Exclusiv Ultimul pilon dintr-o industrie esenţială, aproape de prăbuşire. Consecinţele vor fi grave
Războiul din Iran ne costă mai mult decât credeam. Criza îngrăşămintelor, provocată de închiderea Strâmtorii Ormuz, riscă să se transforme într-o criză alimentară mondială. Primele semne se văd deja şi în România. Fermierii spun că sunt obligaţi să crească preţurile, pentru că îngrăsămintele costă tot mai mult şi se găsesc tot mai greu. Care este prețul pe care îl plătim cu toții pentru dependenţa de importuri, aflați într-un nou episod din campania "Cât costă să fii român".
"La noi totul începe, dacă vreţi, la pământ.", spune Ionuţ Lupu, Asociaţia HOLSTEIN RO.
"Lucrurile au luat-o razana din cauza conflictului din Iran. 08,07 <TC: 08,07> Costuri mai crescute cu 30-40%.", explică Cosmin Iancu, fermier din Ilfov.
"Văd o criză în sector.", spune Ernesto Sudati, producător de îngrăşăminte.
"Statul român este ca-n Moromete. Când a venit fonciirea şi a zis că "Nu am!". Aşa este statul român acum.", preciezează Alexandru Baciu, fermier din Călăraşi.
Îngrășămintele se scumpesc, iar agricultura românească resimte șocul
Nu avem pentru că ne-am bătut joc de ce am avut cândva. Adică o reţea de 11 combinate chimice care ajuta fermierii şi economia. După 1990, au dispărut ca "negrii mititei", pentru că nu au mai fost profitabile. Cel mai mare, Azomureş, cândva un pilon al industriei chimice româneşti, nu mai produce nimic din noiembrie anul trecut.
"În ultimii ani am funcţionat sporadic şi la capacitate redusă, lucru care nu este sustenabil. Momentan toate instalaţiile sunt oprite.", spune Ovidiu Crăciun, director de producţie.
În 2024, combinatul a avut pierderi de jumătate de miliard de lei. Combinatul asigura peste 60% din îngrăşămintele folosite în România, până la 1.600.000 de tone pe an. Acum livrează ce a mai rămas în depozite.
"Am ambalat toata marfa depozitată vrac, iar zilele acestea vom livra către distribuitori ultimele tone de îngrăşăminte chimice.", adaugă Ovidiu Crăciun, director de producţie.
Conducerea a început în această lună procesul de concediere colectivă. Dacă nu se va întâmpla o minune, oamenii vor pleca acasă începând din luna mai.
"Ar afecta un număr de aproximativ 2.500 de angajaţi care sunt şi de la firmele contractoare.", spune Emil Almăşan, lider de sindicat Azomureş.
Cândva motor al agriculturii, Azomureșul produce acum doar din stocuri
Minunea ar fi ca statul să finalizeze negocierile cu elveţienii care au cumpărat combinatul în 2012.
"Am avut discuţii foarte avansate cu Bogdan Ivan. Am solicitat şi sunt discuţii avansate Romgaz pentru a prelua activele Azomureş.", menţionează Florin Barbu, ministrul Agriculturii.
Discuţiile au început de mai bine de un an, dar preţul cerut şi necesitatea unor investiţii uriaşe în retehnologizare au blocat tranzacţia.
"Oprirea instalaţiilor ar pune agricultura românească într-un impas. Fermierii vor fi obligaţi, în marea lor parte, să importe.", adaugă Emil Almăşan.
Singura unitate de producţie din România se află la Năvodari, pe platforma fostului mare combinat chimic.
Din porturile Constanţa şi Midia materia de bază pentru viitoarele îngrăşăminte ajunge aici, în acest depozit, unde este sortată atât pe calitate, cât şi pe culori. Spre exemplu, vedeţi în imagini azot, potasiu şi fosfor, elemente care vor intra în componenţa îngrăşămintelor de bază pentru culturile mari, dar şi pentru culturile speciale, cum ar fi cele de cartofi, viţă de vie sau sfeclă.
"Aceasta este faza de granulare. Când procesul s-a terminat, cade în uscător, elimină umiditatea pe care am adăugat-o pentru granulare și intră pe banda produsului finit.", spune Ernesto Sudati, producător de îngrăşăminte.
Rolul lui Ernesto Sudati în repornirea producției de îngrășăminte
Ernesto Sudati este investitorul italian care a resuscitat locul uitat de statul român.
"Aici putem spune că este sufletul producţiei. Pentru că dacă aici greşim ceva rezultatul se va vedea apoi în granula finală. Deci, este un şopron foarte, foarte important pentru noi. Aceste materii prime provin în proporţie de 90 la sută din exterior, evident.", mai precizează Ernesto Sudati.
"Costul lor a crescut, poate cu 30% de la un an la altul. Şi disponibilitatea lor este redusă, găsim mult mai greu furnizori dispuşi să ne livreze marfa în momentul în care avem noi nevoie sau dacă o livrează atunci când vrem noi costurile sunt mult mai ridicate. Peste toate aceste lucruri s-au adăugat şi taxele de carbon pe care le impune Uniunea Europeană. Ca urmare, îngrăşămintele pe piaţa din România sunt anul acesta mai scumpe cu 30% faţă de anul trecut.", explică Cezara Vişan, director executiv.
Scumpe, dar esenţiale. O recoltă bogată şi sănătoasă se face cu elemente nutritive precum azot, fosfor, potasiu, magneziu şi fier. Dacă acestea lipsesc din sol, plantele se "îmbolnăvesc", cresc mult mai greu şi au un randament scăzut.
"Rapoartele făcute de specialiştii din România, din domeniul pedologiei, arată că mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a României este cu grad scăzut de fertilitate.", spune Costel Vînătoru, cercetător.
În fiecare grăunte de acest fel se află toate elementele despre care vă povesteam la început. Azotul, fosforul şi potasiul. După această etapă îngrăşămintele sunt ambalate şi pleacă spre fermieri.
"Simți cât de fierbinte este? Are 60 de grade. Și nu îți lasă nimic pe mână.", spune Ernesto Sudati.
Combinatul de la Năvodari asigură cel mult 15% din cerinţa pieţei, aşa că importurile au depăşit deja 1 miliard de euro pe an. România aduce îngrăşăminte din Africa de Nord şi din fostul spaţiu sovietic. Însă piaţa mondială a fost lovită din plin de conflictul din Iran. Blocarea strâmtorii Ormuz a blocat transportul din Asia spre Europa, iar Rusia, China și Turcia au interzis exporturile, pentru a-şi proteja piaţa internă. Aşa că preţurile au explodat.
De la 450 de dolari pe tonă, ureea ajunge acum la 780 de dolari pe tonă. Îngrăşământul cu un conţinut ridicat de fosfor s-a scumpit de la 600 la 900 de dolari pe tonă.
"Dacă preţul cerealelor rămâne la 100-200 de euro (pe tonă, n.r.), nu poţi suporta un preţ al ureei de 700 de euro. Atunci, ori trebuie să creşti preţul cerealelor ori trebuie să creşti producţia.", mai spune Ernesto Sudati.
"Este un subiect de securitate globală. Noi producem hrană, producem mâncare. Trebuie găsite măsuri, soluţii prin care sectorul să nu colapseze. În perioada următoare- având în vedere aceste realităţi economice- în România strict unul din trei sau patru fermieri vor dispărea.", explică Cosmin Iancu, fermier din Ilfov.
Fermierii cer intervenţia statului pentru a salva agricultura românească. În Parlament este în dezbatere o lege prin care Industria îngrășămintelor va putea beneficia de ajutoare de stat.
"Am solicitat şi la nivelul Comisiei Europene; oricum au fost eliminate anumite taxe pe îngrăşământ, inclusiv şi pe uree- suspendarea pe un an de zile a taxelor pentru îngrăşământ şi uree. Aşteptăm decizia Comisiei Europene pentru a reduce costul cu îngrăşământul.", menţionează Cosmin Iancu, fermier din Ilfov.
"Noi nu ştim cât pierdem. Nu avem o viziune din 1990 până astăzi la nivel de Ministerul Agriculturii.", explică Cezar Gheorghe, consultant în agricultură.
Consecinţa?
"Pâinea va costa mai mult, laptele va costa mai mult, carnea va costa mai mult, totul va costa mai mult, iar cei care vor plăti sunt cetăţenii.", spune Ernesto Sudati.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
