Video Ce opţiuni de răspuns are Israelul după atacul Iranului. Expert: Sunt trei categorii de ţinte pe care le-ar putea lovi
Institutul pentru Studiul Războiului susţine că atacul aerian al Iranului asupra Israelului a fost conceput pentru a provoca unele pagube, dar sub pragul declanşării unui răspuns masiv, iar noi am analizat întreaga situaţie cu Hari Bucur Marcu, expert internaţional în politici de apărare.
Unul dintre motivele Teheranului pentru acest atac ar fi fost de a înţelege rapiditatea de reacţie a sistemului de apărare israelian.
Potrivit Wall Street Journal, nu ar fi exclus ca unele dintre rachetele lansate de Iran să nu fi avut încărcătură explozivă, ceea ce ar arata faptul că atacul a fost, într-adevăr, un test. Iar o bună parte au explodat când Iranul încerca să le lanseze.
Noi am analizat întreaga situaţie cu Hari Bucur Marcu, expert internaţional în politici de apărare. Iată cele mai interesante declaraţii făcute de Hari Bucur Marcu:
- Suntem într-o formă de reducere a tensiunii, pentru că, practic, ce au făcut iranienii este un act de război, fără îndoială. Este un act de război la care Israelul a răspuns cu foarte mare ponderaţie. Israel nu s-a avântat în a se apăra altfel decât lovind ţintele aeriene care erau îndreptate împotriva teritoriului şi a obiectivelor de pe acel teritoriu.
- Ca să răspunzi la un asemenea atac, care de fapt este o agresiune pe calea aerului, gândiţi-vă că NATO, primul război pe care l-a purtat, l-a purtat exclusiv pe calea aerului, în fosta Iugoslavie, în 1999, deci există posibilitatea să ai un război în care să nu vii neapărat cu tancurile şi cu soldaţii pe teritoriul statului invadat.
- Ce au făcut iranienii este un act de război la care Israelul este îndreptăţit să răspundă la fel. Dar văd că nu îşi doresc asta, îşi doresc să răspundă astfel încât să rezulte că descurajează Iranul să mai facă aşa ceva în viitor. Cam aşa citesc eu situaţia în momentul de faţă.
- Sunt trei categorii de ţinte pe care în mod normal Israelul le-ar putea lovi singură. Prima categorie este cea a obiectivelor care au făcut posibil acest atac asupra Israelului, respectiv silozuri în care se află rachete balistice, depozitele în care se află rachetele de croazieră, instalaţiile de lansare a acestor rachete, eventual fabricile care le produc, lucruri din acestea. Deci acesta este primul tip de obiective care sunt legitime din punct de vedere al războiului, ca să zic aşa. În momentul în care ai fost atacat cu aşa ceva, e legitim să loveşti ca altă dată să nu se mai întâmple.
- Pe urmă avem pe listă obiectivele nucleare. Este foarte important că Iranul este în prag de a deveni putere nucleară. Deci de a folosi instalaţiile sale nucleare nu în scopuri paşnice ci în scopul de a se înarma cu arma nucleară şi de a folosi această armă împotriva Israelului. De fapt ei au şi declarat că aceasta este intenţia pentru care vor să devină putere nucleară. Aici, Israelul a mai lovit Iranul pe subiectul acesta, de-a lungul vremii. A lovit şi personal care se ocupa de programul acesta de înarmare nucleară, a lovit şi obiecive.
- Israel a ucis şeful programului de înarmare nucleară a Iranului, la un moment dat, şi a dat programul înapoi în mod semnificativ.
- Asistăm la o premieră, cea în care Iranul a ales să lanseze un atac masiv, din aer, împotriva Israelului, cu trei tipuri majore de vectori, respectiv drone ucigaşe, rachete de croazieră şi cu rachete balistice. Doar rachetele balistice, cinci dintre ele, se pare că au reuşit să treacă de barajul instituit de Israel împreună cu partenerii săi şi cu aliaţii.
- Important de înţeles este că Iranul o să continue, mai ales în momentul în care nu sunt lovite asemenea obiective şi aici aş aminti şi de obiectivele din a treia categorie pe care, în mod normal, Israelul ar avea dreptul să le atace. Aici intră în discuţie obiectivele economice care ajută Iranul să producă banii necesari pentru a finanţa războiul. Erau nişte rafinării acolo care sunt ţinte favorite, alături de nişte terminale portuare. Sunt ţinte favorite pentru a preveni ca Iranul să mai poată să vândă petrol altora.
- Acestea sunt obiective militare, dar fiecare dintre ele, dacă stăm să ne gândim, pot să fie descurajate şi altfel decât prin lovire cu arme de război. De exemplu, tot comerţul iranian cu petrol poate să fie stopat oricând, cum a mai fost stopat în trecut. Programul nuclear poate să fie dat înapoi, fără niciun fel de probleme.
- Cei din Israel au încercat, de-a lungul vremii, mai ales când erau războaiele acelea din Orientul Mijlociu, cinci împotriva Israelului şi aşa mai departe, au încercat să atragă Statele Unite, dar nu au reuşit. Cu atât mai puţin reuşesc printr-un asemenea gest. Din câte am înţeles eu, ţinta atacului iniţial nici nu era clădirea consulatului iranian, era o clădire care aparţinea, într-adevăr, Iranului, dar nu avea steagul, nu reprezenta teritoriul iranian, ca să poată să zică Iranul, după aceea, că i-a fost agresat teritoriul prin lovire de către Israel. Israel a lovit persoanele respective, generalii.
- Era foarte important ca coordonatorul iranian al miliţiilor şi al Hezbollah şi al Hamas să fie scos din ecuaţie, pentru că el este foarte important pentru războiul în care se află. Nu a fost un gest de sfidare la adresa suveranităţii iraniene pe acea clădire.
- Dacă s-au simţit agresaţi, iranienii aveau la dispoziţie cu totul şi cu totul alte modalităţi de a prezenta cauza în faţa opiniei internaţionale decât ideea de a lansa 300 şi ceva de lovituri aeriene împotriva Israelului. Vă daţi seama că acuma, după ce au constatat care a fost efectul acestor lovituri, toată lumea zice că este suficient. De ce? Pentru că n-a murit nimeni. Practic, în Israel pagubele sunt minore. Haideţi să ne oprim aici şi să nu mergem mai departe, dar asta doar pentru că Israel, împreună cu aliaţii şi cu partenerii, au reuşit să contracareze marea majoritate a acestor lovituri. Au fost blocate 98% sau 99% din ţinte.
- Imaginaţi-vă, însă, dacă blocajul nu era atât de reuşit sau cum ar fi fost ca Europa să fie lovită cu cinci rachete balistice. Numai cinci, câte au trecut de blocajul Israelului.
- Situaţia este foarte serioasă. Iranul, deşi evocă legislaţia internaţională în materie de război şi aşa mai departe, de fapt a încălcată această legislaţie internaţională, dar, mai mult decât atât, la fel ca şi Rusia şi, într-o oarecare măsură, China, Iran nu mai recunoaşte autoritatea internaţională a comunităţii. Ei vor să-şi facă dreptate cu arma în mână şi nu prin forurile internaţionale care exact pentru asta sunt făcute, ca să discutăm, să vedem cine are dreptate şi să vedem ce ar putea să fie.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰