Video România, bătută "măr" de Polonia. De ce importăm masiv, deși avem climă și tradiție
Fructul de pe masa oricărui român, mărul, vine în cantităţi tot mai mari de peste graniţă. Deşi avem tradiţie în producţia de mere, nu am găsit strategia de a reduce importurile şi de a duce merele româneşti în magazine şi în extrasezon, nu doar toamna.
Vina este împărţită între fermieri şi stat. Nici cu investiţiile în pomicultură nu ne putem lăuda. Chiar dacă am produce mere suficient cât să ne acopere consumul, nu am avea unde să le depozităm.
Nici cu investițiile în pomicultură nu ne putem lăuda. Chiar dacă am produce mere suficiente cât să acoperim consumul, nu am avea unde să le depozităm.
Producem, dar nu acoperim consumul
Voinești, județul Dâmbovița, este considerată patria merelor. Aici se produc anual aproximativ 10.000 de tone, mult față de alte zone din țară, dar prea puțin pentru consumul intern, care nu e acoperit nici măcar în proporție de 2%. Paradoxal, acum câțiva ani, copiii din școlile din Voinești primeau mere din Polonia la gustarea oferită gratuit de stat.
Deși România are tradiție și climă favorabilă, anul trecut a produs de șase ori mai puțin decât Polonia. Pentru a acoperi consumul, au fost importate 100.000 de tone, majoritatea tot din Polonia. În timp ce merele pleacă din Vrancea cu 4 lei kilogramul, ele ajung în supermarket la 7 lei. Iar pe raft găsim și fructe aduse de la mii de kilometri distanță, precum cele din Chile, la 10 lei kilogramul.
Dacă în 1989 România avea 300.000 de hectare de livezi, astăzi mai există doar 55.000. Declinul suprafețelor cultivate și lipsa de investiții în infrastructură au redus constant producția. În ciuda potențialului agricol, țara noastră produce doar 4% din totalul merelor din Uniunea Europeană.
Anul 2024 a adus și mai multe dificultăți: grindina, furtunile, canicula și gerul au afectat puternic culturile. În lipsa unor plase antigrindină sau a sistemelor moderne de protecție, mulți fermieri au pierdut aproape tot.
Un alt obstacol este refuzul multor fermieri de a intra în cooperative, din teama de a nu repeta experiența CAP-urilor. Astfel, producătorii nu pot negocia direct cu marile lanțuri de magazine, care cer cantități mari și livrări constante. Fragmentarea terenurilor complică situația: la Voinești, un pomicultor a fost nevoit să facă 21 de acte de vânzare-cumpărare pentru a comasa doar 5 hectare.
Lecția poloneză și problema depozitării
Polonia a investit masiv în pomicultură în urmă cu 20 de ani, folosind fonduri europene pentru livezi moderne, depozite, linii de sortare și sisteme de protecție. Rezultatul: acum domină piața europeană a merelor.
În România, depozitele lipsesc. La Voinești există celule frigorifice cu atmosferă controlată, unde merele se pot păstra luni întregi, dar capacitatea este de doar 3000 de tone, față de o producție anuală de 10.000. Costul ridicat, între 700 și 1000 de euro pe metrul pătrat, îi descurajează pe majoritatea fermierilor.
"Este atâta infrastructură în spatele unui măr aflat pe raft, încât nu îți vine să crezi. Mărul în sine e doar 5% din efort", mărturisește un producător din Voinești.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
