140 de ani de la înființarea Partidul Național Liberal
Partidul Național Liberal este cel mai vechi partid politic din România, conturându-se ca formațiune politică la 24 mai 1875, la inițiativa mai multor lideri printre care Dumitru și Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti și frații Golești
Partidul Național Liberal este cel mai vechi partid politic din România, conturându-se ca formațiune politică la 24 mai 1875, la inițiativa mai multor lideri printre care Dumitru și Ion C. Brătianu, C. A. Rosetti și frații Golești
Ion C. Brătianu a fost primul președinte al PNL, până la moartea sa în 1891, urmat de Dumitru Brătianu (1891 — 1892), Dimitrie Sturdza (1892 — 1908), Ion I. C. Brătianu (1908 — 1927), Vintilă Brătianu (1927 — 1930), Ion G. Duca (1930 — 1933), care a fost asasinat de legionari, și Constantin I. C. Brătianu (1933 — 1950), care a fost întemnițat de comuniști la penitenciarul Sighet, unde a și murit.
De numele și istoria Partidului Național Liberal se leagă cele mai importante evenimente din istoria modernă a României: instaurarea monarhiei constituționale (1866), obținerea independenței de stat (1877), ridicarea României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului și crearea României Mari (1918), adoptarea Constituției din 1923, și relansarea economică după criza din 1929-1933. În toată această perioadă, liberalismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă.
Perioada interbelică a fost prolifică pentru România, liberalii fiind cei care au promovat reforma agrară, organizarea administrativă unitară, o nouă legislație electorală și măsuri de refacere a economiei. Liberalii s-au aflat la putere în perioada 1922-1928 (cu o mică întrerupere între martie 1926 și iunie 1927) și, apoi, în intervalul 1933-1937. Activitatea PNL a fost suspendată între 1938 și 1944, când a fost reluată doar pentru o scurtă etapă.
Instaurarea regimului comunist și proclamarea Republicii, la 30 decembrie 1947, a dus la întreruperea activității politice a PNL. O mare parte a fruntașilor săi au fost închiși, murind în închisorile comuniste, în vreme ce alții au fost forțați să ia calea exilului.
La sfârșitul lui 1989, un comitet format din 12 vechi membri ai Partidului Național Liberal, printre care Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, I.V.Săndulescu, precum și Radu Câmpeanu, a reluat activitatea formațiunii politice, fapt consfințit prin decizia nr. 4 a Tribunalului București din 15 ianuarie 1990.
Primul președinte al PNL de după 1989, Radu Câmpeanu, a fost ales în această funcție la 31 martie 1990, la prima Conferință Națională a PNL. Acesta fusese desemnat secretar general al partidului, la 6 ianuarie 1990, după ce activitatea formațiunii politice fusese reluată. La Conferința Națională a PNL din 28 februarie 1993, Radu Câmpeanu a pierdut șefia PNL, în favoarea lui Mircea Ionescu Quintus. În decembrie 1993 a fost exclus din PNL, astfel încât până în 2003 a fost președintele PNL-Câmpeanu (PNL-C), formațiune înființată de el, la începutul anului 1994. După fuziunea prin absorbție dintre PNL și PNL-C, în august 2003, Radu Câmpeanu a devenit președinte fondator al PNL.
Mircea Ionescu Quintus a devenit președintele PNL la 28 februarie 1993. Principalul obiectiv afirmat de acesta a fost realizarea unificării tuturor formațiunilor liberale, desprinse din PNL în perioada 1990-1993. La Congresul din mai 1997, când Mircea Ionescu Quintus a fost reconfirmat la șefia PNL, acesta a reafirmat ''Apelul său la unirea forțelor liberale''. La Congresul din 17-18 februarie 2001, Mircea Ionescu Quintus a fost înlocuit de prim-vicepreședintele Valeriu Stoica, seniorul PNL devenind președinte de onoare al partidului.
Valeriu Stoica a fost ales președinte al PNL, la Congresul din 17-18 februarie 2001. În prima parte a mandatului, principala sa preocupare a fost urgentarea modificării Constituției. A fost înlocuit la șefia PNL în august 2002 de către Theodor Stolojan. În 2006 a părăsit PNL și a devenit membru fondator al Partidului Liberal Democrat.
Theodor Stolojan a fost ales președintele PNL, la Congresul din 24-25 august 2002. Obiectivul său era ca PNL să devină ''alternativa de dreapta credibilă la stânga social-democrată''. Întregul său mandat a fost legat de proiectul Alianței Dreptate și Adevăr (Alianța D.A.), al cărei artizan a fost în septembrie 2003. După ce în februarie 2004 și-a anunțat candidatura la președinție din partea Alianței D.A., la 2 octombrie 2004, Theodor Stolojan și-a anunțat retragerea din fruntea PNL și, totodată, din cursa prezidențială, invocând probleme de sănătate. Ca urmare a poziției sale critice față de noul președinte al PNL, Călin Popescu Tăriceanu și față de restul conducerii partidului, la 10 octombrie 2006 a fost exclus din partid.
Călin Popescu-Tăriceanu a devenit președintele partidului la Congresul din 4 februarie 2005. Din 2 octombrie 2004, de când Stolojan și-a anunțat retragerea, Călin Popescu-Tăriceanu a asigurat interimatul la conducerea PNL. După 1990, Călin Popescu-Tăriceanu a făcut parte și din PNL-AT și NPL. Și mandatul lui Călin Popescu-Tăriceanu a fost marcat de discuțiile pe marginea Alianței D.A.. Pe parcursul anilor 2005 și 2006 a susținut în mai multe rânduri ideea unei fuziuni între cele două partide, dar cu condiția topirii PD în PNL. În timpul mandatului său, în aprilie 2007, Alianța D.A. avea să se rupă. Tăriceanu a fost înlocuit din funcția de președinte al PNL, la Congresul din 20-21 martie 2009 de vicepreședintele Crin Antonescu.
Crin Antonescu a fost ales președinte al PNL, la Congresul din 20-21 martie 2009. La alegerile prezidențiale din 22 noiembrie 2009, s-a clasat pe locul al treilea, cu un scor de 20,02%. La 5 februarie 2011, Crin Antonescu a devenit co-președinte al Uniunii Social Liberale, alături de liderul PSD Victor Ponta, alianță politică pe care președintele PNL a denunțat-o la 25 februarie 2014. Crin Antonescu a fost reconfirmat în funcția de președinte al PNL, la Congresul extraordinar din 22-23 februarie 2013, fiind de altfel și singurul candidat. Și-a asumat eșecul alegerilor europarlamentare din 25 mai 2014 și la 31 mai 2014, Crin Antonescu, a anunțat că nu va mai candida la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, hotărând totodată încheierea mandatului său în fruntea partidului.
Klaus Iohannis, președintele României, a fost ales președintele acestei formațiuni la 28 iunie 2014, în cadrul Congresului ordinar al PNL. Mandatul său s-a încheiat la 18 decembrie 2014, când și-a dat demisia din toate funcțiile deținute în partid, în vederea preluării mandatului de președinte al României. Cu trei mandate de primar al Sibiului din partea Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), Klaus Iohannis s-a înscris în PNL, la 20 februarie 2013. A rămas membru FDGR, dar a renunțat la președinția acestuia. A fost ales prim-vicepreședinte al PNL, la 23 februarie 2013, iar la 2 iunie 2014, a fost ales președinte interimar al PNL. La 11 august 2014, Biroul Politic Național comasat PNL-PDL a decis desemnarea lui Klaus Iohannis drept candidat al Alianței Creștin Liberale la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. În primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2 noiembrie 2014, candidatul ACL (PNL+PDL), Klaus Iohannis, a obținut 30,37% (2.881.406 voturi), iar în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, a obținut 54,43% (6.288.769 voturi), fiind învestit în funcția de președinte al României, la 21 decembrie 2014.
La 26 iulie 2014, a avut loc Congresul de fuziune între PNL și PDL, denumirea noul partid fiind PNL. La 18 decembrie 2014, Alina Gorghiu a fost aleasă de Biroul Politic Național președinte al vechiului PNL, ea exercitând și funcția de copreședinte al noului PNL, alături de Vasile Blaga, până în 2017, când va fi organizat un congres de alegere a conducerii partidului.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰