Video Statul român nu are o strategie clară pentru tinerii cu dizabilităţi. Cum pot fi integraţi în societate
Într-o familie în care apare, prin naștere, după un accident sau după o boală, o persoană cu dizabilități, acea familie devine în întregime una cu nevoi speciale. Îngrijitorul, de regulă mama, nu se mai gândește la un loc de muncă, fie din cauza stigmei sociale, fie pentru că angajatorii iau spre deloc în echipele lor persoane cu handicap. Așa se naște dizabilitatea socială pentru care statul nu are nici acum o strategie clară, coerentă și eficientă. Soluții există, dar pentru a le găsi, statul român chiar ar trebui să înțeleagă segmentul persoanelor cu dizabilități, să discute cu aparținătorii, cu psihologii și cu membrii organizațiilor neguvernamentale care știu ce și cum e bine de făcut.
- Iranul a lansat noi atacuri asupra Israelului. IDF controlează cerul Teheranului, susţine Netanyahu
- Aplicaţia Antena Sport poate fi descărcată gratuit acum din AppStore şi GooglePlay
Laurenţiu a avut de suferit toată copilăria şi adolescenţa lui, din cauza dizabilităţilor sale. Nimeni nu i-a spus că va putea reuşi prin propriile forţe. "Ca handicapat cu probleme, ce cauţi aici, du-te la şcoală specială, multe..., până în clasa a VIII-a, se luau de mine fără motiv, în fiecare zi aproape", a declarat Laurenţiu Istrătescu, tânăr cu dizabilităţi. Laurenţiu este student la Automatică la Galați şi voluntar pentru tinerii cu dizabilităţi care urmează cursurile IT la centrul de la Brăila făcut de Fundația Mereu Aproape și partenerul său, Asociația Supereroilor. "Trebuie să-mi găsesc o meserie, să pot să lucrez de la calculator. Băteam eu câmpii că mă duc, fac, dar abia pot sta în picioare", a declarat Laurenţiu Istrătescu, tânăr cu dizabilităţi.
Cum pot fi integraţi în societate
Pentru cursurile universitare ori pentru munca de voluntar, Laurențiu se sprijină pe mama lui, așa cum alte sute de mii de persoane cu handicap se sprijină pe cei apropiați. Iar toți acești apropiați aproape s-au anulat pe ei înșiși. "Ei au fost dezactivați din forma profesională, au rămas doar cu statutul de părinte de copil cu probleme. Părinții la rândul lor nu mai sunt funcționali. Ne creăm două persoane cu handicap, unul cu handicapul propriu zis plus părintele cu handicapul social", a declarat Neaga Susanu, psiholog. Acest handicap social ar putea fi corectat pas cu pas prin includerea în viața activă, fie și part time, a persoanelor cu dizabilități care pot munci sub supraveghere.
"Nu sunt foarte mulți angajatori dornici să angajeze, ar trebui și aceștia ajutați la rândul lor să beneficieze de ceva avantaje, taxe, să fie un lanț întreg de servicii. Eu nu pot fi însoțitor toată viața, nu-l ajut pe acel copil. Dacă eu îl îngrijesc până la 30-40 de ani cât trăiesc eu apoi ce face?", a declarat Neaga Susanu, psiholog. Cursurile IT de la Brăila au început cu lucruri mai simple dar cu fiecare duminică ce a trecut din februarie încoace trainerii coordonatori au crescut nivelul de dificultate.
"Mergem inclusiv pe un Word, un Power Point, poate au nevoie să scrie un CV sau mă gândeam dat fiind faptul că totul se digitalizează să-i învăţ să interacţioneze cu autorităţile", a declarat Cristian Savin Ursu, trainer. "Cel mai important lucru, ne uităm să avem cursuri diferenţiate pe nivelul fiecărui copil. Vrem să aducem în ecuaţia părinte-copil, încă o entitate importantă: profesorul. Trebuie pregătit să înţeleagă ideea de supereroi", a declarat Marius Brăila, preşedinte Asociaţia Supereroilor.
Înapoi la HomepagePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰