Cum se descoperă excelența înainte să devină performanță

Performanța nu apare din întâmplare. Cercetările internaționale arată că tinerii care ajung la nivel de excelență - fie că e vorba de știință, artă sau sport - au fost descoperiți devreme și au primit sprijin personalizat. În Statele Unite, programe precum Study of Mathematically Precocious Youth au demonstrat că identificarea timpurie a potențialului intelectual poate schimba traiectoria unei vieți. Elevii evaluați la 12–13 ani au fost urmăriți zeci de ani, iar mulți au devenit cercetători, antreprenori sau inovatori în domenii de vârf.

Europa a început, la rândul ei, să construiască rețele dedicate educației diferențiate. Țări ca Finlanda, Olanda sau Ungaria au centre speciale pentru tinerii cu aptitudini excepționale, iar European Talent Support Network coordonează inițiative de acest tip pe continent. În România, însă, sprijinul pentru copiii cu potențial înalt rămâne neuniform. Olimpiadele și concursurile școlare scot în evidență doar o parte din ei, iar alții - poate la fel de dotați - rămân invizibili, fie pentru că nu au avut acces la profesori specializați, fie pentru că sistemul nu are instrumente de identificare potrivite.

Pentru prima dată, o echipă de cercetători români încearcă să aducă știința în acest proces. Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, în parteneriat cu BrainMap Neuroscience, a lansat studiul „Tiparul neurocognitiv al excelenței românești”, o cercetare care analizează felul în care funcționează mințile tinerilor cu performanțe excepționale. Proiectul urmărește să înțeleagă ce anume din arhitectura cognitivă, emoțională și motivațională susține excelența și cum pot fi create condițiile pentru ca acest potențial să se dezvolte.

Metodologia include teste cognitive, chestionare despre motivație și autoreglare, dar și măsurători non-invazive ale activității cerebrale, interpretate cu prudență și etică. Scopul nu este clasificarea copiilor, ci înțelegerea diversității lor cognitive. Cercetătorii nu caută „genii”, ci tipare care pot indica nevoi educaționale diferite: copii care învață rapid, dar se plictisesc ușor, tineri care gândesc în imagini mai mult decât în cuvinte sau elevi care performează doar în contexte neconvenționale.

Această perspectivă schimbă modul în care privim performanța. De multe ori, educația pune accent pe rezultat, nu pe proces. Un test măsoară cât de bine a fost învățată lecția, nu cât de complex gândește elevul. În logica studiului, însă, excelența nu se rezumă la note, ci include reziliența cognitivă, curiozitatea, flexibilitatea mentală și capacitatea de a transfera cunoștințele în contexte noi - trăsături care, pe termen lung, definesc adulții de succes.

Importanța unei astfel de cercetări pentru România este evidentă. Într-o țară în care performanța se sprijină mai mult pe efort individual decât pe infrastructură, descoperirea potențialului devine o formă de echitate. Fiecare copil are dreptul la șansa de a fi observat și sprijinit. Identificarea timpurie a abilităților nu înseamnă favorizarea elitelor, ci recunoașterea faptului că mințile funcționează diferit și că educația trebuie să se adapteze, nu invers.

Proiectul Fundației Dan Voiculescu și BrainMap Neuroscience propune un pas concret în această direcție: crearea unei hărți a performanței românești, construită pe date reale, nu pe impresii. Dacă un astfel de model va fi extins, el poate oferi profesorilor repere pentru a adapta predarea, psihologilor șansa de a înțelege mai bine profilurile cognitive, iar părinților instrumente pentru a-și sprijini copiii fără presiune sau etichetare.

Pe termen lung, miza este o cultură educațională nouă, care privește excelența ca proces de creștere, nu ca excepție. A descoperi un copil cu potențial înalt nu înseamnă a-l împinge spre performanță cu orice preț, ci a-i oferi resursele și libertatea de a ajunge acolo în ritmul propriu.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰