Video Orașul "pedepsit" pentru că a supraviețuit cutremurului din 1977, chiar înainte de vizita lui Ceaușescu
La 49 de ani de la cel mai devastator cutremur care a lovit România, Observator vă arată povestea pe care nimeni nu a avut voie s-o spună. Nu toate orașele au fost distruse de seism. Unele au fost distruse de frică. În Zimnicea, autoritățile au trimis la centru cifre apocaliptice. Blocuri prăbușite. Cartier după cartier distrus. O catastrofă convenabilă. În realitate, erau doar câteva fisuri. Apoi s-a anunțat vizita lui Nicolae Ceaușescu. Și, brusc, minciuna trebuia să devină realitate. Aşa au intrat buldozerele într-un oraş care supravieţuise. Pentru că uneori istoria nu se scrie cu litere, ci cu moloz.
Pe spatele unei fotografi vechi, ascunsă până la Revoluţie, stă scris adevărul despre ce s-a întâmplat la Zimnicea, în noaptea cutremurului din 4 martie 1977. Minciuna a fost descoperită după Revoluţie şi astăzi pare un banc cu comunişti.
Înainte de marele seism, în centrul orașului erau multe case pe un nivel sau două. Cutremurul n-a lovit atât de tare la Zimnicea Câteva clădiri crăpate şi cam atât. Primarul de atunci a raportat însă la Bucureşti distrugeri de 80% din imobile. Când a auzit că vine Ceaușescu în vizită, edilul a dat ordin ca toate casele să fie distruse cu buldozerele, ca să-şi ascundă minciuna pe care i-o spusese dictatorului.
Frica de Ceaușescu: cum au ajuns autoritățile să raporteze 80% distrugeri
Bogdan Cotruţă este bibliotecarul oraşului. L-a prins în viaţă pe autorul acestor fotografii, Emil Petrescu, cel care a şi scris despre frica teribilă, care a îngropat ce nu reușise seismul. Într-un oraş care, pe hârtie, era pus la pământ, murise doar un localnic. Şi acela, într-o busculadă creată la o şedinţă de partid.
Bogdan Cotruţă, bibliotecarul oraşului: Era şocul imediat după cutremur, a doua zi, autorităţile au intrat în panică, pentru a face planul de 80% distrugeri pe care le-au raportat în seara aia de tensiune.
Reporter: De ce au raportat aşa 80%?
Bogdan Cotruţă: De spaimă, de frică!
Valentina Suhăianu avea 10 ani când Ceauşescu a venit să verifice cifrele apocaliptice dictate de la centru.
Valentina Suhăianu: S-a apucat tata să demoleze sobele, pe care abia le făcuse şi le-a vândut pentru că urma să fim demolaţi!
Dictatorul era plimbat prin centrul oraşului şi ţinut departe de periferie, unde nu căzuse nici măcar o ţiglă de pe case.
Valentina Suhăianu: Doamne sfinte, am fost îmbrăcată în pionier, am fost de faţă când a venit Ceauşescu.
Reporter: Cum vi se pare faptul că cineva a avut o idee să dărâme zeci de case, doar ca să-i facă pe plac tovarăşului?
Valentina Suhăianu: Păi ce vă miră! N-aţi văzut în Coreea de Nord? Ăia plâng la comandă, darămite să dărmâe câteva case.
Despre oraşul sacrificat doar pentru imagine nu se vorbeşte în niciun document oficial. La 71 de ani, Florian Şomodi este unul din cei care locuiesc în blocurile ridicate atunci.
Florian Şomodi: Au băgat buldozerele!
Reporter: De ce?
Florian Şomodi: A fost cineva de pe aici ca s-a apucat să vorbească, când a venit Ceauşescu, că suntem distruşi şi el atât a aşteptat.
Reconstrucția promisă în 100 de zile a durat ani întregi
Comuniştii i-au promis tovarăşului că totul va fi reconstruit în 100 de zile. Aşa că au adus muncitori din toată ţara pentru a-şi ţine promisiunea. Socoteala nu s-a potrivit, renaşterea oraşului a durat câţiva ani. Ca mărturie, pe ele stau scrise şi astăzi numele judeţelor de unde au venit constructorii - Caraş Severin, Dâmboviţa, Ialomiţa sau Vîilcea.
Hei-rup-ul comuniștilor a dus însă la o situație absurdă. Şi s-au construit mai multe blocuri decât era nevoie. Un cartier a fost pornit după vizita lui Ceaușescu de la Zimnicea din 77 şi nu a mai fost terminat niciodată. În anii 80, lucrările au fost abandonate iar coloșii din beton au rămas o semnătură a anilor de atunci.
"N-a mai băgat bani nimeni. Şi nici nu s-a mai mutat multă lume la bloc. N-avea pe cine să mai bage şi s-au oprit şi de atunci au rămas ruine. Totdeauna îţi aminteşte de atunci", a afirmat un localnic.
Din "oraș industrial" la un loc care se golește de oameni
Din visul lui Ceauşescu de a face aici un oraş industrializat, cu 30.000 de locuitori, a mai rămas doar un decor de beton şi o promisiune uitată. Astăzi, Zimnicea nu mai luptă cu urmările cutremurului din 1977, ci cu timpul şi depopularea. Tinerii pleacă, fabricile nu mai există, iar oraşul care trebuia să fie un simbol al reconstrucţiei socialiste a ajuns o lecţie despre frică, obedienţă şi decizii luate pentru a salva aparenţe, nu oameni.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
