Stareţ din Vaslui, obligat să dea jos termopanele montate unei mănăstiri din timpul lui Ştefan cel Mare, monument istoric

Un stareţ din Vaslui, de la mănăstirea Rafaila, este obligat de judecători să dea jos termopanele montate pe monumentul istoric datând din vremea lui Ştefan cel Mare. Pe lângă termopane, stareţul ar adus şi alte modernizări lăcaşului de cult, pe care acum trebuie să le elimine.

El a făcut toate upgrade-urile din proprie iniţiativă, fără avizul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Cultural (DCPC) Vaslui, cu muncitori amatori, care au lucrat cum au ştiut ei mai bine.

Un stareţ a pus termopane unei mănăstiri din timpul lui Ştefan cel Mare, monument istoric

Un stareţ din Vaslui şi-a lăsat imaginaţia să zburde, aplicând mai multe modernizări unei mănăstiri din vremea lui Ştefan cel Mare, cum ar fi înlocuirea ferestrelor şi uşilor cu termopane, schimbarea pardoselii şi alte elemente moderne de decor. Totul, fără niciun avzi din partea autorităţilor.

În loc să aibă grijă de monumentul încărcat de istorie şi să-i păstreze imaginea, aşa cum ar fi fost normal şi legal, stareţul a considerat că sunt necesare anumite schimbări radicale.

Astfel, stareţul Vichenţie a efectuat lucrări de modernizare a mănăstirii, cu o echipă de muncitori amatori, constând în placaj soclu cu piatră, lucrări de zugrăvire la exterior-interior, înlocuire cercevele de la nivelul pereţilor, înlocuire învelitoare, înlocuire pardoseală din lemn cu marmură, înlocuire ferestre şi uşa de acces în biserică din latura de vest cu uşă din profil PVC, iar la exterior, în jurul ferestrelor, a fost executat un ancadrament din piatră aparentă.

Autorităţile au hotărât îndepărtarea tuturor modificărilor şi revenirea la forma iniţială, în baza unei documentaţii tehnice avizate şi sub supravegherea unui specialist al ministerului Culturii. Stareţul trebuie să-i redea mănăstirii aspectul istoric, pe banii lui, de această dată.

Povestea incredibilă a mănăstirii Rafaila

Vechimea schitului cu obşte de călugări duce spre secolul al XVI-lea. După biruinţa de la Podul Înalt împotriva turcilor în 1475, Ştefan cel Mare întâlneşte în lunca Băltenilor din sus de Vaslui, doi copii plângând după omorârea părinţilor lor de către turci. Erau Radu şi Irina Bălteanu, fiii unui pădurar. Drept mângâiere, marele Voievod, căruia copiii îi cer răzbunarea părinţilor, a dat fiecăruia câte o moşie. Irinei i-a dat moşia cuprinsă între steagurile I şi II de la apa Rahova şi apa Bârladului, unde astăzi sunt satele Oşeşti, Cosmeşti, Chetreşti şi Deleşti. Radu a primit moşia dintre steagurile II şi III, unde acum se găsesc satele Rafaila şi Buda. Pe Radu, Ştefan îl face mai târziu oştean vestit al lui şi o bucată de timp s-a numit Radu Arcaşu. Mai târziu Radu se lasă de ostăşie şi merge la mănăstirea Neamţului, unde se face călugăr cu numele de Rafail. Spre bătrâneţe se retrage la moşia sa, unde în fundul văii Stemnicului, în locuri acoperite de codrii bătrâni a ridicat o bisericuţă din lemn. Aceasta s-a întâmplat pe la 1531, dar aşezământul monahal este atestat documentar în anul 1599. Povestea completă, aici.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰