Covoarele olteneşti ţesute de meșterii populari din Gorj au succes peste hotare

Covoarele olteneşti, ţesute cu mare migală, au început să ia calea exportului. Printre cei care s-au îndrăgostit de tradiţiile încă respectate de meşterii populari de la noi sunt călugării din Ierusalim ori de pe Muntele Athos.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Covoarele olteneşti, ţesute cu mare migală, au început să ia calea exportului. Printre cei care s-au îndrăgostit de tradiţiile încă respectate de meşterii populari de la noi sunt călugării din Ierusalim ori de pe Muntele Athos. Comenzile sunt atât de multe încât ţesătoarele din Gorj abia fac faţă. Pe unele au ajuns să le refuze, pentru că nu mai găsesc tinere dornice să înveţe cum să lucreze cu ghergheful. 

Într-un atelier din localitatea Tismana se lucrează la foc continuu pentru a fi onorate toate comenzile străinilor care s-au îndrăgostit de covoarele olteneşti. 

Doamna Mărioara este printre puţinii meşteri populari care nu vor să renunţe la tradiţie. De mic copil stă în faţa gherghefului.

MĂRIOARA TANTAN, meşter popular: Modelul este în minte. Toate florile sunt olteneşti şi noi le ştim.

Pentru că din mâinile ţesătoarelor ies covoare unice, comenzile curg una după alta. Şi vin de pe toată planeta. Covoarele olteneşti ajung până pe Muntele Athos. 

MĂRIOARA TANTAN, meşter popular: Am făcut la Mânăstirea Lainici şi, de acolo, au venit părinţii de pe Munte. Sunt mulţi, tot români. I-a trimis stareţul la noi. Am mai lucrat. Şi acum avem să facem pentru Muntele Athos, pentru Ierusalim, cred că e a treia, a patra comandă. Din mai, 40 de metri.

La un singur covor se lucrează chiar şi câteva luni. Iar pentru o carpetă e nevoie de cel puţin două kilograme de lână.

Un pas important în realizarea covorului oltenesc este folosirea furculiţei sau bătătorului. Cu ajutorul acestuia ţesătura este fixată şi, în acest fel, carpeta rezistă zeci de ani. Tradiţia riscă însă să se piardă. Prea puţine sunt tinerele care vor să înveţe cum să lucreze la gherghef.

MĂRIOARA TANTAN, meşter popular: Am avut din Franţa acum doi ani un domn, e român şi stabilit acolo. A venit şi mi-a cerut pe lună 40 de metri de covor. A zis că îmi plătea oricât. Nu am avut cu cine. 40-50 de metri, trebuia să am zece angajaţi.

În urmă cu trei decenii, din Tismana, kilometrii întregi de covoare luau calea exportului. Acum, prea puţini se mai ocupă cu acest meşteşug.

MĂRIOARA TANTAN, meşter popular: Înainte de 89, peste 80% din producţia de covoare olteneşti se exporta şi beneficiarii exportului erau ţări occidentale, chiar Statele Unite. Se cumpărau, din Statele Unite, aproximativ 20% din covoarele de la Tismana.

Bine îngrijit, un covor lucrat pe gherghef rezistă chiar şi o viaţă. Un metru pătrat costă în jur de 700 de lei.