Video Expert în Orientul Mijlociu: "Consecințe majore" dacă SUA atacă Iranul

Donald Trump, în contrapartidă, spune că iranienii sunt gata să negocieze, ba chiar ar fi propus să meargă la Casa Albă, chiar dacă - din punctul lui de vedere - este cam târziu. Lumea MAGA se întoarce, însă, împotriva preşedintelui american, care a promis fidelilor săi că nu va implica America în alt război, aşa că jurnaliştii care l-au susţinut până acum, precum Tucker Carlson, critică vehement tatonarea posibilităţii ca SUA să atace. La fel şi o parte a senatorilor republicani, în timp ce arhiva internetului se întoarce împotriva lui Donald Trump. Tweet-uri din 2011, în care Trump îl acuză pe Obama că va ataca Iranul, fie ca să câştige alegerile, fie ca să câştige capital de favorabilititate, au reieşit la suprafaţă.

Israelul are nevoie de sprijin american pentru a distruge o unitate subterană de îmbogăţire a uraniului, cea de la Fordow, pentru că doar Statele Unite deţin un proiectil capabil să străpungă un munte. Chiar şi aşa, e nevoie de cel puţin două lovituri, una după alta. Nici măcar toti partenerii internaţionali ai SUA nu sunt de acord cu o astfel de implicare.

Franţa, prin vocea lui Emmanuel Macron, cere urgent dezescaladare şi transmite Israelului să oprească urgent loviturile care nu au legătură cu siturile nucleare, pentru că ştiţi bine, au lovit şi multe alte obiective din Teheran. Iar Recep Erdogan, comandantul suprem al celei de-a doua celei mai mari armate NATO, consideră că Iranul are drept să se apere şi subliniază că Israelul e cea mai mare ameninţare la pacea regională. 

În timp ce cancelarul german, Friederich Merz, a declarat că Israelul face treaba murdară pentru toată lumea, un oficial american, citat de Wall Street Journal, a declarat că israelienii încep să rămână fără rachete de apărare antibalistică. Iar, mai nou, există temerea că şi Statele Unite îşi vor epuiza rachetele de interceptare. Jurnaliştii de la Le Figaro se dovedesc mult mai sceptici şi nu exclud că toate aceste informaţii să fie de fapt o manevră israeliană pentru a-i determina pe americani să se implice în conflict.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Raul Pintilie, specialist în Orientul Mijlociu. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Care ar fi consecinţele unei implicări americane directe într-un atac asupra Iranului?

- În primul rând, consecinţele ar fi majore nu doar pentru Iran sau nu doar pentru Statele Unite, ci şi pentru întreaga regiune. Am văzut şi istoria ne-a demonstrat de foarte multe ori ce înseamnă o intervenţie militară cu scopul de a schimba un regim în Orientul Mijlociu. Am văzut în Iran, am văzut cazul Libiei şi am văzut şi alte situaţii similare care, sigur, la un moment dat au avut succes în măsura în care regimul respectiv a dispărut de la putere, însă cred că discuţia trebuie să aibă loc în direcţia ce soluţii avem pentru momentul în care acel regim dispare, pentru că în momentul de faţă nu mi se pare că nici Israelul şi nici Statele Unite nu au o strategie bine pusă la punct care să ne indice un plan pentru aşa-numita The Day After.

În situaţia aceasta vorbim despre o ţară enormă, şi ca suprafaţă şi ca populaţie. O ţară extrem de diversă, din punct de vedere etnic, din punct de vedere religios. Avem diferite grupuri în interiorul populaţiei care este foarte probabil ca, în momentul în care regimul ayatollahilor ar dispărea de la putere, ar avea divergenţe în viziune, în opinia despre cum ar trebui să arate noul regim, iar în acest condiţii singurul plan viabil pe care Occidentul ni-l pune la dispoziţie în momentul de faţă este prinţul moştenitor, Reza Pahlavi, care, iertaţi-mă, dar este o glumă dacă cineva crede că societatea iraniană îl va accepta ca lider după o perioadă de zeci de ani de exil în care nu a făcut multe pentru poporul iranian.

- Vorbiţi de planul acesta pentru The Day After, pentru ziua de mâine, dar până să ajungem la ziua de mâine mă gândesc la ce fel de reacţie ar urma să aibă statele arabe pentru început, ca să nu mai vorbim ulterior de reţeaua de aliaţi de pe axa aceasta, Rusia - China - Iran. Ce fel de reacţie ar avea statele arabe, pentru început, la o posibilă implicare americană acolo, în Iran? Care ar fi consecinţele pentru regiune? Haideţi să o luăm pas cu pas.

- Sigur. Am văzut, deja, o serie de consecinţe încă din primele zile ale declanşării conflictului. Preţul petrolului a crescut semnificativ. În acelaşi timp, deşi în ultimii ani au existat o serie de iniţiative diplomatice pentru a îmbunătăţi relaţiile dintre Iran şi inamicii săi, să le spunem aşa, inamicii tradiţionali din zona Golfului, nu? Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite. Au fost iniţiative care au dat rezultate favorabile, dar nu trebuie să cădem în plasa de a crede că aceste mici iniţiative şi aceste mici succesuri înseamnă neapărat că regimurile, de exemplu, regimul de la Riyadh nu se bucură puţin, în sinea sa, când vede Iranul îngenuncheat de loviturile aeriene israeliene. 

- Deşi la nivel oficial şi-a exprimat deja, poate în mod surprinzător, sprijinul pentru un rival regional, da? Au spus că "suntem alături de fraţii noştri întru-Islam", într-o declaraţie de acum câteva zile. Există posibilitatea ca Arabia Saudită să treacă peste orice divergenţă avută cu Iran şi să sprijine Iranul dacă este atacat? 

- Nu cred. Din punctul meu de vedere, nu cred că o astfel de acţiune se află pe lista Arabiei Saudite. Vedem că Arabia Saudită, sigur, îşi doreşte stabilitate în regiune, pentru că vorbim despre beneficiile economice pe care Arabia Saudită le are de pe urma unei eventuale stabilităţi a regiunii. Deci nu cred că ar încerca să intre de partea Iranului într-un război care nu are o finalitate clară.

- Ce va face China, însă? 

- China investeşte major în zona Golfului, în special în Arabia Saudită. Proiecte de infrastructură, proiecte în domeniul energiei. Deci, la fel, şi China are tot interesul ca în regiune să fie stabilitate, din punct de vedere economic. Deci nu cred că rolul Chinei va fi unul major. 

- Cum a fost jocul acesta strategic al lui Benjamin Netanyahu faţă de administraţia Trump?

- Benjamin Netanyahu a făcut aproape o obsesie pentru schimbarea regimului de la Teheran încă de cu mulţi ani în urmă. A devenit şi mai clar după evenimentele din 7 octombrie. La câteva luni după, retorica lui Benjamin Netanyahu a început să se îndrepte în direcţia Iranului ca un fel de ultim obiectiv al războaielor pe care Israelul împotriva grupărilor proxi susţinute de Iran în Orientul Mijlociu şi în vecinătatea Israelului. Acum, sigur, nu cred că Israelul a demarat acest război fie ca măcar să aducă la cunoştinţă Casei Albe despre intenţiile pe care le are. Numai pentru simplul fapt că Israelul nu avea capacitatea militară de a zbura până în Iran şi a se întoarce, pentru a bombarda ţinte din interiorul ţării, şi atunci au avut automat nevoie de sprijinul Statelor Unite. Probabil că, iniţial, Trump nu a fost neapărat de acord, să zicem aşa, cu această acţiune a lui Benjamin Netanyahu, însă categoric nu a fost nici împotrivă şi a dat, cumva, acel "green light" pentru demararea atacului.

- Şi atunci, întorcându-mă la ceea ce spuneam, că există o axă a autocraţilor care se susţin, da? Vorbeam de China, vorbeam de Rusia, vorbeam de Iran şi ştim, desigur, că Rusia a primit sprijin, din partea Iranului şi a Chinei, în războiul pe care îl duce în Ucraina. China, de asemenea, susţine Iranul, aşa că vă întreb dacă un potenţial conflict regional are capacitatea de a se cristaliza şi a se universaliza prin unirea tuturor acestor micro-conflicte şi a axei acestor autocraţi care se susţin între ei?

- Nu cred că este neapărat posibil acest lucru pentru simplul fapt că Iranul, în momentul de faţă, este aproape singur în acest conflict. Vorbim despre dispariţia regimului Assad, din Siria, vorbim despre slăbirea uriaşă a Hezbollahului, Hamasul care nu mai este de luat în calcul în aceste momente. Gruparea din Yemen se află la o distanţă considerabilă. China, nu văd o implicare majoră tocmai din motivele pe care le-am menţionat, iar Rusia nu văd neapărat să aibă capacitatea de a duce două războaie. Iar capabilităţile militare ale Iranului sunt, în acest momente, spre zero, aş spune, pentru că vedem o scădere semnificativă în numărul de rachete lansate.

Dacă în prima zi am început cu aproximativ 150-200 de rachete, astăzi au scăzut, dacă nu mă înşel, la sub 10 rachete lansate. După estimările specialiştilor, Iranul deţinea undeva în jur de 2.000 de rachete balistice, cu o capacitate de producţie de aproximativ 50 de rachete pe lună, iar în condiţiile lansării a câtorva sute de rachete pe zi, la care mai adăugăm bombardamentele israeliene, care au ţintit şi bazele unde acestea erau depozitate, şi chiar unităţile de producţie, ne dăm seama că Iranul nu poate să ţină ritmul cu care a început în acest conflict. Am văzut şi declaraţia lui Donald Trump de mai devreme şi cred că probabil suntem în momentul în care există o mică fereastră pentru diplomaţie. Trump ştie că, dacă intră într-un fel de negociere cu Iranul acum, vine dintr-o poziţie de putere. Probabil că Trump va încerca să scoată încă şi mai multe concesii din partea Iranului care, desigur, aici cred că va avea loc un oarecare blocaj în o eventuală negociere, pentru că Iranul nu este neapărat tipul de regim care să cedeze uşor în faţa unor presiuni din partea Statelor Unite.

- Pentru că tot vorbeam de ziua de după, în ce condiţii s-ar putea întâmpla ceea ce Benjamin Netanyahu îşi doreşte? În ce condiţii ar putea să cadă regimul de la Teheran?

- Teoretic, căderea regimului nu este atât de dificilă pe cât ar părea. În special în condiţiile în care vedem că Iranul este foarte profund penetrat de Serviciile de Informaţii israeliene. Sunt convins că aceştia cunosc fiecare mişcare a fiecărui lider din Gărzile Revoluţionare, din politica iraniană, şi probabil că sunt gata să îl elimine pe Ayatollahul Khomeini în orice moment, dacă decid să facă acest lucru. Acum, sigur, aici, nu, este cea mai bună această strategie de decapitare în vederea schimbării regimului, în special în condiţiile în care nu există un plan bine pus la punct pentru ce urmează. Opoziţia iraniană este persecutată, îşi desfăşoară activităţile underground, deci va fi foarte dificil să existe o unitate politică în spatele unui anumit personaj care să înlocuiască regimul. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰