Video Profesor de economie mondială: Apocalipsa nu a venit, încă, depinde ce va alege poporul român

ROBOR, indicele după care încă sunt calculate o mare parte a creditelor din piaţă a trecut de 6, cea mai mare creştere zilnică din ultimii trei ani. 

Presa internaţională a analizat cu atenţie efectele crizei politice din Bucureşti. Bloomberg a avertizat că leul se scufundă, iar activele româneşti o iau la vale, în timp ce bancherii de la JP Morgan vin cu un avertisment sumbru. După alegeri, leul s-ar putea devaloriza chiar şi cu 15-20 la sută, dacă Simion ajunge preşedinte. O spune cu subiect şi predicat cea mai mare bancă americană: "Cu un rezultat diferit decât cel din turul 1 sau dacă Simion îşi schimbă retorica, pot exista îmbunătăţiri". 

Altminteri, George Simion a mai făcut un anunţ care să rezolve economia: va da afară 500.000 de bugetari, pe model Elon Musk, o dată ce alături de Călin Georgescu, din poziţia de premier, va controla ambele palate.   

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Christian Năsulea, profesor de economie mondială. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Vreau să comentăm cataclismul sau, poate e un cuvânt mare, dezastrul economic. Am folosit un cuvânt prea dur sau mai suportă ameliorare?

- Am auzit în ultimele 48 de ore deteriorându-se termenii folosiţi spre apocalipsă, catastrofă, dezastru. Sunt toţi termeni care circulă ... 

- Întemeiat sau nu? La asta mă refer.

- În momentul acesta este greu de spus unde vom ajunge şi atunci, ca economist, care încearcă, deocamdată, să se uite la date şi să analizeze nişte scenarii, trebuie să spun că nu suntem într-o situaţie catastrofală, încă. Apocalipsa nu a venit, încă. Sau poate nu va veni. Depinde foarte mult, aşa cum spuneau şi cei de la JP Morgan, ce decide poporul român, prin reprezentanţii pe care îi va alege, să facă mai departe. 

- Ce s-a întâmplat astăzi? De ce am văzut cursul care a trecut de pragul psihologic? De ce am văzut ROBOR-ul urcând? 

- În primul rând, Banca Naţională, uitându-se la ceea ce s-a întâmplat luni, când au controlat cu succes cursul, a ajuns probabil la concluzia că nu merită să continue să facă acest lucru, având în vedere cât de mare este amploarea dezechilibrului care ar putea să ne ducă la un euro mult mai scump decât este în prezent. Şi atunci, iniţial auzisem teorii vehiculate care vorbeau despre o lecţie subtilă pe care încearcă să o transmită BNR. Ulterior, ne-am dat seama cu toţii, uitându-ne la cifre, cred că nu este o lecţie subtilă, este pur şi simplu realitatea faptului că nu are rost să folosim cantităţi foarte mari din rezerva valutară a Băncii Naţionale în aşa fel încât să contracarăm un fenomen care nu va putea fi stăvilit dacă opţiunea românilor merge către izolare, către măsuri anti piaţă liberă, speriind astfel creditorii şi investitorii străini. Şi atunci, din acest punct de vedere este o decizie care este naturală, este o decizie pe care BNR pare să o fi luat-o devreme, aşa cum de multe ori Banca Naţională a României a anticipat corect nişte tendinţe din piaţă în aşa fel încât să ducă, aşa cum eu am mai spus-o, o politică monetară nu perfectă, nu întotdeauna corectă, însă mai bună decât politica monetară a multor altor bănci centrale. BNR a avut, de multe ori, mai multă dreptate decât, din punctul meu de vedere, cel puţin, decât Banca Centrală Europeană şi atunci şi în momentul acesta, având în vedere datele, mi se pare că asistăm, pur şi simplu, la desfăşurarea unor evenimente care sunt absolut normale.

- Dar haideţi să explicăm, puţin, pe înţelesul oamenilor. Ce înseamnă când spunem că BNR a controlat cursul vărsând lichiditate în euro în piaţă. De ce face asta? Care sunt mecanismele prin care poate fi controlat cursul?

- Practic, cursul de schimb este determinat de cantitatea de lei şi de euro care este cerută pe piaţă la un anumit moment, într-un anumit loc, da? Ăsta este şi motivul pentru care cursul variază şi în timp dar, de asemenea, cursul este diferit în diverse zone, pentru valutele care au convertibilitate totală, care pot să fie acceptate la plată oriunde pe Pământ. Asta înseamnă de multe ori că putem să avem cursuri diferite în funcţie de ţara în care încercăm să schimbăm bani. Aici însă probabil că intrăm în prea multe detalii. Ceea ce este important să înţelegem este că, în situaţia de faţă, în care există temeri justificate ale persoanelor fizice şi ale companiilor că s-ar putea să vedem o devalorizare a leului în faţa euro, companiile şi persoanele fizice fug de lei, vând leii ca să cumpere euro sau să cumpere altceva, în aşa fel încât să-şi ţină banii, pe care i-au muncit cu greu, la adăpost.

Şi asta face să existe cerere mai slabă pentru lei, mulţi lei pe piaţă pe care nu-i vrea nimeni, care concurează, cumva, pentru din ce în ce mai puţini euro de pe piaţă pe care îi vrea toată lumea. Şi asta conform echilibrului foarte simplu, foarte fundamental al pieţei, al cererii şi ofertei. Asta face ca euro să se scumpească, practic, şi acest este fenomenul. În momentul în care Banca Naţională îşi foloseşte rezervele valutare ca să ţină cursul sub control, practic introduce cantităţi suplimentare de euro în aşa fel încât euro să nu mai fie aşa de rari şi să nu se mai scumpească atât de tare. Banca Naţională are rezerve substanţiale, este o Bancă Naţională foarte bine gospodărită, din punctul acesta de vedere, însă, la un moment dat, te uiţi la cifre şi ajungi la concluzia că nu merită să sacrifici toată rezerva valutară sau o mare parte din rezerva valutară într-o situaţie în care nu vorbim despre un atac pe termen scurt, un atac speculativ sau o chestiune de genul acesta. Au existat, în trecut, situaţii în care Banca Naţională a acţionat foarte prompt şi foarte corect, folosind sume mari de bani din rezerva valutară pentru a opri atacuri speculative împotriva leului, atacuri de amploare, orchestrate de diverşi investitori speculativi din afară. De data aceasta nu este vorba despre un atac punctual, care să poată să fie oprit. Este vorba despre o pierdere mare de încredere, care, în principiu, s-ar putea să nu poată să fie oprită, chiar dacă folosim toată rezerva valutară şi atunci acesta este motivul pentru care, din punctul meu de vedere, este corect să laşi cursul să meargă acolo unde vrea cursul să meargă.

- Până la turul II, tendinţa aceasta se va menţine? Ce anticipaţi pe curs? 

- Aici, iarăşi, o altă observaţie importantă pe care trebuie să o facem este că sunt mulţi analişti de pe zona pieţelor financiare, deci oameni care sunt specializaţi nu doar în economie, în sens larg, sunt specializaţi efectiv pe această chestiune, a pieţelor financiare, care se gândesc în momentul acesta că leul este subiectul unui atac speculativ, că este vorba şi de nişte oameni cu bani, fonduri, care deţin capital în cantităţi suficient de mari, care încearcă să obţină un câştig pe termen lung, speculând pierderea aceasta de încredere, în aşa fel încât să vândă scump şi să cumpere ieftin mai târziu, ca să realizeze un profit foarte mare. Deci avem în continuare şi această teorie, ceea ce înseamnă că este foarte greu să prezicem ce se va întâmpla. Poate nu e vorba de o pierdere de încredere generalizată, care să fie cauzată de această instabilitate. S-ar putea ca factorii care ţin de aceste miniatacuri speculative, care se desfăşoară în paralel, să aibă un efect suficient de important în aşa fel încât să putem să vedem o revenire a cursului înainte de turul II. Deci e foarte important ca oamenii care se întreabă ce să facă în momentul acesta, să înţeleagă că scenariul acesta este, în continuare, posibil, nu a fost scos de pe masă.

- Şi atunci ce să facă? Să aibă răbdare?

- Aici îmi este foarte greu să dau un răspuns pentru că, personal, am avut grijă să schimb puţinii bani pe care îi aveam din lei în euro în decembrie, în momentul în care a fost clar că trecem printr-o perioadă de instabilitate şi ar fi o ipocrizie să recomand oamenilor să rămână pe leu, în momentul acesta, având în vedere că eu, personal, am avut grijă să nu fiu expus pe lei foarte devreme. De asemenea, este foarte posibil ca oamenii care încep acum să cumpere euro, folosind toţi banii pe care îi au în lei, să piardă nişte bani, dacă se manifestă scenariul acesta speculativ pe termen scurt. 

- Ştiţi care este marele avantaj al României? Că nu poate acuza nimeni că manipulăm pieţele, pentru că lumea, din păcate, de acasă se uită şi zice că "eu nu am cu ce să-mi plătesc chiria, pentru că pe mine mă afectează cursul acesta la plăţile pe care le am de făcut în fiecare zi". Şi atunci mă întreb, scenariul acela de 15-20% devalorizare, văzut de JP Morgan, cât este el de realist în orice fel de context politic?

- În contextul în care au fost promovate acele date de către JP Morgan, scenariul este realist, este bine fundamentat. Calculele, aşa cum le-am văzut şi le-am înţeles eu, sunt corecte. Deci putem să ajungem acolo. Am văzut, apropo de asta, şi scenarii care vorbeau de o devalorizare a leului mai mare de atât, care au o probabilitate mai mică să se manifeste, însă sunt la fel de plauzibile, în situaţia în care nu doar că luăm în continuare nişte decizii care nu sunt benefice pentru noi, prin alegerile pe care le facem, ci insistăm să luăm o serie de decizii greşite care să ne afecteze viabilitatea economiei pe termen lung. Deci se poate să ajungem într-o situaţie care să fie chiar mai gravă din punctul de vedere al cursului valutar. Acum, vizavi de chestiunea menţionată mai devreme, e foarte bine când nu ai bani puşi de o parte, pentru că nu ai avut de unde să-i pui de o parte, pentru că atunci nu trebuie să te îngrijorezi pentru că vei pierde agoniseala, trebuie doar să te concentrezi pe ceea ce vei face în continuare, ca să câştigi suficienţi bani ca să poţi să trăieşti. Şi atunci e cumva mai uşor. Aşa îmi spunea un student, luni, când discutam despre treaba asta, că este mult mai uşor pentru el că trebuie să aibă grijă doar ce va face luna viitoare ca să poată să aibă ce mânca. Nu are nişte bani puşi de o parte, de care să se îngrijoreze, pentru că nu a avut când să facă lucrul acesta.

-  Ce se întâmplă cu IRCC-ul şi cu ROBOR-ul pe termen mediu şi lung?

- În scenariul actual, în mod evident vor creşte şi, iarăşi, spuneam că vom avea un studiu de caz foarte interesant în economie, în momentul în care se vor linişti apele şi peste cinci ani sau 10 ani vom analiza ce se întâmplă acum. Este, din nou, foarte interesant ca studiu de caz cât de rapid s-au înregistrat reacţiile şi în ceea ce priveşte ROBOR. Ne aşteptam sau în mod uzual lucrurile sunt evaluate şi calculele sunt refăcute cu o întârziere de măcar o săptămână, însă se pare că reacţiile la nivelul foarte ridicat de incertitudine cu care ne confruntăm în România, în acest moment, au fost aproape imediate. Practic vedem nişte revizuiri ale acestor indicatori care s-au făcut deja, deşi nici măcar nu s-a uscat cerneala bine pe procesele verbale prin care am terminat de numărat toate voturile. Din punctul acesta de vedere trebuie să înţelegem şi că situaţia nu este doar dinamică şi fluidă, dar are o dinamică extraordinar de mare. Lucrurile se pot schimba de la o zi la alta şi atunci trebuie să fim atenţi cu toţiis la ceea ce se întâmplă, în aşa fel încât să încercăm să luăm decizii care să fie cât mai înţelepte, din punct de vedere financiar.

- Măsura economică a serii anunţată de George Simion este că ar vrea să dea afară 500.000 de bugetari, să subţieze aparatul de stat. Vă întreb acum, pe trei paliere, cât este de fezabil, ce impact economic are aşa ceva şi vă provoc, dacă vreţi să vă implicaţi şi în acest comentariu, ce impact politic va avea o asemenea declaraţie?

- Din acest punct de vedere, reducerea numărului de angajaţi din sectorul public, este o recomandare pe care am făcut-o şi noi, la Institutul European pentru Studii Economice, au făcut-o şi alţi colegi de-ai noştri. Deci este necesar să fie redus numărul de angajaţi.

- În ce cantitate? În ce cuantum?

- Noi vorbeam, în analizele făcute anul trecut, de undeva de 100.000 de lucrători din sectorul public care nu desfăşoară activităţi care să fie considerate esenţiale, lucrători care ar putea să-şi piardă joburile într-un interval de aproximativ un an, în aşa fel încât să ajute în mod substanţial la însănătoşirea finanţelor publice ca să ieşim din cercul acesta vicios în care ne aflăm. 500.000 este, cu siguranţă, o cifră excesiv de mare. Ca să ajungi la 500.000, trebuie să începi să dai afară şi din profesori şi din medici, trebuie să începi să dai afară şi din lucrători esenţiali, cum le spuneam pe vremea pandemiei.

Deci, din punctul acesta de vedere pare că este iarăşi o cifră care este aruncată fără să existe vreun calcul sau vreo bază în spate. Mi se pare foarte interesant să vedem această declaraţie şi pentru că ea ne duce la ideea de pierdere a locului de muncă şi a sursei de venit pentru un număr substanţial de români şi de familii de români care votează. Aici, iarăşi, ca economist, din punctul de vedere al teoriei ciclului electoral, e foarte ciudat să vedem o astfel de declaraţie. Mesajul nevoii de reformă şi de eficientizare a aparatului de stat este unul care, cu siguranţă, este şi necesar şi care şi prinde la o anumită parte a electoratului, însă cu siguranţă că atunci când cineva vine şi vorbeşte despre 500.000 de bugetari care să fie daţi afară, care să-şi piardă locul de muncă, aici începem să nu mai înţelegem exact de ce a fost făcut acest anunţ, pentru că, dacă oamenii vor fi atenţi la anunţul acesta şi vor înţelege, de fapt, despre ce se vorbeşte, ar trebui să ducă la o schimbare a calculelor electorale destul de importantă.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰