Video Politolog, despre negocierile SUA-Rusia: Trump ar putea fi nevoit să folosească bomba nucleară comercială

Vladimir Putin a sugerat că tete-a-tete-ul ar putea avea loc în Emiratele Arabe, care oferă un cadru neutru şi prietenos pentru un astfel de summit. La rândul său, secretarul de stat Marco Rubio a afirmat că o întâlnire dintre cei doi lideri nu este iminentă, pentru că sunt mai multe obstacole de eliminat. Unul dintre ele este refuzul lui Vladimir Putin de a avea apoi şi o întâlnire cu omologul său ucrainean, deşi Volodimir Zelenski insistă să discute faţă în faţă cu preşedintele Rusiei. 

Şi Donald Trump pare că vede acceptul unei întâlniri între Putin şi Zelenski ca pe o condiţie sine qua non, fără de care nu se poate organiza nici întrevederea dintre liderii SUA şi Rusia, cel puţin asta a declarat un oficial de la Casa Albă pentru New York Post. 

Dar şi liderul de la Kiev are pretenţiile lui. O încetare a focului înaintea întrevederii şi implicarea Uniunii Europene în negocierile dintre Rusia şi Ucraina. În orice caz, jocul lui Vladimir Putin este la fel de complex ca şi până acum. Până să se vadă cu Donald Trump, liderul de la Kremlin va face o vizită în India, ţară care tocmai a fost taxată suplimentar cu 25 la sută de SUA, pentru că importă masiv petrol rusesc.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- În mod realist, domnule Ghincea, dacă această întâlnire se întâmplă, până la urmă, ce poate aduce ea?

- Dacă această întâlnire se întâmplă, poate aduce un prim pas pentru deschiderea unui format de negociere cu privire la soluţionarea conflictului din Ucraina. Asta, evident, nu garantează că acest conflict se va soluţiona cât de curând. Ce vedem acum sunt nişte tete-a-tete-uri între cele două părţi, în special între Statele Unite şi Federaţia Rusă, dar şi cu implicarea Ucrainei, în special ca urmare a presiunilor Washington-ului, pentru a deschide un dialog ceva mai consistent. De altfel, acţiunile şi retorica lui Donald Trump din ultimele săptămâni, precum şi ameninţarea cu taxe vamale aplicate actorilor secundari care beneficiază de pe urma comerţului cu Federaţia Rusă, precum India, au avut drept scop de a pune presiune asupra Federaţiei Ruse de a se aşeza la masa negocierilor, lucru pe care Moscova, de câteva luni bune, a refuzat să-l facă într-un mod onest.

- Care este garanţia că de data aceasta o va face după această presiune? Şi ce se întâmplă dacă nu o va face?

- Şansele ca acest lucru să se întâmple sunt destul de reduse, din punctul meu de vedere, iar dacă se va întâmpla cred că mai degrabă o va face doar pentru a trena încontinuare situaţia. În acest moment, Federaţia Rusă nu are niciun motiv strategic pentru a se aşeza la masa negocierilor şi nu consideră că ameninţările pe care Donald Trump le-a profelat în ultimele luni sunt suficient de credibile, pentru că dacă ar fi considerat astfel, s-ar fi mişcat ceva mai devreme în această direcţie.

Dacă nu se aşează la masa negocierilor, Statele Unite se află într-o situaţie destul de ingrată, pentru că Donald Trump, pe de o parte, vrea să fie văzut drept mediator care pune capăt acestui conflict din Ucraina. Există aşteptări atât din partea elitelor politice din Washington, dar şi a unei părţi a publicului american ca Statele Unite să contribuie şi să pună suficientă presiune pentru rezolvarea conflictului, iar în situaţia aceasta, Donald Trump s-ar putea să fie nevoit să folosească bomba nucleară comercială, ca să spunem aşa, care presupune aplicarea de taxe vamale secundare pentru actorii care au relaţii comerciale cu Federaţia Rusă, care poate duce la o escaladare a tensiunilor, atât a tensiunilor militare din Ucraina, cât şi a tensiunilor comerciale şi politice la nivel internaţional, pentru că, în general, până acum, Statele Unite şi partenerii europeni au evitat să aplice sancţiuni sau tarife, taxe vamale secundare, pentru că asta duce la o alienare a partenerilor comerciali pe care Federaţia Rusă îi are şi care deseori sunt, totodată, şi parteneri economici importanţi ai Europei şi ai Statelor Unite, precum India sau China. 

- Cum s-ar manifesta această escaladare atât din punct de vedere militar, cum mai poate escalada militar, cât şi din punct de vedere economic?

- Din punct de vedere militar, în acest moment s-ar putea să crească retorica nucleară faţă de NATO. În termeni concreţi, pe front, situaţia pare să fie puţin favorabilă Federaţiei Ruse, în sensul în care Federaţia Rusă se află într-o ofensivă pe frontul ucrainean, dar a eşuat în a realiza câştiguri de amploare, suficiente încât să dărâme defensivele ucrainene. Deci din punctul acesta de vedere m-aş aştepta ca escaladarea să aibă loc la nivelul relaţiilor de securitate dintre NATO şi Federaţia Rusă, astfel încât să crească miza pe care Occidentul o are şi să forţeze nişte condiţii mai bune pentru Federaţia Rusă.

Nu cred că Federaţia Rusă va reuşi să convingă Occidentul să facă concesii mai mari, dar, desigur, contează foarte mult ce poziţii va avea Donald Trump, care ştim că este când irascibil, când impredictibil, îşi schimbă opiniile în funcţie de poziţiile emoţionale, de cum interacţionează cu Volodimir Zelenski, cu alţi lideri europeni şi aşa mai departe. Deci depinde şi de acest factor al comportamentului lui Trump. Dar, de asemenea, depinde şi de modul în care China sau India se vor poziţiona.

- Asta voiam să vă întreb. Economic cum ar escalada lucrurile? Pentru că văd acum o declaraţie a premierului Indiei, de pildă, care spune că este dispus să plătească un preţ cât se poate de sever, în lumina acestor suprataxe pe care vrea Administraţia Trump să le impună.

- Un scenariu plauzibil ar putea să fie similar cu ce am văzut la începutul acestui an, când preşedintele Donald Trump a impus, pentru o perioadă de timp, tarife, taxa vamale, pentru China, de până la 200 sau 240%. Asupra taxelor respective a revenit ulterior, dar care au dus la o schimbare de poziţie la Beijing. În acest moment, Beijingul şi Washingtonul discută, au negocieri regulate cu privire la politica comercială. Deci un posibil scenariu ar fi creşterea accelerată şi masivă a taxelor vamale pe care Statele Unite le impun Indiei şi Chinei, astfel încât să le convingă să renunţe la sprijinirea economiei Federaţiei Ruse, iar asta, în schimb, să pună presiune comercială şi economică asupra bugetului şi resurselor materiale ale Rusiei.

- Iar răspunsul lor care ar putea fi, dacă nu vor să cedeze unei astfel de intimidări, aşa cum văd că declară cel puţin premierul Indiei?

- Un război comercial poate să ducă la o aplicare de taxe vamale şi din partea Chinei şi a Indiei, care să ducă la un blocaj a comerţului internaţional, la o creştere a inflaţiei şi, în general, la destructurarea regulilor comerţului internaţional. Ştim că Organizaţia Mondială a Comerţului este, deja, aproape moartă, dar asta poate duce, în continuare, la formarea unor blocuri comerciale şi economice distincte prin fragmentarea comerţului global în care Occidentul nu mai face comerţ cu statele din Orient şi cele aliniate cu Federaţia Rusă, iar statele din Orient nu mai fac comerţ cu Europa, ceea ce duc la o situaţie similară cu cea existentă în perioada Războiului Rece, în care statele comuniste nu făceau comerţ decât limitat cu statele occidentale, iar statele occidentale făceau comerţ limitat cu statele comuniste.

- Noi am vorbit de multe ori domnule Ghincea, în aceşti ani de război, despre impactul sancţiunilor asupra Rusiei, despre breaking point, despre cât de eficiente sau nu sunt sancţiunile. Vedem că apare şi acest element suplimentar, al sancţiunilor suplimentar, pentru India, China, aşa cum am vorbit mai devreme. Mai avem în minte şi declaraţiile date chiar la nivel oficial, la Moscova, că nu o duce foarte bine economia. Şefa Băncii Centrale spunea că este pe punctul de a intra în recesiune. Nu erau lucrurile foarte roz. Cu aceste sancţiuni suplimentare, ce ar însemna asta pentru economia Rusiei? Cât de aproape am fi ca ea să cadă în fine?

- După cum ştiţi, eu am fost încă de la început un sceptic în ceea ce priveşte sancţiunile economice. Am spus, încă de la început, că nu cred că sancţiunile economice vor avea efect, în special pentru că Federaţia Rusă încă avea posibilitatea să-şi redirecţioneze comerţul şi exporturile, importurile, cu două treimi din lume care nu participau la aceste sancţiuni şi care au refuzat să participe la aceste sancţiuni impuse de Occident.

Acesta este principalul motiv pentru care sancţiunile aplicate până în acest moment au eşuat. Dacă, însă, aceste sancţiuni şi tarife aplicate în mod secundar reuşesc să convingă principalii actori economici globali, precum India, China, Brazilia, Africa de Sud, statele BRICS şi cele noi adăugate la BRICS, să înceteze comerţul cu Federaţia Rusă, atunci aşteptarea mea ar fi ca aceste sancţiuni şi tarife secundare să aibă un efect semnificativ mai mare, mai bun, în direcţia unui colaps economic pentru Federaţia Rusă şi o forţare a unei schimbări de comportament politic la Moscova, la Kremlin.

Dar îmi e greu să cred că, în acest moment, Occidentul vrea să-şi asume costul comercial al unei asemenea mişcări, pentru că ar însemna inflaţie galopantă, ar însemna o reorganizare a lanţurilor de producţie şi de valoare adăugată. Vă reamintesc că telefoanele iPhone, de exemplu, şi tehnologia pe care o avem provin, în mare majoritate, încă, din India sau China. Deci o oprire peste noapte a comerţului între aceste două ţări şi Europa sau Statele Unite va avea efecte economice în cascadă. Deci m-aş aştepta ca europenii şi americanii să fie extrem de refractari în a lua o asemenea măsură pentru că, aşa cum spuneam şi la început, este o măsură de tipul unei bombe nucleare comerciale, ca să spunem aşa. 

- Din ce vedem în acest moment, din opţiunile care sunt pe masă, Uniunea Europeană este lăsată în afara ecuaţiei acesteia de negociere. Ce ar însemna asta? Ce ar însemna negocieri fără Uniunea Europeană pentru arhitectura de securitate de aici?

- Ar însemna o cădere în irelevanţă a Uniunii Europene şi o slăbire a sprijinului pentru Ucraina. Pentru că, în acest moment, Ucraina se poate baza complet pe partenerii europeni care împărtăşesc cu ea, în marea majoritate, cu excepţia Ungariei şi a Slovaciei, aceeaşi viziune de securitate şi aceeaşi percepţie a ameninţării, pe când partenerii americani, care vor fi, invariabil, la masă tind să fie, dacă nu duplicitari, atunci inconsistenţi în ceea ce priveşte această poziţie.

Vorbeam de schimbările de poziţie ale lui Donald Trump din ultimele şase luni, de impredictibilitatea acestuia. Lipsa europenilor slăbeşte capacitatea Ucrainei de a obţine cel mai bun acord posibil de a-şi menţine suveranitatea, autonomia, independenţa şi democraţia şi, în acelaşi timp, scade prestigiul, relevanţa strategică şi importanţa la nivel global a Uniunii Europene. Dacă nu eşti la masă atunci când se decide arhitectura de securitate în Europa, când se decid regulile de securitate după care va trebui să joci, înseamnă că nu eşti, de fapt, un actor suficient de relevant pentru a fi băgat în seamă şi trebuie doar să primeşti reguli, nu să defineşti regulile.

- Spuneaţi la începutul intervenţiei, şi am pus aşa, un bemol mental, despre faptul că, în acest moment, Kremlinul nu are interesul strategic să oprească acest război şi atunci vă întreb, dincolo de obiectivele pe care le tot auzim repetate, de la începutul invaziei lui Vladimir Putin în Ucraina, care sunt mobilurile reale, acum, de a continua războiul? Cât de învestit este Kremlinul să continue această operaţiune specială şi de ce? 

- Eu cred că sunt trei motive principale care ghidează, în acest moment, comportamentul strategic al Federaţiei Ruse. Primul este supravieţuirea regimului. Acest război a dus la o destabilizare a unor piloni importanţi din societate, din stat, din rândul elitelor, iar un rezultat care să nu fie o victorie fulminantă în Ucraina pentru Vladimir Putin îl slăbeşte acasă şi riscă să-i şubrezească regimul. Deci are nevoie de o victorie totală sau cvasitotală.

Al doilea aspect ţine de faptul că, din punctul de vedere al viziunii de politică externă a lui Vladimir Putin, existenţa Ucrainei ca un stat independent, democrat, aliniat cu Occidentul, reprezintă o ameninţare fundamentală pentru Federaţia Rusă, pentru că poate reprezenta, pe partea politică, un model de mulat în ceea ce priveşte funcţionarea unei democraţii pentru populaţia rusă, iar din perspectivă militară, o aliniere cu NATO poate reprezenta o vulnerabilitate strategică la graniţa vestică a Federaţiei Ruse.

Al treilea aspect ţine de idiosincraziile lui Vladimir Putin. Dacă îl urmăriţi în interviuri sau în declaraţiile de presă, vedeţi că este un om bătrân, care repetă aceleaşi discursuri despre istoria de acum 1.000 de ani, despre unitatea lingvistică şi identitară dintre ucraineni şi ruşi, despre tot felul de aspecte pe care istoricii le dezbat, dar pe care majoritatea publicului nici măcar nu le înţelege. Asta indică faptul că, la nivel idiosincratic, omul acesta are anumite chestii care îl macină şi pe care el vrea să le rezolve. Acesta este, cred eu, un factor motivant pe care să-l luăm în considerare. 

- O analiză psihopatologică, poate, în cazul acesta. Am văzut, astăzi, şi o vizită a ministrului de Externe din România la Kiev. Dacă ar fi să comparaţi felul în care ne raportăm acum la Ucraina, s-a schimbat ceva în ultimii trei ani?

- Cred că ne raportăm în aceiaşi termeni, dar cu o altă amplitudine. Cred că atât discursul noului ministru de Externe, cât şi a instituţiilor politice româneşti a devenit mult mai asertiv, mult mai deschis, mai transparent şi, în general, mai pozitiv cu privire la Ucraina. Ştim că atât preşedintele Iohannis, cât şi miniştii de Externe anteriori erau, mai degrabă, tăcuţi. Evitau să se deschidă foarte mult cu privire la motivele pentru care contribuim la apărarea Ucrainei şi de ce susţinem Ucraina în apărarea propriei sale suveranităţi şi independenţe.

În general, am văzut asta inclusiv în faptul că s-a decis secretizarea ajutorului militar pe care România îl oferă Ucrainei. Ce am văzut în mesajul de astăzi al doamnei Ţoiu este tocmai o enunţare foarte clară, transparentă, a motivelor pentru care România susţine Ucraina. Pentru că dacă Ucraina cade, atunci noi vom avea o graniţă comună cu Federaţia Rusă şi nu putem să avem nicio garanţie că, dacă acest lucru se întâmplă, nu putem să vedem, într-un viitor apropiat, bocanci ruşi fie în Moldova, unde sunt peste un milion de cetăţeni români, fie chiar la gurile Dunării.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰