Video Oamenii de afaceri avertizează că impozitarea progresivă este "o linie roşie". "Asta nu se poate discuta"

Românii trebuie să se pregătească de impact pentru că, de la 1 iulie, preţurile la electricitate şi la mâncare nu vor mai fi controlate de autorităţi. Astfel, magazinele vor putea să-şi mărească adaosurile comerciale în cazul unor alimente de bază iar, din toamnă, taxele majorate ar putea duce la scumpiri de peste 15 procente. Social-democraţii au reuşit să unească mediul de afaceri din România, după ce interimarul Sorin Grindeanu insistă cu impozitarea progresivă! Liderul PSD susţine că implementarea acestei măsuri ar reduce deficitul bugetar şi nu ar mai fi nevoie de creşterea TVA. 

Într-o rară poziție comună, oamenii de afaceri solicită viitorilor guvernanti să nu facă asta. Prin intermediul unei scrisori deschise, aceştia spun că "aplicarea impozitării progresive nu garantează nici creșterea sustenabilă a veniturilor fiscale, nici reducerea inegalităților economice şi că ţara noastră are deja reputaţia de a avea un sistem fiscal lipsit de predictibilitate și stabilitate". 

Printre semnatari se numără Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană, Camera de Comerţ Americană, dar şi alte instituţii asemănătoare care au legături cu Belgia, Luxemburg, Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda, Elveţia sau chiar Asociaţia Oamenilor de Afaceri şi Fundaţia Romanian Business Leaders. 

De altfel, noi am analizat întreaga situaţie alături de Sergiu Neguţ, preşedinte al Romanian Business Leaders. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Pentru început, am nevoie de o confirmare din partea dumneavoastră, pentru că, judecând după această poziţie comună destul de rară, pare că dumneavoastră, sigur, care aţi fost şi în contact mai apropiat cu guvernanţii, care negociază, ştiţi mai multe decât noi, decât presa, şi că ar fi în pole-position această măsură să facă parte din pachetul fiscal. Aşa este?

- Eu cred că, în momentul în care se vocalizează, se verbalizează informaţii de genul acesta, care pot să fie, cum să spun, catastrofale pentru mediul de afaceri, pentru competitivitatea economiei, eu cred că ne-am simţit cu toţii datori să tragem o linie roşie şi să spunem "asta nu se poate discuta". Adică noi înţelegem că au fost nişte excese, nişte decizii hai să spunem cel puţin controversate cu privire la asumarea unui deficit bugetar uriaş în timpul anului 2024, din motive electorale. Înţelegem că prin chestia aceasta s-a ajuns la un deficit care ar putea, eventual, să nu poată fi rezolvat altfel decât cu nişte majorări de taxe, dar credem că, dacă ajungem ca majorările acestea de taxe să fie distribuite diferenţiat, în sensul de a-i dezavantaja pe cei care sunt cei mai productivi în economie, pentru că acolo se duc, până la urmă, salariile mai mari, care va fi impactul pe care îl aşteptăm?

Impactul nu are cum să fie unul de creştere economică. Impactul va fi de descurajare a celor care muncesc mult, impactul va fi de descurajare a celor care sunt înalt calificaţi, impactul va fi de împingere a fiecăruia dintre cei care se uită la modul cum îşi primesc veniturile spre a căuta soluţii care să micşoreze povara fiscală, pe când soluţia pe care o cerem noi, de fapt, care este uniformitatea fiscală, care este taxa unică, soluţia aceasta nu îţi dă voie să te ascunzi nicăieri.

Dacă este aceeaşi taxă pentru toţi, atunci e clar că ea se plăteşte. Sunt foarte, foarte puţini cei care se ascund astăzi de o taxă de 10% sau care s-ar ascunde pe viitor pentru o eventuală taxă cu câteva procente mai mare. Dar dacă începi să o faci diferenţiată, atunci sunt o mulţime de oameni în economia aceasta, că vorbesc de economia aceasta, în care nu există o disciplină şi o pasiune în a-ţi plăti taxele, dar în economia aceasta o să fie o mulţime de oameni care o să încerce să se refugieze spre alte forme fiscale, spre alte rezidenţe fiscale, spre alte locuri, ceea ce face ca, până la urmă, impactul asupra bugetului să ajungă să fie negativ, în loc să fie pozitiv. Nu suntem pregătiţi pentru o taxare progresivă, mai ales fără o analiză de impact care să vadă cât s-ar colecta, de la cine s-ar colecta şi ce ar face o mare parte a celor care ar fi subiectul unor astfel de taxe, în cazul în care s-ar trezi cu o formă de taxare de genul acesta. 

- Adică ce spuneţi dumneavoastră este că, deşi noi ne plângem că avem o colectare absolut catastrofală, sub media Uniunii Europene, o taxă progresivă ar duce la o şi mai multă economie gri, neagră?

- Cu siguranţă. Deci cu siguranţă ar face ca şi din zona de impozit pe venit, unde în momentul acesta hai să zicem că nu avem catastrofa de colectare pe care o avem în zona de TVA, să înceapă să funcţioneze după parametri similari. Şi aici daţi-mi voie să vă corectez, că nu avem o colectare sub media Uniunii Europene, avem de departe cea mai proastă colectare TVA din Uniunea Europeană. Hai să spunem că gap-ul de TVA, adică atât TVA cât nu se colectează, în raport cu cât ar trebui să se colecteze, dacă ar fi colectat tot, în România, este un pic mai mare decât dublu faţă de Bulgaria. Bulgaria nefiind chiar cea mai dezvoltată ţară europeană, fiind aici, între noi, adică măcar la nivelul spre care ar trebui să tindem şi noi. Cred că aici ar trebui făcute, preponderent, eforturile statului, în colectare, în înţelegerea mecanismelor economice, într-o colectare mai bună, într-o eficientizare a aparatului de stat. Acestea sunt lucrurile despre care am vorbit, când am avut întâlniri şi cu preşedintele Nicuşor Dan şi cu alţi politicieni. Noi ne-am focusat fix pe pachetele care ar putea, într-adevăr, să ajute economia ca să funcţioneze mai bine.

- Tot timpul spunem că este nevoie de o colectare mai bună. Nu am înţeles niciodată, concret, cum să o facem? Pentru că statul a dovedit, până acum, că nu poate să o facă mai bine de atât, mai bine decât o face, şi mă întreb dacă poate să existe vreun soi de sprijin din partea mediului de afaceri bun-platnic, astfel încât, prin anticorpii pe care îi dezvoltă, în interiorul mediului de afaceri bun-platnic, să raporteze către stat şi, nu ştiu, oamenii de afaceri care nu plătesc TVA.

- Să ştiţi că noi ne-am oferit în acest sens şi am cerut transparenţă, am cerut transparenţa datelor. Odată cu trecerea la e-factură, la e-transport, la toate celelalte e-lucruri, ANAF are deja de jumătate de an, poate chiar mai mult în anumite domenii, are date foarte, foarte ample cu privire la ce se plăteşte, ce se declară, ce se colectează. Se poate face o cartografie precisă a deficitului de colectare de TVA în momentul acesta şi chiar şi a deficitului de colectare de taxe în ansamblu. Am vrea să fie mai transparente instituţiile statului cu privire la aceste deficite, pentru că sunt convins că dacă noi, de exemplu, România este o ţară în care industria de IT este foarte puternică, dacă analiştii şi IT-ştii şi oamenii care ştiu data-science s-ar uita la informaţiile acestea, chiar şi anonimizate, ar putea iniţia un număr de iniţiative care să poată să pună punctul pe i şi care să poată să identifice hai să spunem minimul de măsuri cu maximul de impact care să ne aducă, atenţie, nu la nivelul Germaniei, privind colectarea taxelor, dar măcar la nivelul vecinilor bulgari sau la nivelul vecinilor maghiari. Dacă ne aduc la nivelul oricăror alte ţări europene este deja un progres uriaş. 

- Apropo de Germania, pentru că am remarcat paradoxul, că scrisoarea dumneavoastră este semnată şi de Camera de Comerţ Româno-Germană. În paralel, unul dintre argumentele PSD este, de fiecare dată, de ce în Germania se poate impozitare progresivă, iar în România nu se poate. Şi, la drept vorbind, România este una dintre puţinele ţări europene în care nu avem taxare progresivă. De ce se poate în Germania, iată, dar şi în alte ţări europene, iar în România nu? Explicaţi-mi din punctul dumneavoastră de vedere.

- În ţările care au ajuns la un nivel de dezvoltare economică şi socială foarte mare, există un nivel de acceptare şi de compliance cu plata taxelor, care nu este contestat la nivel social. Acesta este un lucru important. În al doilea rând, există un nivel de bogăţie al societăţii în care măsura aceasta a fost introdusă în timp foarte lung şi atunci când societatea a ajuns la un nivel de dezvoltare. Chiar şi atunci când a fost introdusă impozitarea progresivă, dacă vă uitaţi un pic la dinamica economiilor acestor state vedem că sunt economii care cresc mai lent. Noi credem foarte tare că încă avem un gap, încă suntem în urma Occidentului.

Ne apropiem, cât de cât, la PIB, de media europeană, avem nişte indicatori mai buni în ultimii ani, dar, atenţie, faptul că PIB-ul, adică cât producem noi în fiecare an, se apropie de 70-80% din media europeană, asta nu ne face pe noi la fel de bogaţi ca europenii, ca vest-europenii, pentru că ăia au muncit sute de ani ca să producă bogăţia pe care au acumulat-o, iar la noi toată bogăţia aceasta de care vorbim s-a acumulat în ultimii 10-15 ani, când avem, în sfârşit, un nivel de producţie, producţie anuală, PIB, comparabilă cu Occidentul cât de cât la nivel de per capita.

Deci noi trebuie să putem să facem acumularea aceasta de producţie, acumularea aceasta de valoare, pentru încă nişte zeci de ani ca să mai reducem din decalaj înainte de a pune problema "hai să nu mai creştem", "hai să frânăm creşterea economică". Eu cred că misiunea generaţiei noastre, în peisajul economic şi social românesc, este să creştem nivelul ţării acestea cât mai aproape de media europeană şi, de ce nu, să ne asumăm că suntem în stare să fim lideri în anumite zone industriale, în anumite sectoare, că suntem în stare să facem lucrurile cel puţin la fel de bine ca ceilalţi colegi ai noştri europeni. Asta nu se poate face dând în cap celor care au cea mai mare performanţă, asta se poate face doar încurajându-i şi asigurându-ne că reuşim să-i ţinem în ţară şi să atragem în ţară profesionişti valoroşi, care sunt top la nivel european. Asta se face şi cu măsuri fiscale.

- Sunt convins că aţi văzut dezbaterea din ultimele zile, şi e bine că o avem, până la urmă, despre impozitarea progresivă, dezbatere care a surescitat, nu-i aşa, nişte idei filosofice, mai degrabă, de filosofie economică şi a existat o dispută între libertarieni şi neo-marxişti, o dispută între diferitele tabere care susţin diferitele cote de impozitare, acum, dumneavoastră, în scrisoarea dumneavoastră, spuneţi că avem, în România, taxarea efectivă, impozitarea efectivă, la unul dintre cele mai mari niveluri din Uniunea Europeană, în timp ce cei din partea cealaltă, cei care înclin mai degrabă spre această stânga care îşi doreşte impozitarea progresivă, spun că avem cel mai mic impozit din Uniunea Europeană sau printre cele mai mici cote de impozitare din Uniunea Europeană. Care este diferenţa dintre taxare efectivă, povară fiscală efectivă, şi impozitarea la care se referă aceştia?

- Cred că toată lumea care a luat vreodată un salariu şi a văzut un fluturaş dintr-acela de salariu şi vede de la ce sumă porneşte şi la ce sumă îi intră în mână îşi dă seama că taxarea nu este 10%. Îşi dă seama că, în momentul în care discuţi de taxare efectivă, trebuie să iei în calcul toate contribuţiile sociale, de sănătate, toate taxele celelalte şi care ajung pentru un salariu net, hai să spunem, de 10.000 de lei, până la urmă costul total pentru companie să fie de 17.700, 17.800 în momentul acesta, când cred că o ştim cu toţii. Deci una este ce este impozitul pe venit şi alta este ce este taxarea globală, în momentul în care se includ toate contribuţiile. Deci de ce este diferenţa aceasta? Pentru că nu în toate ţările sistemul acesta funcţionează la fel şi noi ne amintim că până în urmă cu nu mai ţin minte câţi ani exact, probabil în jur de 10 ani, taxarea era un pic diferită, adică erau contribuţiile acestea sociale şi contribuţiile de sănătate care se treceau şi după aceea ce lua un impozit din ce rămânea după aceea. Deci măsurile acestea sunt calculate diferit în diverse ţări. Dar în orice ţară poţi să faci un bilanţ în care să vezi care este costul total al muncii, cât plăteşte firma în total şi cât din banii aceia ajung în buzunarul angajatului. 

- Iar în acest calcul România stă cum?

- În acest calcul, România are una dintre muncile cele mai taxate din Europa. Şi asta are legătură cu multe lucruri. Are legătură cu dimensiunea poverii de contribuţii sociale, cu deficitul pe care îl are bugetul Casei de Asigurări de Sănătate. Astea sunt chestiuni care se corectează tot cu contribuţie bugetară şi toate lucrurile care se leagă, până la urmă, în dezechilibrul acesta absurd la care am ajuns acum, în 2024, cu un deficit de 9,3% din PIB, care vă rog să înţelegem că 9,3% din PIB înseamnă 30% din veniturile colectate. E ca şi cum într-o familie am cheltui cu 30% mai mulţi bani decât încasăm. Ne-am împrumuta într-o disperare şi am aştepta cumva vreun miracol ca lucrurile acestea să le rezolve cineva din exterior. Lucrurile acestea nu le poate rezolva nimeni din exterior, iar datoria acumulată rămâne datorie acumulată. Noi trebuie să devenim mai responsabili când vine vorba de dezmăţul acesta de a cheltui fără limite atunci când nu avem o certitudine cu privire la ce putem să încasăm din venituri în perioada următoare.

- Avem un singur numitor, aşa, 90% oficial, despre ce se va întâmpla de săptămâna viitoare încolo, acea rocadă guvernamentală pe care am avut-o şi în perioada Ciucă-Ciolacu. Ce înseamnă o rocadă guvernamentală pentru mediul de afaceri? 

- Asta este o zonă mai degrabă politică. Deci cine e la guvernare şi ce măsuri ia şi cum se rotesc sau nu se rotesc, astea sunt mai degrabă lucruri care ţin de activitatea partidelor politice şi de negocierile dintre ele. Ce avem noi nevoie în mediul de afaceri? Avem nevoie de un guvern stabil şi puternic, cu care să putem să discutăm despre măsurile economice şi fiscale care trebuie să aibă o predictibilitate şi care trebuie să aibă o transparenţă şi care trebuie să fie raţionale, pentru că din raţionalitatea măsurilor acestora noi trebuie să fim în stare să protejăm creşterea economică. Creşterea economică este baza fundamentală care înseamnă mai multă prosperitate pentru fiecare dintre noi, iar în absenţa ei înseamnă sărăcie pentru fiecare dintre noi.

Sigur că pentru unii mai mult şi pentru unii mai puţin, dar, indiferent de orice distribuire şi redistribuire, trebuie să ne asigurăm că suntem în stare să producem bogăţie. Ca să putem să producem bogăţie ne trebuie un sistem stabil, un sistem predictibil şi un sistem raţional care să permită dezvoltarea afacerilor. Afacerile, în primul rând, afacerile private, afacerile oneste, afacerile oamenilor etici, business-ul care nu are nicio legătură cu afacerile statului. Business-ul acesta trebuie să fie un motor perfect uns, care să aibă predictibilitate şi care să ştie să-şi poată facă planuri pe termen mediu şi lung, să poată să-şi asumă bugete multinaţionalele sau business-urile private locale în faţa acţionarilor lor.

Oamenii trebuie să-şi asume nişte bugete şi să poată să le execute, iar pentru asta ne trebuie transparenţă, ne trebuie claritate. Pentru asta ne trebuie un guvern stabil şi cred că mai avem o observaţie aici. Pentru că înainte făceaţi nişte observaţii despre libertarieni şi neo-marxişti, toţi auzim zgomotul acesta de dialog între libertarieni şi neo-marxişti, dar nouă ne trebuie un centru puternic, un centru care este mai puţin vocal şi care este ocupat să muncească, să facă treabă, să plătească taxe, să creeze locuri de muncă şi care are mai puţină aplecare către tot dialogul acesta. D-aia am şi ieşit cu toţii aliniaţi, în momentul în care am auzit ca o extremă să fie adusă în spaţiul discuţiilor concrete care, altminteri, ar trebui să fie discuţii constructive despre ce putem să facem în săptămânile şi lunile următoare sau chiar următorii doi-trei ani, ca să dregem situaţia aceasta în care ne-am trezit în 2024.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰