Video Politolog, despre blocajul din reforma "specialilor": Politicienii vor să se aibă bine cu oameni din Justiţie

Luni după-amiază, social-democraţii au revenit la Guvern, decişi - însă - să nu cedeze nicio funcţie de prefect, subprefect sau primar celor de la USR, aşa cum prevede algoritmul distribuirii agreat în coaliţia de guvernare. 

Teoretic, cei prezenţi la şedinţă s-au angajat să nu ofere nicio informaţie cu privire la negocierile purtate. A fost embargo.  Pe surse politice, însă, PSD a fost de acord cu marea majoritate a aspectelor prevăzute în Pachetul al 2-lea de măsuri de austeritate, dar abia marţi vor discuta şi despre ce se va întâmpla în administraţia locală. 

Până atunci, Guvernul a pregătit nişte modificări pe ultima sută de metri. Printre noutăți: impozite mai mari pe bunurile de lux, reguli mai stricte pentru firme și taxe majorate pentru câștigurile din criptomonede. Important, creştera vârstei de pensionare la magistraţi se va face cu o perioadă de tranziţie de 10 ani astfel încât să nu existe riscul să pice proiectul la Curtea Constituţională. Cel târziu vineri ar urma ca Executivul să îşi asume răspunderea şi pe Pachetul II de măsuri.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Răzvan Petri, politolog. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Să începem cu Primăria Capitalei, întâi, pentru că acolo e conflictul cel mai nou din coaliţie. Cui îi foloseşte temporizarea aceasta? Nu este respectată legea, cele 90 de zile, şi acum nu îşi doreşte PSD nici alegeri în noiembrie, şi le-ar dori în primăvară.

- Am tinde să credem că temporizarea aceasta ajută, mai degrabă, PSD-ul. PSD-ul, desigur, are de câştigat din această temporizare, pe de o parte pentru că nu doreşte să creeze un alt jucător intern validat prin vot, când ei nu au un preşedinte, încă, cu mandat plin. Ştim că Sorin Grindeanu încă nu este validat, că nu toate facţiunile din partid îl susţin pentru a prelua conducerea, pentru că face parte dintr-o facţiune care a pierdut sau care, mă rog, a reuşit să piardă mai multe rânduri de alegeri, care a dus PSD-ul pe un loc destul de jos în sondaje.

Grindeanu nu este plăcut sau nu este unanim plăcut în PSD şi atunci nu doreşte partidul sau, mă rog, facţiunea din care face parte Sorin Grindeanu să creeze un alt personaj în persoana domnului Băluţă care ar putea să câştige Primăria Generală, de exemplu, şi care, mai apoi, să aibă o rampă ori către prezidenţiale ori către al contesta pe preşedintele Sorin Grindeanu sau a contesta facţiunea acestuia. Deci, pe de o parte, poate să-l ajute, dar, pe de altă parte, ne uităm şi la celelalte partide şi vedem că aici, desigur, Cătălin Drulă beneficiază de pe urma faptului că preşedintele Nicuşor Dan, care are o notorietate mare şi care, în acelaşi timp, are încă susţinere publică, chiar dacă aceasta se erodează rapid, şi ar prefera ca alegerile să fie acum, cât mai repede, ca să beneficieze atât de pe urma popularităţii Guvernului, atât cât mai este, cât şi de pe urma popularităţii preşedintelui.

Mai mult, ştim că toate partidele ar vrea să evite, cumva, ca alegerile să fie aproape de iarnă, pentru că atunci o să crească foarte mult facturile, o să crească foarte mult costul guvernării, care o să fie asociat cu austeritatea şi cu preţurile crescute, deci toată lumea ar vrea ori o temporizare mai lungă, până în primăvara anului viitor sau poate chiar până în apropiere de vara anului viitor, ori să fie cât mai repede. Dar şi dacă alegerile sunt cât mai repede, nu este asigurată victoria lui Daniel Băluţă, pentru că, chiar dacă astăzi este, şi ne uităm la media sondajelor din ultima vreme, pentru că nu ne putem uita doar la un singur sondaj, pe locul 1, dacă, totuşi, partidele, PNL şi USR, decid să facă o alianţă, cele mai mari şanse nu le are Băluţă, ci le are candidatul comun al dreptei care, tradiţional, câştigă Bucureştiul.

- Bun, dar chiar şi aici vedem un conflict între Ciprian Ciucu, alesul, după câte se pare, al lui Ilie Bolojan şi Cătălin Drulă, cum spuneaţi şi dumneavoastră, cel pe care şi l-ar dori urmaş, cel puţin din gesturile publice pe care le vedem, Nicuşor Dan. Dacă acest conflict continuă în faţa publicului, aşa cum îl vedem în aceste zile, care sunt riscurile?

- Ei bine, riscurile sunt foarte mari pentru toţi. Şi aici vorbesc de interesul public, interesul celor care cred în ceea ce înseamnă valori proeuropene, pentru că deja am intrat într-un mandat prezidenţial cu o încredere destul de scăzută. Chiar după preluarea mandatului, mă uităm peste nişte sondaje şi Nicuşor Dan, chiar dacă avea o popularitate de peste 50%, e o popularitate destul de mică pentru un preşedinte proaspăt învestit. Asta şi pentru că a fost o campanie grea, am avut anularea alegerilor, iar România este foarte polarizată.

Avem un Guvern cu o susţinere destul de fragilă în rândul populaţiei, dar şi rândul membrilor partidelor de la guvernare. Aceste posibile certuri nu fac decât să accentueze deficitul de încredere pe care populaţia îl are în clasa politică şi, mai ales, în vechea clasă politică, pentru că vorbim despre două partide mari şi vechi care sunt la guvernare, PSD şi PNL, iar certurile dintre ele sunt arhicunoscute.

Toată lumea ştie alternanţa de la guvernare dintre cele două sau momentele când guvernează împreună şi apar aceste certuri care, de multe ori, par artificiale. Deci continuarea acestor certuri şi, mai mult, pentru că aici vorbim despre negocieri între partide şi certuri între partide, certuri care sunt normale într-o democraţie, dar ce nu este normal aici şi ce afectează mult încrederea oamenilor este asocierea actului de guvernare cu certurile politice şi calculele electorale ale partidelor în Capitală, în Bucureşti, pentru că aici se confundă, de multe ori, funcţia publică cu persoana privată, cu politicianul, şi confundăm de multe ori interesul personal al politicienilor cu interesul public.

În momentul în care facem această confuzie, devine foarte, foarte greu să facem diferenţa între ceea ce este interesul naţional, public, al oamenilor şi interesul partidelor. De multe ori tindem să credem, să devenim din ce în ce mai partizani, să luăm partea unui partid şi să contribuim la această polarizare şi la deficitul de încredere pe care îl avem în partidele politice.

- Bun, dar este varianta aceasta, a candidatului comun, de care am tot auzit şi am şi experimentat-o în ultimele rânduri de alegeri, căci am avut candidat comun al unei alte coaliţii, da, al unui alt set de partide, la Primăria Capitalei, după care l-au schimbat pe domnul Cârstoiu, ştim bine, scandalul care a existat atunci. Am tot avut încercări de candidat comun şi la prezidenţiale, în prima rundă a alegerilor prezidenţiale, înainte să fie anulate. Cât de valabilă şi validă mai este, astăzi, varianta candidatului comun şi ce au înţeles politicienii după două, dacă nu chiar trei astfel de încercări de candidat comun în rânduri diferite de alegeri? 

- În opinia mea, varianta candidatului comun nu este absolut deloc validă, ba chiar este foarte periculoasă. Dacă este să învăţăm ceva din lecţia alegerilor prezidenţiale este că a pune un candidat din pix şi, de obicei, aşa pun partidele din România, dar mai mult, ele pot pune şi un candidat comun, iar candidaţii comuni, de cele mai multe ori, nu sunt persoane foarte populare cu electoratul unui partid, ba dimpotrivă sunt cel mai mic numitor comun, adică avem candidatul care nu supără pe nimeni sau supără pe toată lumea.

Deci aici apare deconectarea partidelor de populaţie, de oamenii care vor să vină la vot. Pare că partidele îşi aleg candidaţii făcând calcule, adunând scorurile partidelor în spatele unui candidat care, sigur, vedem la vot că nu are această susţinere care este pe hârtie şi pare că partidele politice încearcă să facă democraţie cumva la masa verde şi fără alegători, ori democraţie fără alegători nu există, iar oamenii asta ne-au arătat şi la prima rundă de alegeri, anulată, şi la al doilea set de alegeri că, mai degrabă, ar vota un candidat extremist, din afara sistemului, decât să mai asiste la jocul pe care îl fac politicienii.

La Bucureşti trebuie să aibă foarte mare grijă partidele, pentru că, chiar dacă eu nu cred că un candidat extremist poate să câştige, cred că poate să obţină un scor mare şi cred că s-ar putea să aibă surprize cu scorul lor sau cu câştigătorul care s-ar putea să nu fie extremist, dar s-ar putea să fie de la PSD, de exemplu, dacă partidele de dreapta nu se înţeleg.

Trebuie să aibă mare grijă partidele de dreapta să nu aleagă un candidat care să fie cel mai mic numitor comun, ci va trebui să se uite care este candidatul cel mai popular, cu cele mai mari şanse şi cel mai competent. Asta nu s-a întâmplat până acum pentru că au preferat să meargă pe varianta sigură, sau care părea sigură, dar care variantă s-a dovedit a fi falimentară, în cel puţin două rânduri de alegeri, pentru partidele clasice, pentru PNL şi PSD, care am văzut că nu au intrat în turul al II-lea al alegerilor de două ori în şase luni. 

- Aici este interesant ce spuneţi, pentru că excludeţi un culoar de câştigător pentru un aşa-zis suveranist la Primăria Capitalei, dar nu excludeţi un scor bun, un, nu ştiu, un podium pentru un suveranist. L-am auzit astăzi pe Călin Georgescu excluzând ferm o ipotetică candidatură la Primăria Capitalei. Spunea că nu coboară ştacheta, dar că se poate pronunţa pe anumite subiecte. O vedem, însă, pe Anca Alexandrescu figurând în mai multe sondaje pentru Primăria Capitalei cu scoruri destul de bune. Pe termen lung la ce le foloseşte suveraniştilor, între ghilimele, izolaţioniştilor, antieuropenilor un scor bun la Primăria Capitalei?

- Le foloseşte pentru legitimare. Vor să arate că, în continuare, ei au un scor bun, că înfrângerea de la alegerile prezidenţiale nu a fost definitivă şi nu a fost o înfrângere care să ducă la pierderea războiului, ci mai degrabă la pierderea unei bătălii. Mai mult decât atât, le-ar consolida validitatea argumentelor şi le arată că şi în Bucureşti, în Capitală, în cea mai bogată capitală din regiune, într-o capitală care este mult peste media ţării, din punct de vedere economic şi social, totuşi un candidat extremist, suveranist, poate să ia un scor semnificativ şi de acolo poate să îşi consolideze acel electorat.

Ei trebuie doar să fie prezenţi şi să ia un scor puţin mai mare decât ultima dată, dar, din nou, aici vorbim de candidaţii extremişti, dar mai sunt şi alţi candidaţi în cursă, candidaţi care pot să ofere surprize. Am văzut că şi la alegerile parlamentare şi am văzut că şi înainte, la alegerile europarlamentare, am văzut că mai există o nişă, mai există, totuşi, şi un filon progresist, tot aşa, antisistem, un filon care prinde popularitate, care recuperează voturi de la partidele liberale, care n-au reuşit să-şi recâştige electoratul, vorbim aici despre Ana Ciceală şi de SENS, care au şanse să scoată cel puţin un scor bun.

Deci trebuie să nu uităm şi de aceşti candidaţi care, dacă nu prind postul, măcar pot să conteze în ecuaţie, în ecuaţia pe care o fac şi partidele în momentul în care negociază. Deci există mari riscuri ca aceşti candidaţi să conteze mai mult decât cred partidele care acum îşi împart procentele şi se uită la sondaje, sondaje de altfel instrumentalizate de fiecare partid, pentru că am văzut diferenţe foarte mari între ele.

- Pachetul II, de austeritate, în fine aflăm informaţii, pe surse, că ar putea să fie adoptat, prin asumarea răspunderii, vineri sau cel mai târziu vineri. Ce poate să rezolve el din presiunea socială şi cum ar trebui să fie implementat, astfel încât să rezolve ceva?

- Acum este puţin cam târziu să rezolve mult din presiunea socială şi din tensiunea socială, pentru că am văzut că pachetul legislativ care a pus un cost extrem de mare pe cetăţean în aceste zile a fost adoptat extrem de repede, cu puţine dezbateri şi cu un consens între partidele de la guvernare, sau cel puţin un aparent consens, în timp ce acest al doilea pachet, care se uită şi la ceea ce înseamnă privilegiile politicienilor, durează mult mai mult şi adoptarea lui durează mult mai mult şi din nou va fi adoptat tot prin această procedură, de asumare a răspunderii, care nu lasă loc şi timp de dezbateri de amploare în societate, ca politicienii să aibă timp să explice oamenilor de ce iau aceste măsuri şi ce fac şi felul în care îi vor ajuta pe oameni.

Deci cred că va rezolva puţin din aceste tensiuni. Totuşi este important din punct de vedere simbolic, măcar, ca acest pachet să fie adoptat, ca să spele puţin din tensiunea generată de primul pachet. Cred că acest al doilea pachet are şanse mari să ofere o mică supapă dacă, desigur, se va rezolva problema aceasta foarte spinoasă şi care parcă nu se termină niciodată a pensiilor speciale ale magistraţilor. O problemă care am văzut că a creat şi mari diviziuni în interiorul coaliţiei.

- Dacă o rezolvă cu acest bemol, zece ani, tranziţie? 

- Totuşi va fi ceva mai bine, dar pare că Guvernul sau pare că statul cedează în faţa unor grupuri cu influenţă fie din partide, fie din interiorul statului român, pentru că, până la urmă, dacă partidele politice, care au majoritate, într-o coaliţie, ar dori să facă o asemenea schimbare, ele ar trebui să poată să o facă fără atâta opoziţie şi, până la urmă, este o chestie pe care chiar au susţinere. Toate partidele politice au susţinere pentru tăierea pensiilor speciale. Este aproape unanimitate şi în societate. Deci această chestiune arată o slăbiciune a statului român, chiar dacă va fi adoptată cu acest bemol, este o slăbiciune şi este o slăbiciune faptul că a durat atât să fie adoptată o măsură care, pentru mulţi români, pare de bun simţ.

- Cine sunt grupurile acestea de interese, în opinia dumneavoastră, la care statul cedează?

- În opinia mea sunt fie politicieni din partidele de la guvernare care au un interes să se aibă bine cu diferiţi oameni din Justiţie, fie pentru că au dosare, fie pentru că ar putea să aibă dosare, fie vorbim de grupări din Justiţie, pentru că am văzut, şi în CSM şi în alte instituţii publice, exemple de oameni, de magistraţi, de oameni din Justiţie care doresc să-şi protejeze privilegiile şi care e normal într-o democraţie, e normal să-ţi aperi poziţia, dar, deja, aici vedem că au influenţă mult prea mare asupra mediului politic şi o coaliţie de guvernare n-a reuşit, sau mai multe coaliţii de guvernare, de fapt, n-au reuşit, în ani de zile, să schimbe aceste legi.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰