Cum încearcă Putin să pună capăt războiului după ce și-a dat seama că nu poate fi câștigat. Filmul negocierilor din cei 3 ani de invazie

În ultima lună, atât Rusia, cât și Ucraina și-au exprimat tot mai des disponibilitatea de a îngheţa ostilitățile pe termen nelimitat, pe linia actuală a frontului. Încă din primele săptămâni ale invaziei, Vladimir Putin a realizat că strategia "prin forță" a eșuat. În ciuda retoricii agresive, de trei ani încearcă să ajungă la un acord cu Ucraina.

Prin cine a trimis Kremlinul semnale privind o posibilă încetare a focului după eșecul din mai 2022? Ce rol joacă Vladimir Medinski și Roman Abramovici în negocieri? Este posibilă pacea în condițiile impuse de Rusia? Ilia Jegulev, jurnalist și autorul cărții "Mutarea țarului: lupta secretă pentru putere și influență în Rusia modernă" a reconstruit în detaliu pentru cherta.media, o platformă media independentă, parcursul discuțiilor de pace și stadiul actual al acestora. El susţine că a vorbit cu surse din cercul lui Putin și apropiate procesului de negociere.

A fost Vladimir Medinski o batjocură? 

Putin a crezut cu adevărat că regimul de la Kiev putea fi schimbat rapid și fără rezistență. Prietenul său, oligarhul Iuri Kovalciuk (n.r. cunoscut şi ca "bancherul" său) l-a convins că Occidentul este slab, iar Viktor Medvedciuk, un politician ucrainean apropiat de Kremlin, i-a întărit convingerea că ucrainenii vor colabora în masă. Bazându-se pe aceste presupuneri, Putin a trimis o armată de 160.000 de soldați într-o țară cu 44 de milioane de locuitori, considerând că victoria va fi rapidă. Moscova a trimis chiar şi o propunere de capitulare direct la Kiev prin Dmitri Kozak, însă Ucraina a respins-o.

Prima săptămână a invaziei a demonstrat că războiul nu va fi ușor. Soldații ucraineni nu s-au predat, iar civilii nu i-au primit pe ruși ca eliberatori, nici măcar în estul țării. Tentativa Rusiei de a captura aeroportul Gostomel, situat la câțiva zeci de kilometri de Kiev, pentru a forța o ofensivă cu avioane de transport de trupe, a eșuat. Unitățile de apărare ucraineană au organizat contraatacuri rapide, distrugând coloane întregi de echipamente rusești care trebuiau să creeze panică și intimidare.

La acel moment, Ucraina nu beneficia încă de sprijin militar și financiar masiv din partea Occidentului, iar conducerea de la Kiev a inițiat negocieri de pace. David Arakhamia, liderul partidului Servitorul Poporului, a condus delegația ucraineană, în timp ce partea rusă a fost reprezentată de fostul ministru al Culturii, Vladimir Medinski – o alegere surprinzătoare, având în vedere lipsa sa de experiență diplomatică.

Inițial, desemnarea lui Medinski ca negociator părea o strategie menită să tragă de timp, însă evenimentele următoare au demonstrat că rolul său era real. "La fiecare tentativă de negociere, când ucrainenii, americanii, britanicii sau germanii cereau o figură  concretă cu care să pornească discuțiile, Putin îl trimitea din nou și din nou pe Medinski. Toți erau surprinși, dar el continua să fie persoana de contact. Chiar și acum", a spus o sursă apropiată negocierilor.

Afirmațiile sursei au fost confirmate de Dmitri Peskov, care a declarat că Medinski continuă să coordoneze negocierile cu Ucraina, în ciuda implicării SVR (agenția principală de spionaj extern a Rusiei) și a Ministerului de Externe rus. Alegerea sa rămâne o decizie personală a lui Putin, greu de explicat chiar și în interiorul Kremlinului.

În paralel, Medinski lucra la un nou manual de istorie universală, care justifica agresiunea Rusiei și, conform SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei), falsifica istoria Ucrainei ca stat. În iunie 2024, Ucraina a deschis un dosar penal împotriva autorilor manualului, inclusiv împotriva lui Medinski.

Indiferent de evoluția războiului, dacă negocierile vor fi reluate, Medinski va continua să fie figura principală a delegației ruse, fără a avea însă puteri de decizie semnificative. Același lucru este valabil și pentru alți oficiali ruși precum Serghei Narîșkin și Serghei Lavrov, susține o sursă din cercurile de negociere, citată de Cherta.

Rolul jucat de Roman Abramovici

Miliardarul Roman Abramovici a avut un rol neașteptat în primele negocieri de pace. Aleksandr Rodnianski, regizor, producător de film și om de televiziune ucraineano-rus și participant la tratative, a explicat cum Abramovici a fost inclus în procesul diplomatic:

"În primele zile ale războiului, șeful biroului prezidențial ucrainean, Andrii Ermak, l-a sunat și i-a spus: «Hai să vorbim cu Abramovici»." Datorită legăturilor sale apropiate cu oficialii ruși și ucraineni, Abramovici a devenit un canal de comunicare direct între Kremlin și Kiev, facilitând discuțiile informale.

La sfârșitul lunii februarie, reprezentantul lui Roman Abramovici a anunțat că omul de afaceri, la solicitarea părții ucrainene, "încearcă să ajute" în negocieri. După formarea delegației, Abramovici a început să participe activ la întâlniri și să fie implicat direct în discuțiile diplomatice.

Potrivit unei surse, influența lui Abramovici era echilibrată în raport cu cea a delegației oficiale, având un rol esențial în proces. Totuși, funcția sa principală era alta, avea o legătură directă cu oficialii de rang înalt și putea primi și transmite rapid răspunsuri între cele două părți.

Uneori, era esențial ca Kremlinul să-și exprime poziția direct în fața autorităților ucrainene, fără a trece prin intermediari: "Până când delegatul ucrainean îi transmite ceva lui Zelenski, puteau trece multe ore sau chiar o zi întreagă până când informația revenea. Prin Abramovici, însă, mesajele circulau aproape instantaneu. Această conexiune a făcut ca procesul să fie mult mai rapid, reducând semnificativ timpul de așteptare."

Eșecul negocierilor din 2022

Până la jumătatea lunii aprilie 2022, părea că s-a ajuns la un acord. În documentul care a aterizat pe biroul lui Putin pe 15 aprilie, mai rămăseseră doar trei sau patru puncte de negociat direct între Zelenski și Putin, restul de 95% fiind deja convenit. Nu era un bluf. Abramovici, aflat în mijlocul negocierilor, și-a sunat prietenii din Istanbul, asigurându-i că aproape totul a fost stabilit, potrivit unei surse citate de Cherta.

Cu toate acestea, totul s-a prăbușit. Potrivit The New York Times, principala problemă care a blocat negocierile a fost garanția de securitate pentru Ucraina din partea unor state terțe. Acordul presupunea că atât țările occidentale, cât și Rusia vor acționa ca garanți ai securității Ucrainei, ceea ce ar fi oferit Moscovei un drept de veto asupra viitoarei protecții internaționale a Kievului, în cazul unei noi agresiuni rusești. În urma acestui impas, Ucraina și-a pierdut interesul pentru negocieri.

Versiunea oficială a Kievului este că Zelenski a văzut amploarea distrugerilor provocate de Rusia și a refuzat orice compromis. Cu toate acestea, potrivit unor surse, chiar și după masacrul de la Bucha, existau șanse de reluare a negocierilor, însă discuțiile s-au blocat din nou.

Există două explicații principale pentru eșecul negocierilor: În primul rând, Zelenski a crezut în sine, a devenit încrezător în popularitatea sa la nivel internațional și a considerat că nu este nevoie să semneze un acord care ar putea fi interpretat ca o capitulare. 

Al doilea motiv a fost exprimat de șeful delegației ucrainene, David Arakhamia: "După părerea mea, ei au crezut cu adevărat până la capăt că vor putea face presiuni asupra noastră, astfel încât să acceptăm neutralitatea. Acesta era principalul lucru pentru ei: erau gata să pună capăt războiului dacă acceptăm neutralitatea, așa cum a făcut cândva Finlanda. Să ne angajăm că nu ne vom alătura NATO... Acesta a fost punctul-cheie al negocierilot", a spus el într-un interviu pentru postul de televiziune ucrainean "1+1".

Arakhamia a mai declarat că Boris Johnson a avut un rol esențial în influențarea deciziei Kievului de a nu semna acordul: "Când ne-am întors de la Istanbul, Boris Johnson a venit la Kiev și a spus că nu vom semna nimic cu Rusia. Trebuie să continuăm lupta". Cherta l-a contactat pe Arakhamia pentru comentarii, dar acesta a refuzat să răspundă la întrebări. Ulterior, în ianuarie 2024, Boris Johnson a negat orice implicare în oprirea negocierilor, afirmând pentru The Times: "Nu sunt altceva decât prostii complete și propagandă rusă".

Apoi Ucraina a început să lupte. Și cu destul succes. Ca urmare, Putin a renunțat la ideea unui acord de încetare a focului. Situația a devenit deosebit de nefavorabilă pentru Rusia la sfârșitul toamnei lui 2022 după ce Ucraina a eliberat Hersonul și a avanst semnificativ spre est, recucerind Izium și alte localități importante care reușiseră deja să "voteze" la referendumul pentru aderarea la Rusia.

După ce a pierdut o parte semnificativă din teritoriile capturate, Rusia a început să aștepte rezultatele unei noi contraofensive, anunțate la sfârșitul anului 2022. Contraofensiva ucraineană trebuia să aibă loc în vara lui 2023, iar Moscova nu era deloc sigură de eșecul ei, deși, desigur, nimeni nu vorbea despre asta cu voce tare. "În acel moment, Putin nu înțelegea starea reală a armatei. Se temea că trupele vor fugi din nou, așa cum se întâmplase mai devreme când au părăsit Hersonul și regiunea Harkov. Nici Șoigu, nici Gherasimov și nici Putin nu înțelegeau exact situația", a spus o sursă apropiată administrației prezidențiale.

Cum a încercat Putin să reia negocierile?

Cu toate acestea, forțele armate ucrainene nu au reușit să efectueze un blitzkrieg. Armata ucraineană nu avea putere, în timp ce rușii, dimpotrivă, s-au pregătit cu grijă pentru contraofensiva anunțată și s-au întărit bine. Aceasta a fost o surpriză plăcută atât pentru Putin, cât și pentru comandamentul militar rus. 

După contraofensiva de vară nereușită, în toamna lui 2023, Putin a decis să încerce din nou să ajungă la un acord și a început a doua parte activă a negocierilor pentru înghețarea conflictului. Scopul său era consolidarea teritoriilor cucerite și obținerea neutralității Ucrainei. Inițiativa a venit de la Kremlin, dar din moment ce niciun oficial din Occident nu mai comunica direct cu Putin, au fost nevoiți să caute soluții. Au fost mai multe opţiuni. Prima a fost prin cetățeni germani prietenoși cu Putin care aveau legături cu conducerea. 

În acest sens, președintele rus a primit un mare ajutor de la Matthias Warnig, fost agent Stasi și director general al companiei elvețiene Nord Stream AG, care a dezvoltat gazoductul Nord Stream. El este un prieten apropiat al lui Putin. În 1993, Warnig a ajutat-o pe Liudmila Putina să se opereze după ce a avut un accident și a aranjat, de asemenea, ca fiicele sale să învețe la o școală din Hamburg.

În Germania, Warnig fusese principalul lobbyist pentru Rusia și Putin, spunând tuturor că Moscova nu este un inamic, iar Putin nu este canibalul pe care-l prezintă mulți din Occident, dar invazia l-a pus într-o poziție delicată. "A fost distrugerea întregii sale vieți. El le-a spus tuturor nemților: "Băieți, nu înțelegeți, ei (rușii) sunt de încredere, Putin nu este un agent KGB, vrea doar ca oamenii să trateze Rusia în mod normal" – și apoi s-a întâmplat asta (n.r. invazia)", a declarat o sursă apropiată președintelui. 

Cu toate acestea, după ce a început războiul, Putin a continuat să comunice cu el, atunci când restul personalităților au rupt contactul cu Moscova. Warnig a fost chiar sancţionat din cauza legăturilor sale cu Kremlinul. Și totuși, reprezentanții establishment-ului german au continuat să-l contacteze. În toamna lui 2023, Putin l-a invitat pe Warnig să transmită propunerea Rusiei: un acord privind o încetare a focului pe termen nedeterminat de-a lungul liniei de front.

A doua modalitate de a contacta Occidentul a fost prin semnale către partenerii din Orientul Mijlociu, care încă de la începutul războiului au încercat să ajute la rezolvarea conflictului militar. La fiecare întâlnire dintre Putin și liderii arabi, fie că a fost vorba de emirul Qatarului Tamim bin Hamad al-Thani, de președintele Emiratelor Arabe Unite Mohammed bin Zayed Al Nahyan sau de prințul moștenitor al Arabiei Saudite Mohammed bin Salman Al Saud, toți au spus: "Să oprim războiul, nimeni nu are nevoie de el", a declarat o sursă.

Dacă în primul an de război, Moscova a ignorat aceste apeluri, din toamna lui 2023 însuși Kremlinul a început să trimită semnale țărilor din Orientul Mijlociu, folosindu-l pe Kirill Dmitriev, directorul Fondului Rus de Investiții Directe.  Fondul lucrează cu capital de la investitorii din Orientul Mijlociu, iar Dmitriev continua să călătorească prin regiune. Potrivit unei surse Cherta, la toate întâlnirile din Orientul Mijlociu, Dmitriev a transmis că Putin este de acord să oprească războiul și a cerut ca acest lucru să fie transmis partenerilor occidentali.

Speranțe spulberate

A treia cale de negociere a fost prin Marea Britanie, iar aceasta s-a dovedit a fi cea mai de încredere pentru Kremlin. Potrivit unei surse apropiate lui Putin, Rusia a menținut mereu contacte constante cu membri ai Parlamentului britanic, atât din Camera Comunelor, cât și din Camera Lorzilor. 

"Când a început războiul, ei au sugerat în repetate rânduri: «Dacă aveți nevoie de ceva, suntem pregătiți». Prin acești intermediari, Putin a transmis mesajul că este dispus să oprească războiul și că nu blufează. Mai mult, s-a convenit că, în cazul în care această comunicare ar deveni publică, partea britanică ar nega totul", a declarat o sursă apropiată negocierilor.

Britanicii au fost de acord să joace rolul de mediatori și au călătorit în Statele Unite pentru a negocia în secret cu administrația Joe Biden. Washingtonul a primit inițiativa cu entuziasm. "S-a convenit ca americanii să încerce să-l convingă pe Zelenski să oprească luptele pe actuala linie a frontului. Consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, urma să-l contacteze pe omologul său rus, consilierul prezidențial Iuri Ușakov, pentru a iniția discuții la cel mai înalt nivel", a adăugat sursa.

Apelul dintre Sullivan și Ușakov a avut loc în ianuarie 2024, dar nu s-a desfășurat deloc conform așteptărilor Moscovei. Sullivan a transmis un mesaj clar care includea retragerea ruşilor inclusiv din Crimeea: "Dacă Rusia nu acceptă să părăsească Ucraina, care să rămână la granițele sale din 1991, războiul va continua, iar negocierile nu vor avea loc." 

De ce și-au schimbat poziția americanii? Explicația este simplă: Washingtonul nu a discutat doar cu britanicii, ci și cu Zelenski. Președintele ucrainean a respins categoric propunerea Moscovei de înghețare a frontului. Putin, care se aștepta la o deschidere a negocierilor, a fost extrem de furios când a aflat de acest refuz și a decis să continue războiul în forță, până când Ucraina însăși va ajunge la concluzia că trebuie să negocieze.

Excepția: acordul secret Rusia-Ucraina prin Qatar

Singura înțelegere rămasă valabilă între Rusia și Ucraina a fost un acord secret, negociat prin Qatar, privind neatacarea reciprocă a infrastructurii energetice. Cele două părți au convenit să nu bombardeze instalațiile critice ale celeilalte – Rusia nu va lovi centralele electrice ucrainene, iar Ucraina nu va ataca infrastructura petrolieră rusă.

Cu toate acestea, acordurile au fost perturbate de o ofensivă ucraineană bruscă asupra regiunii ruse Kursk. Această invazie nu a exclus însă posibilitatea negocierilor, însă Moscova va fi pregătită să discute abia după ce va împinge Forțele Armate ucrainene de pe teritoriul Rusiei, pentru a nu le oferi ucrainenilor, în timpul negocierilor, alte monede de schimb, a spus o sursă apropiată negocierilor.

S-a spart gheața

Pe parcursul aproape întregului război, Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina va lupta până când va recâștiga toate teritoriile ocupate de Rusia, inclusiv Crimeea. Cu toate acestea, în noiembrie 2024, retorica sa s-a schimbat semnificativ.  Pentru prima dată, Zelenski a sugerat că ar putea renunța la pretențiile asupra unor teritorii capturate de Rusia, recunoscând că forțele ucrainene nu mai au suficientă putere pentru a continua ofensiva.

Ucraina ar accepta încetarea ostilităților doar în schimbul aderării la NATO. Totuși, întrucât nu există un consens în cadrul alianței, Germania și Franța ar încerca să convingă Kievul să accepte o altă soluție, cum ar fi trimiterea de trupe internaționale pe linia de demarcație pentru a garanta securitatea Ucrainei.

După victoria electorală a lui Donald Trump, Moscova a devenit și mai activă, făcându-și propunerile în mod public. Ceea ce Kremlinul discutase anterior în secret cu SUA în 2023 a fost acum confirmat de cinci oficiali anonimi pentru Reuters. Rusia ar accepta înghețarea conflictului de-a lungul actualei linii a frontului, iar Moscova nu mai insistă asupra anexării complete a regiunilor Zaporojie și Herson. Kremlinul este dispus să negocieze o împărțire precisă a regiunilor Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson şi ar putea chiar să renunțe la anumite teritorii pe care le deține în regiunile Harkov și Nikolaev.

În același timp, autoritățile ruse au continuat să spună public că negocierile nu pot avea loc atâta timp cât Ucraina controlează părți din regiunea Kursk. Drept urmare, ambele părți și-au intensificat acțiunile militare, pregătindu-se pentru posibile negocieri: Rusia își întărește pozițiile în regiunea Kursk și desfășoară ofensive de succes în estul Ucrainei. Ucraina a primit permisiunea de a folosi rachete ATACMS pentru lovituri asupra teritoriului rus. Ambele părți se pregătesc în mod clar pentru negocieri și depun eforturi finale pentru a-și îmbunătăți poziția de negociere. 

Cele mai recente declaraţii ale lui Putin, conform cărora Zelenski nu poate fi semnatar al unui acord de pace, deoarece nu este un președinte legitim, oferă noii administrații americane o oportunitate de a influența procesul de negocieri, dar și de a slăbi influența lui Zelenski, considerat necooperant de Moscova. "Trump, judecând după declarațiile sale recente, nu are nicio simpatie personală pentru Zelenski, ceea ce ar putea influența viitoarele negocieri."

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰