Video Ce vrea de fapt Trump prin retragerea trupelor SUA și războiul tarifar cu UE și China? Analist: "Următorii cinci ani sunt critici"

Din România ar urma să fie retrași cel puțin 1.000 de militari. Totuși, într-un răspuns oferit Observator, Pentagonul a transmis că – în acest moment – nu are niciun anunț de făcut în acest sens. Să nu uităm, însă, că la fel s-a întâmplat şi cu programul Visa Waiver. Informaţia a apărut pe surse, Washingtonul nu a confirmat pentru început, a spus că totul e în proces de revizuire, ca urmare a politicilor generale ale lui Donald Trump, apoi ştim prea bine ce s-a întâmplat, am fost singura ţară lăsată în offside. 

Am analizat întreaga situație împreună cu Mihai Valentin Cernea, specialist în Etica Războiului.

Marius Pancu: Ce semnal ar transmite Moscovei o astfel de retragere, domnule Cernea? 

Mihai Valentin Cernea: Ar fi un semnal foarte prost în primul rând pentru negocierile de pace din Ucraina şi ar fi un semnal foarte prost, în primul rând, pentru securitatea ţărilor din Europa de Est. Nu mă refer aici la un posibil atac rusesc. Acest lucru este, momentan, neplauzibil, având în vedere şi performanţa şi capabilităţile armatei ruse, aşa cum arată ele în momentul de faţă, dar una dintre marile frici ale administraţiei Biden din trecut, şi în Europa de asemenea, era mai degrabă escaldarea lucrurilor pe orizontală. Adică mă refer la situaţiile de sabotaj. Iar trupele acestea americane, chiar dacă nu contribuiau direct, arătau o anumită disponibilitate, dacă vreţi, a Statelor Unite, şi a Alianţei NATO, în general, de a pedepsi potenţiale astfel de transgresiuni. Drept urmare, nu cred că merge foarte bine cu ideea preşedintelui Trump de a obţine pace în Ucraina şi stabilitate în Europa, aşa cum şi-a descris el dorinţele, până acum, ci mai degrabă i-ar da motive în plus lui Putin să continue agresiunea în Ucraina şi să escaladeze nivelul de ameninţări faţă de Europa, mai ales dacă ne uităm la discursul din ultimele zile al propagandei ruseşti care acuză, mai nou, Europa pentru problemele pe care le are în Ucraina, acuză Europa că ar fi unul dintre vectorii care vrea să continue războiul, acest fake news care, din păcate, este vânturat de toate canalele de media ruseşti.

Marius Pancu: Sigur, până la alegerea lui Donald Trump, SUA erau inamicul public numărul 1, dar dintr-odată a dispărut SUA din ecuaţie, de pe toate canelele oficiale ale Rusiei, asociate Kremlinului, şi acum Uniunea Europeană este, de fapt, agentul de război. Dar aţi spus ceva foarte interesant, domnule Cernea, şi vreau să elaborăm. De ce ar fi, inclusiv pentru faza aceasta în care ne aflăm cu acorul de pace, un semnal negativ o astfel de retragere?

Mihai Valentin Cernea: În general, cam tot ce a făcut administraţia Trump până acum, în siajul acestui acord de pace, nu este productiv pentru acordul de pace. De ce? Armistiţiul de care vorbeam cu privire la infrastructura energetică a fost un armistiţiu care, mai degrabă, a favorizat Rusia, pentru că Ucraina a rămas fără ţintele sale principale de pe teritoriul Rusiei, pe când, după cum vedem şi în ultima săptămână, Rusia poate într-adevăr nu a mai lovit infrastructura energetică ucraineană, dar asta nu înseamnă că nu au rămas şcoli, spitale şi ţinte civile. Terorizarea civililor a continuat nestingherită, drept urmare Rusia este în avantaj. Mai mult, declaraţiile, presiunea pusă exclusiv pe Volodimir Zelenski şi pe Ucraina şi niciun fel de presiune pe Federaţia Rusă iarăşi ne arată că mergem în aceeaşi direcţie în care nu există o presiune ca Vladimir Putin să se aşeze la masa negocierilor, ci mai degrabă Vladimir Putin este încurajat să continue această agresiune. Că vor sau că nu vor aceste lucruri ne arată că putem vorbi, cel puţin, despre incompetenţă, improvizaţie sau rea voinţă din partea administraţiei Trump, dar acest lucru este chiar mai puţin relevant în momentul de faţă. O dată retrase trupele acestea din Europa de Est, lucru la care trebuia, totuşi, să ne aşteptăm, de fapt, având în vedere declaraţiile din campanie, Vladimir Putin rămâne, în continuare, în avantaj, în general în Europa de Est şi nu văd un motiv pentru care acesta şi-ar opri agresiunea foarte curând, în afară de situaţia cu preţul petrolului, unde Trump, fără să vrea, a început să pună presiune în toată discuţia tarifară despre care vorbeam. Acum, mai departe, ca să detaliez un pic situaţia în discuţia despre de ce se retrag aceste trupe, aş spune că există în administraţia Trump un domn care este subsecretarul de la Apărare, care gândeşte politica de Apărare a Statelor Unite şi care are o carte, care se numeşte "The Strategy of Denial", în care acesta spune foarte clar că Europa trebuie să se descurce singură şi trebuie să scadă accentul de pe Europa pentru a fi descurajată China. Acum, dacă legăm această informaţie cu discuţia despre tarifele din China, care tot escaladează, nu? Chiar astăzi am văzut pentru prima oară ceva de nici nu ştiu, tarife de 104% impuse Chinei. China nu va da înapoi. Trump nu va da înapoi. Şi situaţia, de fapt, devine volatilă acolo, drept urmare ar fi logic să fie nevoie de trupe americane care să descurajeze China, pentru că atunci când bunurile nu trec graniţa s-ar putea să o treacă armatele, din păcate. Deci luăm această discuţie, luăm negocierile cu Europa pe tarife şi s-ar putea să-l vedem pe Trump folosind securitatea europeană ca un mecanism de presiune pentru negocierile economice cu Europa şi astfel înţelegem de ce se pune problema retragerii de trupe din Europa şi, de asemenea, să ne amintim şi că Pete Hegseth, însuşi, a spus la un moment dat că trebuie să scadă cu bugetul cu Pentagonului cu vreo 8%. De unde poţi să tai, dacă nu de pe continentul pe care Trump pare că îl dispreţuieşte cel mai mult, nu? 

Marius Pancu: Voiam să separăm puţin conversaţia şi să vorbim puţin mai târziu despre tarife, dar dacă tot aţi adus discuţia haideţi să o continuăm din punctul acesta. Fără să fi vorbit cu dumneavoastră înainte, cred că am citit aceeaşi carte la un moment dat, respectiv Capcana lui Tucidide. Este vorba despre o inventariere din Grecia Antică încoace, de la Războiul dintre Atena şi Sparta, a puterilor emergente versus puterile stabilite deja la nivel global. Întotdeauna o putere emergentă are aceste ameninţări economice la adresa puterii care avea deja rolul central în hegemonia globală. Acesta ar fi rolul Chinei în acest moment, puterea emergentă care provoacă Statele Unite. În respectiva carte ni se arată, nu-i aşa, că din vreo 16 cazuri inventariate de-a lungul istoriei, 12 s-au soldat şi cu război la propriu, dincolo de şicanele economice care l-au precurs. Acuma vă întreb direct, războiul la propriu între China şi SUA, ca urmare a acestei escaladări tarifare, cât e el de aproape sau de departe? 

Mihai Valentin Cernea: O foarte bună întrebare. Pentru o lungă perioadă de timp în cercurile din politica externă americană se discuta despre Capcana lui Tucidide, se discuta explicit că acesta este pericolul. China va deveni foarte puternică şi, la un moment dat, va căuta să devină mai asertivă. Mai nou, discursul s-a schimbat un pic. China a suferit nişte probleme economice considerabile. Avem o scădere masivă a populaţiei, avem o criză în imobiliare, Chinei nu îi mai merge atât de bine pe cât îi mergea odată. Culmea, acest lucru a speriat şi mai tare cercurile de politică externă americană. De ce? Pentru că asta înseamnă că China, dacă doreşte, de exemplu, să-şi aserteze autoritatea asupra Mării Chinei de Sud şi asupra Taiwanului, nu mai are foarte mult timp. Vorbim de următorii cinci ani ca fiind critici. Dacă războiul poate fi descurajat sau nu în următorii cinci ani. Vorbim despre investiţii pe care le-au făcut Statele Unite pentru a-şi reorienta armata pentru descurajarea Chinei. Să ne amintim că, totuşi, până acum, armata americană a fost gândită pentru a descuraja Uniunea Sovietică, înainte, şi Federaţia Rusă, acum. Războiul din Pacific este cu totul altă mâncare de peşte faţă de războiul din Europa şi, drept urmare, este nevoie de alte investiţii, de o reorganizare a forţelor şi aşa mai departe. Aceste investiţii ar urma să fie, însă, relevante abia prin 2030. Drept urmare, dacă ar fi un moment în care China să-şi aserteze autoritatea în Marea Chinei de Sud şi asupra Taiwanului, păi următorii cinci ani ar fi când armata americană ar avea, într-adevăr, dificultăţi. Nu ar fi imposibil, dar ar fi nevoie de foarte mult din armata americană, inclusiv de trupele din Europa de Est, din Europa în general. Asta înseamnă că Europa însăşi ar trebui să descurajeze, cu mai puţin ajutor american, Federaţia Rusă. Vă daţi seama că un atac al Chinei versus Statele Unite poate să escaladeze şi în Europa pentru că atunci Federaţia Rusă, văzând că Statele Unite sunt ocupate cu Republica Populară Chineză, ar avea un stimulent în plus să testeze articolul 5 undeva de unde totul poate să escaldeze uşor, poate în nordul Finlandei, poate în Ţările Baltice, undeva unde, dacă există un răspuns într-adevăr puternic, poate să retragă trupele fără ca lucrurile să se ducă într-o direcţie pe care nu o dorim niciunul, cred că nici ei, din punctul acesta de vedere. Rusia, în momentul de faţă, nu poate aşa ceva, dar în trei ani, în patru ani, după un armistiţiu cu Ucraina, nu ar fi neapărat imposibil. Deci următorii cinci ani sunt critici pentru pace.

Marius Pancu: Şi a mai apărut o informaţie legată de China, astăzi. Volodimir Zelenski, însuşi, a făcut-o publică şi anume că doi soldaţi chinezi ar fi fost prinşi pe teritoriul Ucrainei, luptând pentru Rusia. Casa Albă a spus că este la curent cu situaţia. Nu a confirmat, nu a infirmat, dar a spus că este la curent, ştie această situaţie, ştie această informaţie. Ce dimensiune dă asta războiului, dacă se confirmă până la urmă?

Mihai Valentin Cernea: Dacă se confirmă, ar fi o situaţie foarte gravă, pentru că, până acum, China nu a ajutat explicit efortul militar din Ucraina. L-a ajutat implicit, într-adevăr, prin petrolul pe care l-a cumpărat din Rusia, prin utilizarea industriei sale de maşini-unelte pentru a sprijini industria militară rusă, dar nu am avut un ajutor militar direct. Exista o discuţie dacă nu cumva exista acest ajutor militar direct pe ascuns, dar chiar şi aşa, Ucraina, Europa, Statele Unite aveau toată motivaţia să nu-l scoată la lumină, să nu vorbească despre asta. S-ar putea să sune paradoxal ceea ce spun dar, în măsura în care China se chinuie să ascundă acest ajutor militar direct, este evident că eficienţa lui nu este foarte mare. Dacă China o face deschis, atunci bineînţeles că eficienţa lui devine mult, mult mai mare şi atunci devine o problemă pentru Ucraina, dacă acest lucru se va întâmpla. Dacă se confirmă această ştire cu militari chinezi, prima întrebare ar fi ce caută acolo? Sunt acolo pentru ca să fie observatori? Să înţeleagă mai multe despre războiul contemporan, despre cum sunt utilizate dronele în război, de exemplu? Trebuie să ne amintim că, totuşi, Republica Populară Chineză nu are experienţă de război. 

Marius Pancu: Şi să folosească informaţia în eventuala invazie de care spuneaţi dumneavoastră mai devreme, nu?

Mihai Valentin Cernea: Exact. Sau oare oamenii aceia sunt acolo să facă mai multe? Să ajute în alt fel efortul militar rusesc în Ucraina? Acum există o discuţie dacă nu cumva China nu-şi doreşte ca Rusia să câştige prea uşor acest conflict, pentru că nu are nevoie de un vasal curajos, are nevoie, totuşi, de un vasal care să stea cuminte din punctul acesta de vedere. Vom vedea exact dacă se confirmă informaţia, dar, dacă se confirmă, este într-adevăr foarte grav, pentru că deja vedem o China care este dispusă să pună piciorul pe acceleraţie şi cine ştie ce legătură o avea acest lucru şi cu potenţialele negocieri legate de comerţ între Uniunea Europeană şi China. Poate China vrea să forţeze un fel de târg cu Uniunea Europeană, în lumina strategiei lui Trump. Este clar că întreaga strategie de politică externă şi tarifară a lui Trump ne îndreaptă către o lume mai puţin sigură.

Marius Pancu: Şi o ultimă chestiune. În cât timp poate Europa să umple golul lăsat de retragerea trupelor americane, dacă acest lucru se întâmplă până la urmă?

Mihai Valentin Cernea: Am văzut tot felul de estimări. Probabil că poate să-l umple, literalmente, în termen de trupe, probabil că se poate relativ rapid, dacă există cooperare internaţională şi dacă, într-adevăr, Franţa, Germania, Italia, toate aceste ţări se coordonează. Până la urmă, 10.000 de militari nu sunt chiar greu de găsit în Europa, în general. Vom vedea dacă există şi voinţa politică pentru aşa ceva.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰