Video Analist, despre discuţia Nicuşor Dan - Trump: Moment de cotitură în relaţiile România - SUA

Cei doi au discutat despre parteneriatul strategic, despre investiţiile în energie, şi nici un moment n-a fost adusă în discuţie anularea alegerilor pe care lumea MAGA o trâmbiţa înainte de scrutin. Până la vizita oficială, cei doi se vor vedea la summitul NATO din iunie de la Haga. Surse CNN vorbesc despre faptul că frustrarea lui Donald Trump a crescut pentru că acesta n-a primit nici măcar o ciornă a memorandumului de pace la care Putin se angajase după conversaţia telefonică de săptămâna trecută. Deja, pe masa lui Trump ar fi mai multe seturi de sancţiuni la adresa Moscovei, dar preşedintele american nu le-a dat încă undă verde.  

În paralel, Uniunea Europeană a aprobat un program de înarmare a ţărilor membre şi partenere, în valoare totală de 150 de miliarde de euro. Asta înseamnă că statele blocului comunitar, dar si Marea Britanie, Ucraina şi Republica Moldova pot primi credite de termene de până la 45 de ani, cu 10 ani perioadă de graţie, pentru a cumpăra armament şi a investi în infrastructura militară.

Toate ţările incluse în acest program vor putea face achiziţii comune şi vor putea să-şi achiziţioneze armament de la propriile industrii de apărare. Singurul stat care s-a opus acestui program a fost Ungaria, deşi supunerea arătată de Viktor Orban nu l-a scutit de taxele lui Donald Trump.

Am analizat întreaga situație împreună cu Laurenţiu Pleşca, coordonator de programe la German Marshall Fund şi cercetător la Centrul Român de Studii Ruse

Marius Pancu: Acest apel care vine în chiar prima zi, ce fel de semnal transmite?

Laurenţiu Pleşca: Cred că apelul telefonic dintre preşedintele Trump şi preşedintele Nicuşor Dan trebuie în primul rând înţeles în două chei. Prima, ca act simbolic, de restabilire a încrederii într-un context tensionat pentru România, mai ales după episodul anulării alegerilor. Şi a doua ar fi ca validare strategică pentru că aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, pune capăt speculaţiilor privind o posibilă contestare a rezultatului electoral de către administraţia americană şi practic, deschide uşa către dialog.

Cred că preşedintele Nicuşor Dan, chiar dacă porneşte de la un deficit de încredere internaţională. Cred că acum, acest apel e o gură de oxigen în primul rând, dar nu este suficient. Cred că Nicuşor Dan are nevoie de vizite externe rapide la Washington, dar şi la Bruxelles, Berlin sau Paris pentru că este nevoie ca acest apel să continue într-o notă şi mai productivă, pentru că am văzut că şi Washingtonul a reacţionat foarte rapid la rezultatul alegerilor prezidenţiale din România, a numit un nou ambasador foarte rapid. Nu s-a mai întâmplat niciodată, administraţia americană nu a mai făcut aşa mişcări foarte bruşte. Cred că acest apel marchează şi un moment de cotitură în relaţiile dintre România şi SUA. Practic, acest prim contact vine cumva să depăşească animozităţile care au fost în trecut.

Chiar şi declaraţiile vice-preşedintelui J.D. Vance, referitor la starea democraţiei din UE, dar mai ales din România. Cred că, acum şi la nivel intern am observat că mai multe zone ale scenei politice româneşti, în special zona suveranistă, întreţineau narativul că America l-ar fi preferat pe candidatul suveranist Georgescu sau pe Simion.

Vedem acum că Washingtonul practic spulberă această ipoteză. Practic, transmite un dublu mesaj. Pe de o parte, o posibilă reafirmare a angajamentului SUA faţă de apărarea României, dar mai mult, ritmul rapid în care a fost anunţată şi numirea noului ambasador cred că consolidează impresia că relaţiile bilaterale dintre România şi SUA intră într-o fază de normalitate după luni de tensiuni şi incertitudini. Dar aş zice să nu ne îmbătăm cu apă rece, pentru că există în continuare probleme de rezolvat, probleme ale relaţiei SUA şi ale României pentru că am putea avea desigur o eventuală retragere strategică a Americii din Europa, care a fost şi cumva menţionată de ambasadorul SUA la NATO, ceea ce ar afecta implicit şi securitatea României, securitatea flancului estic.

De asemenea, aş spune că România, în situaţia de faţă, este pusă într-o situaţie de a echilibra între Bruxelles şi Washington, pentru că da, înainte de episodul alegerilor prezidenţiale, chiar şi cele din noiembrie, observam că politica externă românească era profund puternic pro-atlantică, cu accent foarte mare pe SUA, însă în noul context cred că este nevoie de a menţine o relaţie solidă cu SUA, însă România va trebui să se implice tot mai activ în construcţia unei Europe reziliente.

Marius Pancu: Şi cum ar trebui să joace cartea asta Nicuşor Dan, echilibristica asta între UE şi SUA? Mă face să mă întreb dacă nu cumva această curtoazie a Casei Albe, arătată aşa, la început de drum, nu vine tocmai pentru a obliga cumva administraţia Dan să meargă mai curând spre calea ideologică a SUA şi în raport cu securitatea Ucrainei şi în raport cu securitatea europeană, decât să fie chiar aşa, o dovadă de bunăvoinţă, fără nici un fel de interes ascuns?

Laurenţiu Pleşca: Nu aş spune că poziţia administraţiei Trump chiar în ultimele zile este una foarte solidă îndreptată doar într-o singură direcţie. Aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, există şi alte semnale prin care Trump înţelege poate mai bine ce se întâmplă în războiul din Ucraina. Totuşi, într-adevăr, este şi un mesaj care poate avea conotaţie şi de o apropiere a României şi o îndepărtare de UE, însă cred că e foarte important echilibristica între cele două puteri, pentru că România are de fapt acum ocazia în a se afirma din punct de vedere al politicii externe.

Vedem şi activitatea lui Nicuşor Dan în a ajuta pentru alegerile din Polonia. Dar eu cred că în situaţia de faţă rămâne valabil şi un alt aspect şi anume, că de exemplu, există tensiuni comrciale în momentul de faţă între SUA şi UE care practic vor avea efecte chiar directe asupra României, fie că vorbim despre posibile bariere comerciale. România cred că riscă în continuare să se afle între cele două blocuri economice şi nu neapărat administraţia Dan ar trebui să aibă o poziţie doar pe o parte sau pe alta, trebuie să aibă şi o poziţie mai pragmatică, pentru că Bucureştiul cred că trebuie să îşi profesionalizeze diplomaţia şi să evite tentaţia, în primul rând, de a recurge şi la anumite canale informale, netransparente pentru că a fost foarte dăunător cum s-a întâmplat în trecut. 

Marius Pancu: Spuneaţi de faptul că invitaţia aceasta reprezintă practic o validare a procesului electoral demicratic din România. Va avea ea un impact şi asupra votanţilor vrăjiţi în continuare de farmecul acesta suveranist-izolaţionist, care mereu apelau în argumentaţia lor la faptul că aceşti vector de imagine apropiaţi de Donald Trump din lumea MAGA, spun că favoritul lor e George Simion sau că alegerile au fost anulate pe nedrept. Va avea un impact încât să zdruncine percepţia aceasta sau nu?

Laurenţiu Pleşca: Vreau să-mi reamintesc şi întrebarea pe care a avut-o George Simion către candidatul Nicuşor Dan, şi anume: Pe ce lider străin cunoşti tu? Practic, prin acest apel vedem o altă situaţie, vedem o schimbare de paradigmă. Faptul că există legitimitate în administraţia Dan, iar pe partea cealaltă existau mesaje ambigue pentru că niciodata adminstraţia Trump direct, preşedintele SUA nu a venit cu vreun mesaj de susţinere pentru candidaţii suveranişti, fie că au fost în alegerile din noiembrie sau alegerile de acum.

Cred că în continuare Nicuşor Dan trebuie să se mişte la fel de agil cum a facut-o în primele zile. Cred că este nevoie de o schimbare de ton, de agilitate din partea administraţiei româneşti pentru că este nevoie de cât mai multă comunicare în a da cât mai multe argumente referitoare la de ce s-au anulat alegerile în România. De asemenea, cred că va afecta destul de mult legitimitatea blocului suveranist şi aşa şubredă. Deci, putem observa în continuare pentru că există mai multe evenimente care s-au petrecut în scurt timp. De exemplu, retragerea lui Călin Georgescu de pe scena politică, am văzut mesaje foarte ambigue din partea lui George Simion şi nu sunt pe deplin sigur dacă blocul suveranist va reuşi cu adevărat să se reinventeze pentru că principalul argument era de fapt că administraţia Trump ar susţine o mişcare şi acum vedem că prin retragerea acestui argument forte al tabarei suveraniştilor, aceştia încep din ce în ce mai mult să pară că sunt din tabăra pro-rusă. 

Marius Pancu: Întâlnirile de la Casa Alba au mers şi prost, avem două exemple în acest sens. România mergând la întâlnirea de la Casa Albă ca să ezite o scenă de tipul celor pe care le-am văzut la Zelenski şi la preşedintele Africii de Sud, ce pune pe masă, ce are de oferit? Poate individual-bilateral să facă ceva în privinţa retragerii trupelor americane?

Laurenţiu Pleşca: Este o întrebare foarte complicată. În momentul de faţă, doar la începutul noului mandat de preşedinte, însă cu foarte multă comunicare diplomatică, cu anunţarea noului preşedinte al Poloniei pentru că aceste lucruri se vor face eventual într-un format multilateral, între mai multe state din flancul de est.

Cred că o eventuală vizită a lui Nicuşor Dan poate să ajute România în a reafirma angajamentul SUA faţă de apărarea României. Cred că ar transmite şi un semnal clar că SUA rămând interesate de stabilitatea politică a Bucureştiului.

Nu ştim exact la ce putem să ne aşteptăm în eventualitatea în care nu va exista o comunicare suficientă înainte de o eventuală vizită, dar aşa cum menţionam anterior, ritmul rapid în care se întâmplă toate aceste lucruri poate ajuta noua adminstraţie românească de la Palatul Cotroceni în a controla discursul pentru că având o nouă forţă legitimă, dar vom vedea şi numirea unui nou Guvern, sperăm luna ce urmează. Toate aceste lucruri vor normaliza relaţiile dintre SUA şi România şi vor pune capăt discordiei, însă e importantă şi situaţia de securitate pentru că România vrea să aibă un rol şi mai activ din punct de vedere geopolitic.

Vrea să întărească capacitatea Europei prin anunţul lui Nicuşor Dan că îşi doreşte să mărească cheltuielile pentru apărare chiar şi până la 3,5%. Cred că toate aceste elemente vor fi şi pe placul auzului preledintelui Donald Trump. Are ceva de oferit, are de oferit angajamentul României. România ca aliat de foarte mulţi ani pentru SUA. Am văzut în mandatul precedent al lui Donald Trump o relaţie foarte bună cu România. Cred că aceasta poate să fie revitalizată mai ales în punctele cheie şi aici vorbim de cheltuieli de apărare. Cred că ar pune ceva la masă România referitor la acest subiect. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰