TOP 7 cele mai puţin cunoscute locuri din Bucureşti (GALERIE FOTO)
Cu toţii am auzit de Palatul Parlamentului, a doua cea mai mare clădire din lume, de Muzeul Satului sau de Arcul de Triumf. Acestea se regăsesc cu siguranţă într-un top al celor mai cunoscute obiective turistice sau cele mai interesante locuri de vizitat din Bucureşti. Însă, există şi locuri mai puţin cunoscute din Bucureşti care sunt la fel sau poate mai interesante.
Cu toţii am auzit de Palatul Parlamentului, a doua cea mai mare clădire din lume, de Muzeul Satului sau de Arcul de Triumf. Acestea se regăsesc cu siguranţă într-un top al celor mai cunoscute obiective turistice sau cele mai interesante locuri de vizitat din Bucureşti. Însă, există şi locuri mai puţin cunoscute din Bucureşti care sunt la fel sau poate mai interesante.
Iată un TOP al celor mai puţin cunoscute locuri din Bucureşti:
Casa Melik - cea mai veche casă din Bucureşti
Casa Melik sau Muzeul Theodor Pallady se află pe Strada Spatarului, nr. 22 şi este cea mai veche locuinţă din Capitală. A fost construită in 1750 de armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu şi in prezent găzduieste tablouri pictate de Theodor Pallady, peste 800 de desene datând din perioada în care pictorul român si-a facut ucenicia la Paris.
Alături de acestea, mai pot şi admirate cele 1270 de piese de colectie apartinand familiei Serafina si Gheorghe Raut, printre care se numara lucrările unor artisti precum Lubin Baujin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, Camille Corot, sau olandezi, precum Jan van de Capelle.
Staţia de metrou Politehnica
Este folosită zilnic de mii de locuitori ai Bucureştiului, însă nu mulţi stiu că această staţie de metrou are o istorie aparte.
Staţia Politehnica fost dată in folosinta in 1983 şi este pavată cu plăci mari de marmură şi granit ce conţin fosile de acum 180 de milioane de ani. Mai precis, oamenii care coboara la Politehnica au şansa să calce pe rămăşitele unor vietuitoare care trăiau pe Pământ atunci cand tot ce vedeai in zare era apă.
Acest lucru nu a fost plănuit de către constructori, ci a fost o întâmplare: ei s-au grabit să termine totul la timp şi au extras materialul din Munţii Apuseni interesandu-se doar de...culoare!
Schitul Darvari
Referindu-se la Schitul Darvari, Nicolae Steinhardt spunea ca "nu poate sa nu atraga prin micimea, gratia si linistea lui tupilata". Acest mic lăcaş de cult a fost construit in 1834 şi poartă hramul Sfinţii Împarati Constantin si Elena şi Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Invierea Sfantului Lazăr. La inceput, schitul a fost construit pentru familia Darvari şi apropiatii ei, însă curând a devenit un loc preferat de intreaga comunitate.
Proprietarii pământului pe care este ridicata constructia au dispus aducerea a 12 calugariţe care să cânte la slujbe şi să se ocupe de intreaga organizare. În 1864, odata cu secularizarea averilor manastiresti, cele 12 calugarite s-au vazut nevoite sa plece la manastirile Ciorogarla şi Pasarea. Regimul comunist a transformat aceasta mănăstire în biserică de mir.
În 1989, schitul este redeschis tuturor vizitatorilor, insa, din cauza fumului abundent folosit in perioada comunista, picturile s-au sters, asa ca lacasul a trebuit inchis şi restaurat.
Lucrarile au durat până in 1996, când Parintele Sofian, staretul Manastirii Antim, a terminat de repictat peretii. În 2002 au fost restaurate chiliile deteriorate.
Palatul CEC
Situat pe Calea Victoriei, Palatul CEC este o clădire a cărei construcţie a început pe 8 iulie 1897 la ordinul Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta. Înainte de a fi construit, pe terenul respectiv s-au aflat mănastirea şi hanul "Sfantul Ioan cel Mare", care datau din secolul al XVI-lea şi au fost consolidate mai tarziu, pe timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Din cauza stării precare in care se aflau, aceste construcţii au fost dărâmate în 1875.
Cel care a proiectat actualul Palat CEC a fost arhitectul Paul Gotterau. Designul imbină stilul gotic cu arhitectura franceza de sfârşit de secol XIX. În prezent, aici se află sediul băncii CEC Bank, urmaşa fostului CEC (Casa de Economii şi Consemnatiuni).
Castelul Ţepeş
În mijlocul parcului Carol din Bucureşti se află Turnul de Apă construit de arhitectii Ştefan Burcus şi V. Stephanescu în 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autorităţile române au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Române.
Castelul s-a vrut a fi util, în el urmand sa fie adapostit un rezervor de apă, însă nu si-a indeplinit niciodata menirea şi a rămas in istorie mai mult datorită faptului că preia din arhitectura palatului lui Ţepeş de la Poienari, judetul Argeş.
Din 2004, Castelul funcţionează ca sediu al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor şi poate fi vizitat doar de două ori pe an, de Ziua Eroilor şi de Ziua Armatei.
Fortul 13 Jilava
Constructia Fortului 13 Jilava a început in 1884, după planurile arhitectului militar Henri Alexis Brialmont şi urma sa fie o aditie la sistemul român de penitenciare. La vremea respectiva, existau 18 asemenea constructii, iar intretinerea lor depasea de trei ori bugetul alocat intregului corp militar.
Stilul arhitectural renascentist a atras aprecierea criticilor de arta din toata lumea, inscriind astfel cladirea pe lista celor mai interesante destinaţii din România.
Înca de pe vremea regelui Carol I, acest loc a fost destinat detinutilor, insa doar pentru scop tranzitoriu, din cauza conditiilor de nesuportat. Cu toate acestea, regimul comunist a transformat fortul in penitenciar cu regim normal şi a deplasat aici foarte multi detinuţi politici. Mesaje precum "Daca vrei sa traiesti, baga paie sub haine" se pot citi şi acum pe pereti.
Printre detinutii care au executat aici pedepse se numara mareşalul Ion Antonescu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Biserica Stavropoleos
Biserica Stavropoleos a fost construita în 1724 de un calugăr grec pe nume Ioanichie si este, probabil, cel mai graitor exemplu de arhitectura brancovenească. Din pacate, cutremurele din 1802 şi 1838 au produs adevarate daune, astfel că o mare parte din stabiliment a trebuit refacută. Lucrarea de mare anvergura i-a revenit reputatului Ion Mincu, insă acesta nu a putut să o ducă la bun sfarsit, întrucât a murit în 1912.
Cel care a finisat totul a fost un elev de-al lui Ion Mincu, pe nume Alexandru Zagoritz.
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰