Video "Un mic ciclon a traversat ţara". Climatolog, despre Codul Roşu de ninsori şi ce ne aşteaptă pe viitor

Probleme au fost şi în restul ţării. Şcolile din şase judeţe au fost închise. În Constanţa, 200 de persoane au avut nevoie de intervenţia salvatorilor, pentru că rămăseseră blocate cu autoturismele în nămeţi.

Cu această ocazie ne-am propus să înţelegem, cu ajutorul climatologului Alex Trandafir, de ce a venit acest episod de iarnă mai dur, cel puţin din punctul de vedere al ninsorilor, al cantităţilor de ninsoare, decât ce am avut în ultimii 18 ani, după ce am tot vorbit, anul trecut şi nu numai, de încălzire globală şi de recorduri lunare consecutive de temperaturi.

Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de climatologul Alex Trandafir:

- Pornesc de la o întrebare pe care o aud mereu de la cei care nu cred în încălzirea globală și au și un model în Donald Trump, care nu, acum câteva săptămâni, avea, de asemenea, în Statele Unite, un episod de frig și spunea așa - "unde sunt insurecționiștii schimbărilor climatice? Ce se întâmplă? De ce e atât de frig, când ei ne spun mereu că e încălzire globală?". Și atunci vă întreb, domnule Trandafir, cum poate încălzirea globală să fie compatibilă cu astfel de episoade de frig și de zăpezi extrem de abundente? 

- În primul rând, trebuie să definim foarte bine termenii. Atunci când facem referire la climă, ne referim la perioade, în general, de peste 20-30 de ani. Asta, unu la mână, și doi, trebuie să înțelegem că încălzirea globală este, de fapt, o încălzire statistică, adică în momentul în care tragem linie la finalul anului și calculăm toate temperaturile medii, vedem că temperaturile medii cresc. Dar asta nu înseamnă că parte din aceste medii, de fapt, în spatele lor se pot ascunde episoade de căldură extremă, respectiv de frig extrem. Deci încălzirea globală, de fapt, nu anulează episoadele de frig, așa cum am și văzut în practică. Faptul că avem episoade de frig extrem și în Statele Unite, și în Europa, nu înseamnă că încălzirea globală nu există.

- Ce-am avut noi în România, ca să ne referim la cazul concret, ce a fost? O variațiune normală, un efect al încălzirii globale? Cum denumim episodul ăsta? 

- Astfel de episoade sunt normale. Practic, ce am văzut este un episod clasic de iarnă. Am avut, de fapt, o prelungire, o scurgere de aer din zona arctică, suprapusă cu un proces de ciclogeneză. Deci, practic, un mic ciclon care a traversat țara în zona de sud-est, acum se află chiar în zona Mării Negre. Un episod clasic. Cel mai probabil că este un episod normal.

Ce înseamnă asta, în schimb, dacă e să ne raportăm la schimbările climatice? Înseamnă că, din ce am observat, în mod paradoxal, s-ar putea să avem episoade de genul acesta mai dese în Europa. De ce? Pentru că, de fapt, cum au loc scurgerile astea de aer arctic? În mod normal, aerul respectiv este ținut, între ghilimele, în zona respectivă de către niște vânturi foarte puternice care poartă numele, de fapt, vântul respectiv, curentul jet.

Și în momentul în care se încălzește globul și, în special, zona arctică, ce se încălzește, din ce știm, din datele IPCC, de 4-5 ori mai repede decât restul globului, se reduce diferența de temperatură dintre zona de nord și zona din latitudini medii, unde ne aflăm și noi. Și odată ce se reduce temperatura, vântul scade în intensitate și zonele respective de aer rece, în loc să stea acolo, coboară în zonele de latitudini medii, în zona Europei, de exemplu, cum a fost și în situația de față și cum am avut, de fapt, tot episodul de iarnă severă de la începutul anului în toată Europa, și în zona României, dar și în Europa de Vest. 

- Din punct de vedere al climatologului, e mai ușor să faceți estimări pe ce se întâmplă vara decât pe ce se întâmplă iarna? 

- Cum să spun, prognozele sunt mai greu de făcut vara, pentru că, în special când vorbim despre furtuni, de exemplu, atunci lucrurile sunt foarte dinamice. Iarna putem să observăm, de exemplu, când se poate observa, de exemplu, astfel de scurgere de aer rece și atunci putem să vedem dacă scurgerea respectivă se suprapune tot așa cu un episod de precipitații, putem să ne dăm seama foarte ușor că o să ningă mult într-o anumită zonă.

În schimb, sunt anumite situații, cum a fost, de exemplu, situația de marţi noapte, marţi spre miercuri, când modelele meteoclimatice se cam certau între ele, adică unele, de exemplu, care în alte situații au fost foarte certe, au arătat în zona Bucureștiului, de exemplu, 20 de centimetri. Chiar m-a întrebat cineva ce părere am, cât, care va fi stratul pe dimineață în București. Eu am zis că nu o să depășească 20 centimetri. Alte modele, în schimb, arătau 40 de centimetri și, într-adevăr, a fost așa să fie chiar peste 40 de centimetri, izolat chiar 50 de centimetri. Deci, cum să spun, iarna se pot prevedea mai bine episoadele în sine, vara se prevăd mai greu precipitațiile și cum sunt ele repartizate. 

- M-aș întoarce la ceea ce ne spuneați despre efectele topirii gheții din Arctica și am tot vorbit noi despre Groenlanda aici la Observatorul de Noapte, sigur din cu totul alte motive, dar telespectatorii sunt familiarizați. Vorbeam și de topirea calotei care va deschide noi rute comerciale acolo. Ce se întâmplă, domnule Trandafir, că tot vorbeam de Groenlanda și cum afectează asta clima, inclusiv de la noi de aici, din Europa, din Europa Centrală și de Est, în momentul în care se topește calota din Groenlanda și se eliberează mai multă apă dulce? 

- Da. În primul rând pornim de la ideea că apa stochează de aproximativ patru ori mai multă căldură decât aerul și pornim de la ideea asta. De fapt, oceanele și apa de pe planetă sunt un sistem de apărare, în ghilimele, pentru că ele absorb undeva la 90% din toată încălzirea asta. Ce se întâmplă este că în momentul în care calota respectivă se topește, albedoul, adică fiecare corp are o capacitate de a reflecta lumina soarelui și gheața, de exemplu, reflectă foarte mult. În momentul în care gheața dispare, pentru că se topește, zona respectivă se încălzește mult mai repede. Și cam asta se întâmplă.

Adică fenomenul în sine se numește amplificare arctică și de aceea zona arctică este o zonă foarte dinamică atunci când vorbim despre schimbările climatice, pentru că acolo se întâmplă cele mai multe lucruri și ce se întâmplă acolo de fapt ne influențează pe toți. Pentru că odată ce se topește calota respectivă, sunt influențați și curenții atmosferici, dar și curenții oceanici. 

- Eu încerc să traduc așa cât mai accesibil pentru toată lumea care se uite la noi. Și atunci vă întreb, pe acest lanț logic, asta înseamnă mai multă umiditate, practic, în atmosferă? 

- Da, înseamnă mai multă umiditate, sigur, pentru că apa respectivă trece din formă solidă în formă lichidă, care apoi se evaporă și ajunge în stare gazoasă și odată ajungând în stare gazoasă, adică în atmosferă, și atmosfera la rândul ei o să rețină mai multă căldură. Afectează tot. De la curentul jet, de care spuneam la început că, în mod normal, separă masele de aer, la curenții oceanici.

Există acel curent care a fost intens studiat în ultimii ani, curentul atlantic-meridional, care, în mod normal, aduce căldură în zona Europei și, de fapt, este cel care determină, de fapt, vânturile de vest. Și în momentul în care apa, gheața se topește și apa se încălzește, de fapt, prima oară se răcește și apoi se încălzește, curentul respectiv dispare și inclusiv această circulație vestică în zona Europei se reduce în timp. 

- Și, ca să-mi duc firul acesta logic până la capăt, și mai multă umiditate în atmosferă înseamnă la un moment dat și precipitații mai severe? 

- Sigur, sigur. Înseamnă că atmosfera, practic, înseamnă mai multe precipitații, înseamnă mai multă căldură și, de fapt, este un efect amplificat. Pentru că odată ce este mai multă căldură, e ca un burete și ține și mai multă umiditate. Și tot așa până ce se creează niște dezechilibre majore. De aceea e foarte, foarte important când ne raportăm la schimbările climatice să înțelegem că sunt, în primul rând, extrem de complexe și de incerte, dar să le înțelegem că sunt ... temperatura respectivă, de 1,48-1,5, care apar de obicei în media, poate că ar fi bine în media să începem să punem mai mult accent pe ce se întâmplă în timp real, adică toate aceste temperaturi extreme, care, de fapt, sunt și ele rezultate din schimbările climatice, nu doar acele medii. 

- Deci, dacă am înțeles eu corect, putem face asemănarea asta cu planeta care se încălzește, cu un pacient care are febră și mai are și frișoane din când în când, respectiv momentele

astea de precipitații, dar frisoanele nu exclud febra.

- Una din cele mai clasice analogii. 

- Domnule Trandafir, explicați-ne cum s-ar putea ajunge în acest scenariu cu -30 de grade la Berlin, la Strasbourg, la Paris, Sena îngheţată şi Oceanul Atlantic înghețat până aproape de mal. Cum ajungem în această situație? Tot în contextul încălzirii globale. N-am uitat că suntem în același siaj al încălzirii globale despre care vorbim.

- Da. Sigur. Foarte bun materialul. AMOC, de fapt, este acest curent meridional-atlantic, care, așa cum spuneam, aduce și căldură și umiditate din zonele tropicale și subtropicale în zonele Europei. Și pe măsură ce gheața din zona arctică se topește și apa respectivă rece ajunge în zona Oceanului Atlantic, curentul slăbește. Și odată ce curentul slăbește, deja din studiile observaționale, cam undeva la 15% se presupune că a slăbit din perioada preindustrială până în prezent, deci odată ce el slăbește, de fapt, dispare circulația vestică, cea care iarna ne aduce precipitații și care, în mod normal, temperează aceste scurgeri de aer arctic, așa cum avem acum.

Adică dacă n-am avea această circulație în prezent, valul ăsta de aer care e acum în România ar putea să stea și două-trei săptămâni într-o situație de blocaj. Și sigur că, practic, mergând pe ideea asta, cei care au pornit aceste studii cu ce s-ar întâmpla dacă se prăbușește acest AMOC, ce s-ar întâmpla?  Exact ceea ce au concluzionat și specialiştii. Ar fi un scenariu extrem de interesant pentru că ar fi, pe timpul iernii, am avea o mică eră glaciară la nivelul Europei. În schimb, vara lucrurile ar arăta normal. Deci ar fi o situație foarte interesantă pentru că am pleca de la banchiză de gheață care se extinde până în zona Angliei, până în zona la sud de Norvegia, Suedia, la temperaturi de 35-40 de grade Celsius vara.

Lucruri care, sigur că, în perioadele glaciare nu existau. Deci ar fi o amplitudine termică extrem de mare pe parcursul unui an și vă dați seama că ar fi o grămadă de probleme. Pentru că, așa cum în mod normal, dacă pământul se încălzește și AMOC-ul nu se prăbușește, apar noi rute în zona Groenlandei, rute de transport. Dar dacă AMOC-ul se prăbușește, atunci toate rutele astea, pe parcursul iernii, dispar. Pentru că, de fapt, îngheață tot. E foarte important să ținem minte că este o situație extrem de teoretizată și parametrii care au fost introduși în modelul acesta ca să se ajungă acolo sunt duși la extrem.

- Asta ar însemna o rată de probabilitate cam de cât, în termeni reali? 

- Majoritatea cercetătorilor au ajuns la un consens că nu se va întâmpla în secolul acesta și s-ar putea să se întâmple în secolul următor. Acum, foarte mult studiile se concentrează pe acest "când". Pentru că, dacă studiul respectiv și cele care au apărut până acum s-au concentrat pe ce s-ar întâmpla dacă ... , acum majoritatea încearcă să afle exact, să cuantifice de fapt ce se întâmplă în timp și spațiu. Rata de probabilitate este destul de mare. Adică, la un moment dat, pare că o să se întâmple acest lucru. Rămâne însă de văzut pentru că, așa cum am spus, există foarte, foarte multă incertitudine. Dar este un scenariu care merită să fie luat în considerare. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰