Video De ce Polonia a doborât imediat o dronă rusească deasupra Varşoviei, iar România doar a escortat-o
Varşovia a anunţat luni seară că a neutralizat un aparat fără pilot, cel mai probabil de recunoaştere, asupra unei clădiri guvernamentale din Capitală. Strada deasupra căreia ajunsese aparatul fără pilot e desemnată zonă cu interdicţie de zbor, iar abaterile de la regulă se pedepsesc cu până la 5 ani de închisoare.
De altfel, doi bieloruşi au fost reţinuţi în legătură cu acest incident. Donald Tusk, premierul polonez, a făcut anunţul pe Twitter, dar nu a precizat că ar fi fost ridicate din nou avioane de vânătoare pentru doborârea aparatului fără pilot, iar jurnaliştii din Polonia spun că cel mai probabil neutralizarea s-a făcut prin mijloace electronice, de bruiaj. Răspunsul rapid e o dovadă că Polonia e sigură - a transmis viceministrul de Interne la un post TV.
În paralel, scandalul dronelor de la noi şi războiul hibrid prin care Rusia aţâţă opiniile polarizante pe temă continuă. Ambasada Rusiei la Bucureşti ia România în batjocură: România a descoperit un OZN şi s-a grăbit să-l declare dronă rusească, a comentat ambasada într-o postare pe Facebook.
Un senator rus a declarat pentru Lenta, unul dintre cele mai populare site-uri de ştiri din această ţară, că incidentele cu drone care au încălcat spaţiile aeriene ale Poloniei şi României au fost puse în scenă de serviciul de informaţii britanic MI6. Alt oficial al Moscovei a catalogat informaţiile cu privire la drona din România drept o aberaţie şi un truc pentru a înscena ceva Rusiei. Desigur, Ucraina nu putea lipsi din lista ţapilor ispăşitori. Astfel că un alt politician al Moscovei a acuzat Kievul că a trimis drone în Polonia şi România pentru a face NATO să intre în război de partea sa. Ca de obicei, Kremlinul susţine că - de facto - NATO ar fi deja în război cu Rusia, măcar prin prisma garanţiilor de securitate pe care Alianţa doreşte să le ofere ucrainenilor.
Marco Rubio, secretarul de stat care se ocupa de politica externă a lui Trump, a punctat că dacă incidentul din Polonia a fost deliberat, atunci reprezintă o escaladare periculoasă. Între timp, Kremlinul l-a contrazis pe Donald Trump, care anunţa un posibil summit Rusia - SUA - Ucraina, pe motiv că negocierile nu au adus niciun progres. Însă şi liderul de la Casa Albă pare că a mai ascuţit retorica. Pentru prima dată, preşedintele american a calificat Rusia drept agresor în războiul din Ucraina.
Am analizat întreaga situaţie alături de Rufin Zamfir, analist politic, specialist în identificarea războiului asimetric şi a dezinformării, Senior Expert GlobalFocus Center
Marius Pancu: Pică foarte prost pentru dezbaterea din societatea românească acest nou incident cu drona tocmai doborâtă în Polonia, era o dronă, nu mai e vorba de un roi de drone 19 la număr, cum a fost săptămâna trecută, o dronă pe care imediat polonezii au decis să o neutralizeze, aflăm momentan din comunicarea publică, fără să știm exact cum. De ce în Polonia se poate, în România nu? Sau care e diferența dintre cele două situații, domnule Zamfir?
Rufin Zamfir: Diferența este de poziționarea a celor două establishment-uri de stat vis-a-vis de amenințarea care vine în mod direct din partea Rusiei. Vedeți, dumneavoastră, în timp ce la Varşovia nu doar că inamicul este marcat ca atare și în interiorul documentelor programative guvernamentale și prezidențiale, Rusia este nu doar o preocupare sporită, ci este privită ca un stat care proiectează agresiune inclusiv potențial asupra Poloniei și spațiului NATO.
În același timp, la București poziționarea este mult mai soft. Nu vreau să las să se înțeleagă că autoritățile române nu au o înțelegere bună vis-a-vis de ce reprezintă Rusia în termen de amenințare. Însă ce vreau să spun este că acest mod de a evita o abordare frontală a problemei, acest mod de a identifica și de a pune în practică măsuri de natură să descurajeze Rusia de la escaladarea cu violență, la București din păcate pentru noi această politică se continuă iată și în interiorul guvernului Bolojan și din păcate și în interiorul președinției Dan. Aceasta este diferența majoră. Firește ar putea cineva să spună și ar avea dreptate într-o bună măsură dacă am fi în alte circumstanțe unde să ne permitem o discuție elaborată și săptămâni întregi de deliberare. Ar putea cineva să spună că Polonia, spre deosebire de România, este mult mai țintită.
Pericolul asupra Poloniei este mult mai mare din partea Rusiei decât este asupra României. Probabil că este corect din punct de vedere al analizei geostrategice și politice, însă la momentul ăsta, în opinia mea cel puțin, nu putem să ne mai permitem acest lux de a rămâne în formate largi de contemplare a problemei și de teoretizare în jurul ei, ci este un moment în care statul român, la fel ca statul polonez, trebuie să demonstreze că este așa cum până la urmă i se și cere, nu doar de către Constituția Națională, ci de către statutul de membru în interiorul Alianței Nord-Atlantice, acolo unde are rolul de a apăra nu doar propriul teritoriu, ci întreaga alianță. Așa cum i se cere, statul român ar trebui să demonstreze capacitatea de descurajare a provocărilor pe care Rusia, un stat agresor, un stat cu tendințe imperialiste demonstrate, le proiectează asupra Alianței Nord-Atlantice și în cazul ăsta asupra României în particular.
Marius Pancu: Deci, practic, spuneți dumneavoastră, ca să trag concluzia, că ar fi trebuit doborâtă și drona de la noi, dacă am înțeles corect.
Rufin Zamfir: În opinia mea, legislația recentă adoptată permite coborârea nivelului de decizie vis-a-vis de doborârea sau nu a unei drone, permite această decizie la nivelul comandamentului care este la momentul respectiv în sarcină, să zic așa.
Marius Pancu: Permite, dar ar trebui să fie o decizie care să meargă până la acest nivel sau să rămână o decizie politică, decizia de a realiza un astfel de act și de a crea astfel un precedent?
Rufin Zamfir: Este foarte important ce ați subliniat dumneavoastră aici și este imperios ca publicul și societatea până la urmă să cunoască această nuanță. Vedeți dumneavoastră, legea stabilește aceste condiții fără să contextualizeze asupra momentului în care acest eveniment are loc.
Altfel spus, în opinia mea și din ce văd în cercurile de analiză militară, tind să cred că nu sunt cu totul în afara acestei linii de gândire, în opinia mea această decizie la nivelul comandamentului are o logică perfectă în cu totul alte circumstanțe decât acestea în care s-a întâmplat acest incident extrem de periculos pentru testarea capacității de răspuns a României.
Dacă am fi avut, luăm aici în discuție un scenariu extrem de negativ, dacă am fi avut acest incident așa cum din păcate se întâmplă în Ucraina după un an, după doi ani, după trei ani de conflict și comandamentul aflat în sarcină la acel moment ar fi decis să nu intervină, ar fi fost probabil, ar fi fost justificabil, probabil ar fi fost de înțeles în linia cel puțin a ceea ce ni s-a comunicat și cunoaștem la momentul ăsta.
Având însă în vedere că acest incident a venit, amintiți-vă, la un interval foarte scurt, la câteva zile doar, după acel incident din nou, acea provocare teribilă la adresa Poloniei, probabil cel mai important stat de pe flancul estic al NATO. În aceste circumstanțe, în opinia mea, nu există o justificare pentru care arhitectura de răspuns românească să nu fi doborât acea dronă.
Marius Pancu: De ce se tem autoritățile din România? De ce sunt ezitante? De ce frica asta de a fi mai convingătoare atunci când iau decizii cu reverberații pe plan internațional?
Rufin Zamfir: Din păcate pentru noi și pentru publicul dumneavoastră, nu o să putem niciodată să dăm cu exactitate sau cu certitudine un răspuns la această întrebare. Ce putem noi să facem și la nivelul de analiză la care eu mă simt confortabil să aduc răspuns la întrebarea dumneavoastră, sunt mai mulți factori, mai multe potențiale și răspunsuri la întrebarea foarte bună pe care ați formulată.
Aș porni cu răspunsul meu de la faptul că, din păcate pentru noi, după atâția ani de zile de statut întreg de membru NATO, România nu și-a dezvoltat propria capacitate de a proiecta în interiorul alianței nu decizie, dar voință până la urmă.
Cu alte cuvinte, avem acest exercițiu extrem de nociv pentru arhitectura de securitate românească în care așteptăm să ni se spună ce anume să facem și nu avem inițiativă să întreprindem măsurile pe care, în definitiv, suntem acoperiți nu doar de statutul de stat NATO, ci și de strategia de securitate și legile în vigoare la nivel național. Acesta este unul dintre principalele motive pe care eu le intuiesc.
Al doilea motiv și este la fel de important, deși ar putea să pară unei părți a publicului trivial, este din păcate pentru noi toți această influență a politicului asupra deciziei de securitate, mult mai mare decât ar trebui să fie, mult mai mare decât, în definitiv, cadratura legislativă și normativă în stat o definesc.
Altfel spus, vedeți dumneavoastră toate aceste lupte la nivelul alianței de guvernare, toate aceste perdele de fum pe care partide de extremă aflate astăzi în Opoziție la București le ridică, tot acest climat împiedică formularea unei decizii ferme la nivelul autorității îndreptățită, altfel să ia această decizie în cazul de față Ministerul Apărării.
Marius Pancu: Ce urmărește Rusia să testeze cu privire la România și ce răspunsuri și-a luat după reacția pe care am avut-o?
Rufin Zamfir: Haideți să nu uităm faptul că România este statul care găzduiește acest scut defensiv anti-rachetă. Rusia nu își dorește să se ajungă la testarea capacităților scutului de la Deveselu, însă Rusia vrea să vadă dacă România acționează congruent cu linia adoptată sau agreată în interiorul Alianței Nord-Atlantice. Rusia își dorește să vadă care este rapiditatea cu care România ia aceste decizii și dacă România își păstrează postura de a aștepta să îi se dicteze care este linia de acțiune
Dincolo de aceste lucruri care poate privesc în mod direct România, Rusia își dorește să testeze prin România capacitatea flancului estic de a coagula rapid răspuns de descurajare la adresa unei eventuale agresiuni.
Îmi pare rău să o spun. Cred că prin deciziile luate la București sau cel puțin prin modul în care aceste decizii au fost comunicate, nu am demonstrat în fața unui agresor care ne arată, care în continuare se încadrează pe un grafic de expansiune. Nu am demonstrat în fața acestui agresor că suntem o verigă puternică în acest lanț de apărare a flancului estic al Alianței Nord Atlantice.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
