Aurelian Crăiuţu, profesor la Indiana University: "Înlocuirea preşedintelui Biden în clipa de faţă este problematică"

Preşedintele Statelor Unite susţine că era prea obosit, avea jet-lag, din cauză că avusese două deplasări externe în Europa şi l-a răpus schimbarea de fus orar. Totuşi, după ce s-a întors din Franţa şi Italia, a avut la dispoziţie şase zile fără activitate publică în care să se refacă. 

Argumentele liderului de la Casa Albă nu sunt susţinute şi de participanţii la summitul G7, au declarat pentru New York Times mai mulţi oficiali prezenţi la discuţii. Unul dintre cei intervievaţi sub rezerva anonimatului se întâlnise cu Joe Biden în toamna trecută, când preşedintele american era cât se poate de atent şi de ager. 

După o jumătate de an, însă, părea slăbit fizic şi incapabil să se concentreze. Şi democraţii sunt îngrijoraţi de forma fizică şi psihică a lui Joe Biden. Unul din trei membri ai Partidului Democrat şi-ar dori ca actualul lider de la Casa Albă să renunţe la candidatură. Şi Joe Biden recunoaşte, neoficial, conform CNN şi New York Times, că dacă următoarele două evenimente de campanie vor merge la fel de prost, realegerea e compromisă. 

Vezi și

Potrivit Reuters, democraţii spun că înlocuitoarea ar fi, până la urmă, vicepreşedinta Kamala Harris, care nu poate fi trecută cu vederea în favoarea altor nume. Tot Reuters, într-un sondaj Ipsos, arată că singura care l-ar putea învinge pe Trump este Michelle Obama, dar aceasta a declarat de nenumărate ori că refuză să candideze. 

În primul sondaj de după campanie, dat publicităţii în urmă cu puţin timp, Trump e în faţa lui Biden cu şase procente, o diferenţă care s-a adâncit după confruntarea dintre cei doi. Mai mult, 74% dintre potenţialii votanţi îl cred prea bătrân pe Joe Biden pentru a mai candida, conform aceluiaşi sondaj. 

Până atunci, însă, Casa Albă susţine că Joe Biden - cel mai bătrân preşedinte din istoria Statelor Unite - se află într-o formă perfectă.

Noi am analizat întreaga situaţie cu Aurelian Crăiuţu, profesor de Ştiinţe Politice la Indiana University. Iată câteva dintre cele mai interesante mesaje transmise de acesta:

- Înlocuirea preşedintelui Biden în clipa de faţă este problematică, pentru că sunt anumite proceduri regulamentare în sânul Partidului Democrat care duc la nominalizarea candidatului. Este un moment târziu. Deci există multe semne de întrebare dacă, legal vorbind, acest lucru poate fi făcut.

- În cazul în care preşedintele va continua să afirme că e gata să ducă ştafeta la bun sfârşit, atunci problema schimbării nu va fi pusă. 

- Din punctul de vedere al electoratului democratic, problema este şi nu este reală. Este reală pentru că, într-adevăr, dezbaterea de joia trecută a pus în lumină câteva probleme serioase legate de capacitatea preşedintelui de a-şi duce mandatul şi de a începe un nou mandat în 2025. Pe de altă parte, există doar un număr limitat de alegători independenţi încă indecişi care vor decide soarta alegerilor în noiembrie. Eu cred că asupra acestui segment limitat de alegători independenţi trebuie concentrată atenţia în clipa de faţă şi nu asupra întregului electorat democrat.

- Şansa echipei Biden o reprezenta acel segment de alegători care votaseră pentru Nikky Haley în competiţia internă cu Donald Trump. Nu ştim în clipa de faţă în ce măsură acei votanţi pentru Nikky Haley vor continua să voteze republican sau nu se vor prezenta la vot. 

- Să nu uităm că există şi trei candidaţi independenţi în aceste alegeri, candidaţi care pot juca un rol important. Este vorba de Robert F. Kennedy Jr., Cornel West şi Jill Stein. Stein şi West nu sunt candidaţi importanţi în aceste alegeri, dar Robert F. Kennedy Jr. poate fura câteva voturi atât din tabăra republicană, cât şi din tabăra democratică. S-a speculat puţin asupra importanţei dezbaterii de joi asupra alegerilor pe care alegătorii le-ar putea face în privinţa lui Robert F. Kennedy Jr. Nu numai că e posibil ca ei să nu voteze cu Biden, dar e posibil chiar ca ei să voteze cu Robert F. Kennedy Jr. Asupra acestor lucruri planează, în continuare, o mare incertitudine.

- Vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că ecuaţia este cu trei necunoscute în acest moment, poate chiar patru. În niciun caz doar cu două, Biden şi Trump.

- Procedura de alegeri este una destul de reglementată şi nu poţi sări etape pentru a-ţi alege candidatul preferat. Democraţii sunt conştienţi că au în faţă o provocare enormă, aceea de a-l împiedica pe Donald Trump să ajungă înapoi la Casa Albă. Deci eu aş zice că imperativul unităţii este dat de faptul că Trump este ca un fel de magnet care atrage, oarecum, voturi negative şi provoacă solidaritate în tabăra opusă.

- Nu există nicio iluzie asupra faptului că Donald Trump are sentimente mixte legate de NATO şi de Ucraina. Şi deci în această privinţă cred eu că există mari semne de întrebare în capitalele occidentale asupra angajamentelor pe care Statele Unite le vor lua în ipoteza unei preşedinţii a administraţiei Trump în privinţa NATO-ului.

- Poziţia României va fi oarecum, după părerea mea, mai slăbită, în ipoteza în care Donald Trump revine la Casa Albă. Pe de altă parte, se ştie că Donald Trump are o anumită predilecţie pentru statele din estul Europei, cum ar fi Slovenia, de unde provine soţia sa, Polonia. Cred eu că, din acest punct de vedere, România ar intra, oarecum, într-o fază de umbră pentru administraţia Trump.

- Administraţia Biden s-a întâlnit cu factorii de decizie români. Ambasadorul României la Washington este un om activ, din câte înţeleg, care are bune relaţii cu administraţia actuală şi din acest punct de vedere eu nu cred că o să asistăm la schimbări majore. 

- E clar că administraţia Biden este decisă să continue sprijinul acordat Ucrainei şi NATO. Deci cel puţin în clipa de faţă eu cred că, date fiind declaraţiile făcute de Donald Trump, există un sentiment de mare nelinişte în capitalele europene legat de angajamentele viitoare ale Americii faţă de NATO. 

- Ar fi un scenariu negru cel invocat, cu Le Pen la putere în Franţa, cu Trump câştigând alegerile în SUA, cu Viktor Orban pe cai mari în Ungaria şi cu acelaşi război din Ucraina care influenţează, într-un fel sau altul, toate aceste relaţii geopolitice. Este limpede, în clipa de faţă, că democraţiile liberale nu se află în ofensivă. Dimpotrivă, ele se află în defensivă. E clar că un astfel de scenariu nu poate fi eliminat în clipa de faţă ca fiind nerealist. E adevărat, de exemplu, că prestaţia Giorgiei Meloni, prima-ministră a Italiei, e un semn de optimism pentru că lumea se aştepta să facă greşeli şi, în realitate, până acum, prestaţia ei a fost una decentă. Însă nu cred că acest lucru s-ar putea spune şi despre o eventuală preşedinţie a doamnei Marine Le Pen în Franţa.

- E clar că Franţa reprezintă, în clipa de faţă, un test. Un test foarte important pentru viitorul democraţiei europene şi eu cred că, din acest punct de vedere, preşedintele Macron a făcut o mare eroare convocând aceste alegeri anticipate.

- Trăim în epoca populismului. Există valuri populiste în toată Europa. Europa de Est şi Europa de Vest. Moderaţia este, în general, o virtute care presupune echilibru, presupune balanţă, presupune pluralism politic. Ori pluralismul, în clipa de faţă, este o valoare, este un principiu care este foarte contestat. Există diferite moduri de a contesta pluralismul politic şi acest lucru se vede, de exemplu, în animusul împotriva imigranţilor, împotriva parlamentelor, împotriva reprezentărilor politice şi aşa mai departe. 

- Moderaţia este o virtute pentru spiritele curajoase, iar în clipa de faţă atât cei care se află în centrul eşichierului politic, cât şi cei care îmbrăţişează moderaţia au mult de luptat şi miza este una foarte importantă. Eu nu cred că moderaţia s-a pierdut, eu nu cred că centrul s-a pierdut. Dimpotrivă, zilele trecute am participat la lansarea unei platforme politice de la Cluj, numită Centrul Politic, care este o iniţiativă foarte curajoasă de a readuce în discuţie tocmai importanţa şi urgenţa unui centru politic. Dar nu e vorba de o platformă politică, cât mai degrabă de una intelectuală. Este nevoie să păstrăm aceste idei în discuţie înainte să presupunem că ele sunt desuete. 

- Vreau să amintesc tuturor celor care ne ascultă faptul că democraţia liberală, liberalismul, în general, este doctrina care a triumfat atât asupra fascismului şi nazismului, în anii 30, 40, în Europa, cât şi împotriva comunismului. Deci, pe termen lung, doctrina liberală, a democraţiei liberale, este o democraţie care asigură succesul. Există însă şi regrese, aşa cum vedem în clipa de faţă, dar eu zic că trebuie să ne concentrăm asupra perspectivei de lungă durată şi nu asupra unor înfrângeri punctuale care pot interveni pe parcurs.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰