Care este cea mai inteligentă rasă de câine. Peste 500 de pui au fost testați timp de 13 ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un experiment desfășurat în Statele Unite timp de 13 ani pe peste 500 de pui a încercat să răspundă la una dintre cele mai vechi întrebări despre câini: există o rasă mai inteligentă decât toate celelalte?
La sfârșitul anilor 1940, în statul american Maine, cercetătorii au construit o unitate care avea să devină cunoscută drept "Școala pentru Câini". Scopul inițial era ambițios: obținerea, prin reproducere selectivă, a unui "super-câine", cu o inteligență ieșită din comun, potrivit stiripesurse.ro.
În proiect au fost incluși peste 500 de pui din rase precum cocker spaniel, beagle, ciobănesc de Shetland, basenji și fox terrier cu păr sârmos. Dezvoltarea lor era urmărită în detaliu încă de la naștere, iar de la vârsta de cinci săptămâni animalele treceau prin teste de inteligență, dominanță, reactivitate emoțională și capacitate de dresaj.
Cercetătorii voiau să afle dacă unele rase sunt mai inteligente decât altele
Oamenii de știință urmăreau să afle dacă anumite rase au o inteligență superioară, dacă există diferențe clare de personalitate și cât de mult influențează genetica dezvoltarea unui câine. Una dintre întrebările centrale era dacă reproducerea selectivă ar putea duce la apariția unui exemplar cu abilități excepționale.
Proiectul a primit o finanțare de 632.000 de dolari, echivalentul a aproape 9 milioane de dolari în prezent, într-o perioadă în care Statele Unite investeau masiv în cercetare.
În spatele proiectului se afla și interesul unor cercetători pentru teoriile genetice ale vremii. Alan Gregg, director în cadrul Rockefeller Foundation, considera că anumite trăsături de comportament și inteligența ar putea fi explicate în mare măsură prin ereditate și era dispus să finanțeze ideea unui "super-câine".
Nicio rasă nu a fost mai inteligentă la toate testele
Câinii au fost supuși unor probe de inteligență și învățare. Printre ele se numărau labirinturi în care animalele trebuiau să găsească hrană și sarcini repetate, menite să arate dacă performanța lor se îmbunătățește în timp.
-
Copil de 12 ani din Hunedoara, cercetat după ce ar fi asmuțit un câine de vânătoare asupra unor pisici
-
Braşovean, muşcat de un câine periculos în parc. A vrut să-şi apere propriul câine de atac
-
O femeie din Deva, la spital după ce a fost muşcată de un câine într-un bloc. Animalul nu e la primul atac
Rezultatele au arătat că unele rase se descurcau mai bine la anumite probe, dar nicio rasă nu excela constant în toate testele.
Cercetătorii au ajuns astfel la concluzia că nu se poate spune că o anumită rasă de câine este, în general, "mai inteligentă" decât alta.
Au fost observate și diferențe de temperament. Fox terrierii au manifestat, de exemplu, o predispoziție mai mare către comportament agresiv, însă cercetătorii au constatat că mediul și contextul aveau un rol important.
"Aceeași rasă putea fi temătoare într-o situație și încrezătoare în alta", scriau John Paul Scott și John Fuller în 1965. În cazul câinilor basenji, cercetătorii au observat că aceștia se temeau de situații necunoscute, dar nu și de alți câini.
Experimentul a contrazis ideea unui "super-câine"
Rezultatele au ajuns să contrazică obiectivul inițial al studiului. Scott și Fuller au considerat că datele obținute nu susțineau teoriile potrivit cărora reproducerea selectivă ar putea produce un "super-câine".
Cercetătorii au argumentat că, într-o specie socială, trăsăturile diferite sunt distribuite între indivizi și că tocmai această diversitate are o funcție importantă.
Curajul unui individ poate ajuta grupul să îndepărteze un pericol, în timp ce timiditatea altuia îl poate face să observe mai repede primele semnale de alarmă. Prin urmare, un grup funcțional are nevoie de mai multe tipuri de personalitate.
"Super-omul nu trebuie căutat într-un singur individ, ci într-o societate umană bine dezvoltată", au concluzionat Scott și Fuller.
Ce au descoperit cercetătorii despre socializarea puilor
Pe măsură ce experimentul a avansat, cercetătorii au devenit tot mai interesați de felul în care experiențele din primele săptămâni de viață influențează dezvoltarea câinilor.
Ei au descoperit existența unei perioade critice pentru socializare, între patru și 12 săptămâni. Dacă un pui crescut în izolare intra în contact cu un om sau cu un alt câine în acest interval, putea fi socializat în mod normal.
Dacă însă animalul nu reușea să formeze legături în această perioadă, consecințele erau severe.
"Dacă nu îi lași să formeze atașamente în acea perioadă, nu vei obține niciodată un câine cu adevărat satisfăcător. Fără niciun contact cu oamenii, până la vârsta de 14 sau 15 săptămâni deveneau asemenea unor mici animale sălbatice", declara Scott în 1986.
De ce a fost oprit studiul
În jurul anului 1958, proiectul a început să fie oprit treptat. Rockefeller Foundation a refuzat să continue finanțarea după ce a devenit clar că experimentul nu avea să ducă la apariția unui "super-câine". Animalele au fost apoi distribuite către laboratoare din Statele Unite și Europa.
Amploarea proiectului continuă să îi impresioneze pe cercetătorii din domeniu.
"A durat ani, a implicat sute de câini", spune Clive Wynne, director al Canine Science Collaboratory de la Arizona State University.
"Aveau hectare întregi de facilități și zeci de angajați. Este ceea ce noi numim "big science".
Scott și Fuller sunt considerați și astăzi pionieri ai cercetării moderne asupra câinilor, iar munca lor a contribuit la transformarea acestora într-un subiect important pentru studiile cognitive și comportamentale.
Unele dintre metodele folosite atunci nu ar mai fi însă acceptate în prezent. Puii crescuți în izolare totală, care nu mai puteau fi domesticiți, erau în cele din urmă eutanasiați, iar asemenea experimente ar fi considerate astăzi prea crude.
Concluzia studiului a rezistat în timp
Cercetările moderne continuă să analizeze inteligența și comportamentul câinilor. Programul Puppy Kindergarten de la Duke University a testat, de exemplu, 101 pui pentru a identifica trăsăturile care pot anticipa succesul unui viitor câine-ghid.
Printre caracteristicile importante identificate se numără autocontrolul, memoria și capacitatea puilor de a interpreta semnalele sociale.
Vanessa Woods, directoarea programului, este însă de acord cu una dintre principalele concluzii ale experimentului desfășurat în urmă cu zeci de ani: nu există o rasă care să poată fi considerată în mod categoric mai inteligentă decât toate celelalte.
