Ajut eu! Simona, fetiţa de 12 ani care visează să fie actriţă, dar care joacă în fiecare zi o dramă
Totul este posibil. La asta se gândeşte Simona în fiecare seară înainte de culcare. Dupa ce a fost operată de scolioză şi sinostoză şi a renunţat la visul unei şcoli militare, acum vrea să fie actriţă.
Totul este posibil. La asta se gândeşte Simona în fiecare seară înainte de culcare. Dupa ce a fost operată de scolioză şi sinostoză şi a renunţat la visul unei şcoli militare, acum vrea să fie actriţă. Şi joacă în fiecare zi rolul vieţii ei. Acum însă, filmul este doar o dramă. Casa în care locuieşte împreună cu familia este un fost CAP, iar părinţii abia se descurcă să faca rost de lemne pentru foc. Simona speră să joace şi într-un film mai vesel, dacă Moş Crăciun va face o minune anul acesta.
Pentru că nu poate vedea marea decât o singură dată pe an, Simona o păstrează în suflet şi într-o fotografie. Până anul viitor când, poate, părinţii îşi vor mai permite să facă o dată drumul până la Constanţa. Deşi, locuiesc la o aruncătură de băţ, la numai 50 de kilometri. Până anul viitor, poate, Simona va avea şi propriul ei aparat foto. Ca să adune cât mai multe amintiri de colecţie.
În imaginaţia ei există deja un album minunat cu aceste fotografii. În realitate, nu e decât una singură. Şi aceea alb negru. E imaginea ei, întinsă pe un pat de spital, la Sanatoriul din Mangalia, unde a stat internată 6 luni cu diagnosticul de tuberculoză osoasă. Un diagnostic greşit.
Abia acum 2 luni a aflat că are, de fapt, sinostoză, o deformaţie a piciorului, şi cu ajutorul fundaţiei Mereu Aproape a şi fost operată în Bucureşti. Dar imaginea suferinţei pe acel pat de spital, e greu de şters din mintea fetiţei de 12 ani.
La sute de kilometri distanţă, mama o încuraja. Şi îi spunea să fie puternică, să aibă răbdare. Că 3 săptămâni trec repede, şi va veni la ea.
Cu asta adormea în gând, în fiecare seară. Mai ales în Ajun de sărbători.
Venea şi la ea, dar mai târziu. Sau deloc. Simona nu are fotografii lângă bradul împodobit. Şi nici scrisori nu i-a trimis lui Moş Crăciun.
Grija lor cea mai mare este că nu vor avea lemne de foc, la iarnă. Familia Ghiocel locuiește în două camere mici, într-un fost CAP. Casa e doar un vis şi un proiect oprit brusc atunci când s-a îmbolnăvit Simona.
Tot ea şi-a încurajat mereu părinţii. O să ne descurcăm. O să fie bine. Iar acum, vrea să le demostreze pe deplin asta. Să îi facă fericiţi şi mândri de ea.
Visul ei e să ajungă actriţă, să joace numai în comedii. Iar ce-a trăit cu adevărat să rămână doar un film trist în care ea a jucat rolul vieţii sale.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰