele două curente va învinge până la urmă? 

Marius Pancu: Eludarea Congresului în luarea acestei decizii, așa cum am aflat până acum. Ce înseamnă pentru sistemul de "checks and balances" și democrația americană?  

Andreea Maierean: Da, s-a vorbit foarte mult de acest aspect. Dar ca să fim corecți și să punem lucrurile în perspectivă, ce aș vrea să observ eu este că în ultimii 50 de ani acesta este trendul în Statele Unite. Vedem o extindere constantă a puterii preşedintelui american când vine vorba de domeniul intervenţiilor militare în detrimentul controlului exercitat de Congres. Mulţi alţi preşedinţi înainte au recurs tot la astfel de operaţiuni mai curând limitate, misiuni speciale şi Congresul a reacţionat slab. Ultima dată când am auzit de ceva important a fost o rezoluţie în 1973. În practică, cumva Congresul, poate din lipsă de consens, poate din lipsa unui control legislativ observăm că intervine târziu şi rămâne limitat la dezbatere. În schimb, ce e şi mai interesant. Deci, Trump, clar nu a consultat Congresul, ştim asta. În schimb, ştim clar, Trump, susţine că s-a consultat cu principalele companii americane producătoare de petrol. Aţi menţionat în material despre firma Chevron, cred că aici este interesant de analizat. Faptul că nu s-a consultat cu Congresul chiar dacă îm accest moment el are majoritatea în Congres, probabil ar fi putut forţa un consens, dar s-a consultat cu principalele companii americane producătoare de petrol. 

Marius Pancu: De ce ridică miza, de ce ridică ștacheta pentru mid-terms și spune dacă nu câștigăm mă vor pune din nou sub acuzare, vor încerca să mă demită, ajungem din nou la impeachment? 

Andreea Maierean: Da, am intrat într-un an electoral. Sunt deja discuții importante despre alegerile din noiembrie. Vă reamintesc că vor fi pe buletinul de vot toți cei din Camera Reprezentanților și o treime din Senat și Trump vede în sondaje că este în declin continuu. Această operațiune din Venezuela i-a dus, se pare, un mic boost de popularitate. Vom vedea dacă este sustenabil sau este doar o reacție de moment, o reacție la cald. Dar, per ansamblu, toate sondajele arată că Partidul Republican și Trump este în declin și se prevede o înfrângere în alegerile din noiembrie. 

Marius Pancu: A preluat din zbor Donald Trump această etichetă cu doctrina Monroe, a adaptat-o după un articol în New York Post și a spus că e, de fapt, doctrina Monroe de acum înainte. Ce va însemna, pe de o parte, pentru Statele Unite, pe de altă parte, pentru aliații Statelor Unite? Și pentru adversari, de ce nu? 

Andreea Maierean: Da, foarte pe scurt, doctrina Monroe este o doctrină de politică externă a Statele Unite, formulată în 1823 și ea stabilea un principiu simplu, spunea că emisfera vestică nu trebuie să fie obiectul intervenției sau colonizării de către puterile europene. Evident că este depășită formularea de atunci.  A existat un corolar, corolarul Roosevelt, din 1904, cumva o reinterpretare a doctrinei care susținea dreptul Statelor Unite de a interveni în America Latină pentru a preveni instabilitatea și, cumva, Donald Trump, bineînțeles, a adus propria lui interpretare originală. El ce dorește este clar o declarație de putere, își dorește ca Statele Unite să aibă în control această zonă de interes vital și să reacționeze când marele puteri încearcă să se instaleze aici, dar nu este clar unde vede el astfel de reacții. Deci este mai mult o prevenție decât o reacție până acum. 

Marius Pancu: Cum va reverbera asta către Rusia, mă întreb, către cealaltă emisferă, dacă e să judecăm lumea în pol de putere, așa cum face Donald Trump? 

Andreea Maierean: Da, ce am urmărit aici e că foarte multă lumea este foarte îngrijorată de acest precedent, pentru că pe de o parte este bineînțeles îmbucurător că Venezuela a scăpat de un dictator care a sărăcit populația, dar pe de altă parte avem acest precedent, faptul că o țară puternică a intervenit într-una din țările vecine mai mici, cu mai puțină capabilitate de apărare și este un pericol acest precedent. Probabil țări ca Rusia, dar nu numai Rusia și China, ar putea abuza de acest precedent pentru a-și urmări propriile interese.

Marius Pancu: Dar în doctrina asta, "Donroe", așa cum îi place lui Donald Trump să o numească, ce se întâmplă cu statele aliate, care sunt în emisfera cealaltă, în emisfera estică, cum e și România și cui rămân? 

Andreea Maierean: Da, Partidul Republican și mai ales Donald Trump, de când a devenit președinte, și-au arătat dezinteresul fața de aceste alte zone ale lumii. Interesant că totuși rămân focusați pe Orientul Mijlociu, pe mai ales vecinătatea statului Israel, dar în rest par mai degrabă dezinteresați. Și în general, dezinteresul este și în general față de aliații europeni și față de toate țările membre ale Uniunii Europene, ca dovadă că Groenlanda, care este parte a Danemarcii, este următorul punct, cumva, pe ordinea de zi a lui Donald Trump.

Marius Pancu: Și foarte scurt, vă rog, mai avem 40 de secunde. Profit, că sunteți alături de noi din Statele Unite. A fost 6 ianuarie, la dumneavoastra încă e 6 ianuarie. Cum arată istoria acum, la distanță de câțiva ani și încercări de rescriere a ei? Cum arată momentul 6 ianuarie? 

Andreea Maierean: O zi tristă pentru democrația americană, mai ales prin perspectiva faptului că chiar dacă 6 ianuarie a fost o zi care a rescris, cumva, felul în care ne raportăm la alegerile libere din Statele Unite, totuși știm că acum câțiva ani, 77 de milioane de americani l-au votat din nou pe Trump, pentru al doilea mandat. Așadar, o situație complicată pentru democrația din Statele Unite și pentru democrația în general. 

Marius Pancu: Mai e înțeleasă astăzi, la fel cum a fost înțeleasă în momentul în care Donald Trump a pierdut mandatul, ziua de 6 ianuarie, sau încercările Partidului Republican ale lui Donald Trump, în special de a edulcora ceea ce s-a întâmplat atunci și prin grațierile făcute între timp, au amortizat adevăratul impact al zilei respective.

Andreea Maierean: Da, memoria este foarte scurtă. Foarte mulți au uitat sau nu se mai gândesc la fel de des la acel eveniment, dar trebuie menționat aici că este și vina Partidului Democrat, care nu a știut să reamintească constant gravitatea acelui moment și a făcut cumva să dispară din memoria multora semnificația evenimentului din 6 ianuarie.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰