Video Pascal Nouma, fotbalistul care i-a pupat mâna lui Mircea Lucescu, după gol. "Mai aveam 2% şanse să trăiesc"
În fotbal, gloria are chipul trofeelor. Stă în vitrine, în statistici şi în nopți de victorie. Antrenorii foarte mari se bucură de ele. Şi, mai există, din când în când, câte un om care reușește să facă ceva infinit mai greu: să schimbe destine. Mircea Lucescu a făcut ceea ce fac, de fapt, foarte puțini: a pus oamenii pe primul loc. La Istanbul, într-o comunitate de români plecați departe de casă, a construit o biserică. iar momentul din 2002, când Pascal Nouma marchează și apoi îi sărută mâna în fața unui stadion întreg, e o lecţie de viaţă. Mircea Lucescu rămâne dovada că adevărata măsură a unui antrenor nu este ceea ce câștigă, ci ceea ce lasă în urmă.
Foști elevi, prieteni, rivali. Toți l-au numit la fel: nu doar antrenor, ci mentor... om. Perfecționist până la obsesie, dar cald în esență. El, Il Luce, a făcut ceva și mai rar: a schimbat felul în care înțelegem destinul.
Pentru Mircea Lucescu, omul a fost întotdeauna înaintea jocului. Era noiembrie 2002, într-un Beşiktaş Dinamo Kiev, 3 la 1. Pascal Nouma, atacant francez, reuşea să înscrie ultimul gol al partidei şi îşi arăta recunoştinţa faţă de Nea Mircea sub privirile unui întreg stadion.
"Mai aveam 2% şanse să trăiesc. Mircea Lucescu nu a spus că mă refuză în ciuda diagnosticului. A spus: 'Îl vreau pe Pascal Nouma, chiar dacă suferă de o boală cruntă'. M-a adus înapoi în Turcia, la echipă. De aceea i-am pupa mâna după gol şi i-am zis: 'Eşti totul pentru mine'", a declarat Pascal Nouma, fost fotbalist.
În spatele acelui moment stăteau opt luni de chimioterapie în Franţa, multe kilograme pierdute și o luptă cruntă cu un cancer muscular. Mircea Lucescu l-a adus înapoi aproape de echipă şi i-a oferit un sens. Când Nouma abia putea alerga câteva minute, Lucescu nu a văzut limite, ci începuturi.
"Eram pe teren, în baza lui Beşiktaş, şi n-am putut alerga decât 5 minute. Mi-a fost greu şi Mirceea Lucescu a venit şi mi-a zis: 'Bravo, Pascal!'. 'Îmi ziceţi bravo?'. 'Da, ai alergat 5 minute. Mâine trebuie să alergi 6, poimâine 7, apoi 8 şi aşa mai departe'", a povestit fostul fotbalist francez.
Se întâlniseră ultima oară în urmă cu două săptămâni, la meciul naţionalei cu Turcia. Nouma îşi cumpărase bilet în spatele băncii României special pentru marele antrenor. Imediat după meci, Il Luce s-ar fi dus la un spital din Istanbul, pentru că i se făcuse rău, mărturiseşte, acum, francezul.
"A fost şi încă este ca un tată pentru mine, chiar unul mai bun decât tatăl meu biologic", a mărturisit Pascal Nouma.
Aceeași capacitate de a vedea dincolo de rolul de antrenor se regăsește și în tot ceea ce a făcut în afara terenului.
Înfiinţarea unei biserici pentru românii din Istanbul i se datorează
La Istanbul, într-o comunitate de români plecați departe de casă, Mircea Lucescu a înțeles că lipsurile nu sunt doar materiale. Ţin de identitate, de credință şi de nevoia de a aparține.
În 2004, Lucescu bătea la ușa patriarhului Constantinopolului și cerea un lucru simplu: un loc unde românii să se poată ruga. Așa a apărut biserica românească de pe malul Cornului de Aur.
"A mers şi în audienţă la patriarhul ecumenic, a discutat şi a cerut ca noi, românii, să ne putem ruga în acest sfânt lăcaş", a povestit Sergiu Vlad, preotul Bisercii Sfânta Paraschiva.
"Erau mulți români atunci la Istanbul, plecați din țară după 1990. Mulți erau destul de chinuiți de probleme, știam cât le e de greu. Voiau să aibă o biserică a lor, unde să se strângă la slujbă, în fiecare duminică", spunea Mircea Lucescu.
A investit timp, bani și suflet.
"Am început să refacem și grădina, care era într-o stare teribilă, și șerpi erau acolo. Nu aveam cimitir deloc, câteodată se aștepta o săptămână la cel grecesc sau armenesc. Am obținut o bucată de pământ de vreo trei mii de metri pătrați care s-a transformat în cimitir, un cimitir multietnic", mai povestea Mircea Lucescu.
"Au fost mereu alături de comunitatea nostră, de biserica aceasta şi tot timpul au fost atenţi la ce lucrări au fost necesare pentru biserică, pentru reparaţii, pentru întreţinerea grădinii", a declarat Sergiu Vlad, preotul Bisercii Sfânta Paraschiva.
La deschiderea oficială din 2004, familia Lucescu a dăruit bisericii icoanele Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi a Sfinţiilor Martiri Brâncoveni.
Și, poate, că acesta este cel mai mare trofeu al lui Il Luce: nu cupele ridicate, ci viețile pe care le-a schimbat.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
