Video Combinatul vândut pe 230 de lei. În 1989, România era cel mai mare producător de oţel din Europa de sud-est
Tare ca fierul, iute ca oţelul. Aşa arăta industria siderurgică din România, când eram cel mai mare producător de oţel din Europa de Sud-Est. Acum am ajuns să construim blocuri cu oţel-beton importat din China, iar combinatele din ţară sunt pe cale de dispariţie. O industrie strategică în toată lumea este pusă pe butuci de statul român, într-o perioadă în care cererea dinspre industria de apărare este în creştere în România şi în toată Europa.
Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte are o istorie de mai bine de jumătate de secol.
După 1989 a devenit societate comercială pe acţiuni, iar ulterior, în 2002, a fost preluat de grupul rus Mechel care l-a băgat în insolvenţă, cu datorii uriaşe la stat. În 2013 a fost vândut unei alte firme cu capital rusesc, la un preţ derizoriu, de... 230 de lei. În 2022, după ce a fost la un pas de naţionalizare, a fost cumpărat de un grup italian, cu aproape 40 de milioane de euro. Mai avea 25 de angajaţi şi nu mai producea decât pierderi. Noii patroni au promis investiţii de jumătate de miliard de euro.
Acestea erau declaraţiile oficialului în luna mai a anului 2022. Suntem în 2025. Carlo Beltrame, CEO-ul grupului italian, nu mai e la fel de optimist.
Italienii au produs anul trecut în jur de 110.000 de tone de bare de oţel beton, iar pentru 2025 estimează o producţie de 150.000 de tone. Întreaga industrie siderurgică se... topeşte. În 1989, România era cel mai mare producător de oțel din Europa de Sud-Est.
De ce? Combinatul Siderurgic Galaţi, cel mai mare din ţară şi inima oraşului de la Dunăre, şi-a trimis cei aproape cinci mii de angajaţi în şomaj tehnic. Iar cel din Hunedoara a decis de curând să oprească definitiv activitatea, după ce a înregistrat în prima jumătate de an pierderi de peste 27 de milioane de lei.
În 2022, odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, România s-a trezit fără principala sursă de oţel beton.
Motiv pentru care preţurile locuinţelor noi, deja mari, au explodat.
Acesta recunoaşte că statul român nu a făcut nimic. În marile economii occidentale, Guvernele oferă scheme de reducere a prețului la energie pentru marii consumatori industriali. În România, nu.
Energia scumpă riscă să distrugă şi cea mai productivă industrie din România.
Totul e să nu exportăm şi producţia, aşa cum s-a întâmplat deja cu Marocul. Dacă statul nu face nimic pentru industrie, am putea asista nu numai la un dezastru economic, ci şi social.
În 1995, ponderea industriei în PIB era de 25%. Vedem o scădere de 10% în ultimele 3 decenii, din care un declin de 5% doar între 2020 şi 2025.
A scăzut şi numărul total de angajaţi din industrie în ultimii 15 ani, cu 10%, aşa cum arată datele INS. În 2010 aveam 671.000 de angajaţi. Acum numărul lor este de 605.000. S-au pierdut 70 de mii de locuri de muncă, dar, unde managementul a fost corect, a crescut productivitatea.
Mai rămâne ca şi statul să facă ceva pentru cei care investesc în România.
Pentru că dincolo de austeritate, de măsuri pentru reducerea risipei, România are nevoie şi de industrii strategice, cum e cea siderurgică. Lipsa lor poate produce cutremure în lanţ, aşa cum criza de oţel beton a scumpit brusc locuinţele. De ce am ajuns să plătim dublu pentru o casă faţă de acum 5 ani, vedem lunea viitoare într-un nou episod al campaniei Cât costă să fii român.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
