Video Profesor de economie mondială, despre ce rating ne va da S&P şi dacă EURO va mai ajunge la 4,5 lei

În preambulul deciziei Standard&Poor's, Departamentul de Stat din SUA a publicat un raport din care reiese că investitorii americani au o părere proastă despre țara noastră. Oamenii de afaceri de peste ocean consideră că marea noastră problemă e corupția întâlnită preponderant la nivel guvernamental, dar și la nivelul oamenilor de business. Sunt învinuiți în principal funcționarii vamali și autoritățile financiare locale. Sus, în topul plângerilor, sunt și cele vizavi de nivelul taxelor și impozitelor, modificările frecvente ale legislației și politicilor, dar și birocrația.

Iar tabloul economic a mai primit o tușă groasă, îngroșată. Un document al Bancii Naționale a României arată că doar în luna septembrie rezervele internaționale ale țării noastre, în valută și aur, au scăzut cu peste cinci miliarde de euro. BNR nu face o diferențiere foarte clară și păstrează misterul cât s-a dus pe dobânzi, cât a fost cheltuit să țină euro sub control.

Banca Centrală e mereu ambiguă cu privire la cât cheltuiește în piață, ca să țină euro la un nivel mic, sau dacă face astfel de cheltuieli ca să țină euro la un nivel care să nu-i sperie pe oameni. De această dată, purtătorul de cuvânt al instituției a făcut însă o dezvăluire cu jumătate de gură. A spus că Banca Centrală a acceptat volatilitatea mai mare pe curs.

Asta după ce leul s-a prăbușit pe piața interbancară și a ajuns la cel mai slab nivel din istorie față de euro. Astfel, moneda europeană a ajuns la aproape 5,35 lei, repet, pe interbancar, dar la casele de schimb, deja euro se tranzacționa spre seară la 5,4 lei. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Christian Năsulea, profesor de economie mondială, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Domnule Năsulea, ajutați-ne să înțelegem întâi de ce a luat-o cursul razna pe interbancar? 

- Ne așteptam, în momentul în care, iarăși, suntem într-o situație de fragilitate, să existe mișcări care să împingă cursul. Fie că e vorba de atacuri speculative, de persoane sau grupuri care încearcă să se folosească de situația în care se află țara noastră, cu un leu mai fragil, nu doar cu o situație fragilă pentru statul român. Ne așteptam să vedem o evoluție care să fie negativă până la un anumit punct.

E foarte clar că ceea ce se întâmplă acum este cumva o consecință naturală a situației în care suntem, pentru că nu avem în continuare un guvern cu puteri depline, a faptului că suntem într-o poziție de risc vis-a-vis de această decizie de la S&P pe care o așteptăm, în continuare, cu ceva îngrijorare, deși semnalele par să fie pozitive pentru noi. Mai degrabă nu vom fi în fața unui downgrade, având în vedere modul în care arată indicatorii macroeconomici.

Și, în momentul acesta, rămâne doar de spus faptul că Banca Națională, așa cum ne așteptam, apără cursul de schimb. Îl va apăra la o anumită linie. Există o linie a frontului, dacă îi pot spune așa, unde Banca Națională este nevoită să apere cursul de schimb, pentru că de acest curs de schimb sunt legate și perspectivele datoriei publice în lei a României. Sunt investitori, creditori, mai degrabă, să le spunem, care au împrumutat statul român tocmai pentru că leul se schimbă în euro la un anumit curs. Dincolo de un punct, acești creditori încep să vândă datorie publică și declanșează alte probleme. 

- Care e linia frontului? Până la cât poate să lase volatilitatea BNR? Pentru că, așa cum le spuneam telespectatorilor mai devreme, a şi admis Dan Suciu, într-o declarație de astăzi, că acceptă momentan volatilitatea cursului. Până unde o acceptă? 

- Nu am făcut calculul, exact, dar e un calcul care poate fi făcut relativ ușor. Trebuie să fie dobânda de la datoria publică în lei suficient de interesantă, suficient de mare, în comparație cu rata inflației, încât creditorii care au cumpărat titluri de stat în lei să nu fie convinși să vândă rapid, ca să iasă de pe această piață. Putem face un calcul, însă, nu foarte departe de punctul în care suntem acum.

Această depreciere pe care o vedem pe acest curs de schimb, care nu s-a materializat, încă, în curs oficial, este undeva la 1,3%, dacă nu mă înşel. Cam atât era până la un 5,35, față de 5,2775, unde eram înainte să înceapă acest episod. 1,3% este, pe de o parte, acceptabil, deci ar putea să fie atât, ar putea poate să fie chiar un pic mai mult, dar nu m-ar surprinde deloc să văd și o revenire vineri dimineață în forță a Băncii Naționale, în așa fel încât să aducă un pic mai jos cursul de schimb.

- Știți de ce zâmbesc? Pentru că, sigur, cu tot respectul pentru domnul Suciu, cu care am fost și colegi, aud povestea asta cu variația de 1%, care nu ar trebui să ne sperie, că e doar de 1%, de când era euro la vreo 4,5 și acum e la 5,3%. Se mai întoarce vreodată, dacă apucă să depășească niște praguri, moneda europeană? Haideţi să o luăm așa. 

- Nu, nu se mai întoarce. Deci nu, nu se întoarce. Ideea este în felul următor. Trebuie depreciarea de curs să fie suficient de lentă, încât să fim peste cât înseamnă costurile șterse de inflație pentru creditorii statului român în tot calculul acesta legat de randamentul titlurilor de stat. Deci vom păstra, practic Banca Națională se va asigura că se păstrează un randament care să fie pozitiv pentru oamenii care au împrumutat statul cumpărând aceste titluri de stat în lei. 

- Cele cinci miliarde de euro care au dispărut din rezerva BNR, cam cum s-au distribuit ele din estimarea pe care o aveți dumneavoastră pentru a ține cursul sub control? 

- Nu știu să vă spun, dar nici nu contează, pentru că, indiferent dacă e vorba de dobândă sau de cumpărări de pe piață, în așa fel încât să fie menținut cursul, de fapt, obiectivul este același. Tot stabilitatea economică și viabilitatea statului sunt apărate de către BNR în momentul în care plătesc dobânda sau în momentul în care apără cursul în așa fel încât să nu apară alte dezichilibre suplimentare pe lângă cele pe care le avem deja.

- Bun. Ca să traducem, că poate oamenii au fost cumva bulversați de discuția un pic mai tehnică pe care am avut-o. Spuneți că scenariul cel mai negru pentru euro e cumva la limita pe care o avem acum? Adică n-ar putea să meargă în perioada următoare mai mult de 5,35? Mai mult de atât? 

- Să zicem că și un 5,4 ar fi posibil, dar eu nu cred că vom merge nici măcar atât de sus. E mai probabil, având în vedere modul în care s-a comportat Banca Națională în episoadele trecute de instabilitate, e mai probabil să vedem ori vineri, ori luni dimineață o revenire undeva pe linia 5,3, pe acolo. Poate chiar 5,35 să fie linia, pentru că deja se vede o stabilizare la punctul ăsta destul de clară pe grafice.

Însă, repet, o să vedem. Dacă ne apucăm să facem un calcul, probabil putem să ne dăm seama exact care este strategia BNR, dar pe aici suntem. Nu cred că e loc să fie lăsat cursul să se ducă mult mai departe. Pe aici, o observație importantă de făcut, de fapt, pentru binele și interesul oamenilor este că toate aceste calcule sunt valabile tocmai pentru că ne așteptăm să ne păstrăm rating-ul recomandabil investițiilor și din partea celor de la S&P. Dacă lucrul acesta nu se confirmă și se schimbă ceva, atunci toate calculele se refac, toate chestiunile care țin și de locul unde decide să apere Banca Națională cursul se schimbă, pentru că nu mai e nevoie să apere un curs în momentul în care se destabilizează toți ceilalți indicatori. 

- Și atunci, în scenariul acela, dacă avem rating negativ, la ce ne așteptăm pe toți indicatorii pe care îi și simt oamenii în mod direct și imediat? 

- Exact la situația problematică, să-i spun așa, în care cresc dobânzile, cresc ratele, crește cursul, toate cresc și vedem exact unde avem acel hard landing, acea aterizare dură despre care se vorbește. Dar e important aici să spunem că pe toate calculele de probabilități care țin de ceea ce este cel mai probabil să se întâmple, nu acesta este scenariul care iese din calcul în acest moment. Probabilitatea acestui scenariu este surprinzător de redusă, având în vedere câtă speranță ne puneam sau cât de important părea din declarațiile politice să avem un Guvern cu puteri depline care să se numească Guvernul Mureșan. 

Interviu acordat de Christian Năsulea lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Ce a contat în calculul S&P, ca să nu ne retrogradeze, așa cum spuneți, vreodată, în scenariul cel mai probabil? 

- A contat în mod surprinzător foarte mult, din punctul meu de vedere, aici nu vreau să dau, să pun pe numele nimănui altcuiva această chestiune, dar a contat foarte mult afirmația sau declarația foarte clară a președintelui Nicușor Dan legată de nedeclanșarea anticipatelor. În momentul în care a spus că cel mai rău lucru pe care-l vom avea este tot Guvernul interimar Bolojan, că rămânem în această situație, s-a văzut cum specialiștii s-au liniștit pentru că, în mod paradoxal, această situație în care suntem, cu un guvern demis, interimar, cu puteri limitate, care reduce deficitul tocmai pentru că are puteri limitate, aceasta este de fapt o situație stabilă.

Așa au ajuns piețele, așa au ajuns analiștii din afara țării să considere că stau lucrurile când vine vorba de țara noastră. Noi avem o situație stabilă pentru că nu reușim să punem un guvern și pentru că e foarte neclar dacă avem o perspectivă de a pune un guvern care să aibă puteri depline, să aibă suport în Parlament, ca să și facă ceva în momentul în care ar fi învestit, ceea ce înseamnă că suntem blocați în punctul acesta, dar e un punct de blocaj care pentru creditorii statului, nu vorbim de economie, de alte chestiuni pe care le avem noi de rezolvat, dar pentru cei care așteaptă să vadă dacă își pot lua banii înapoi ca să împrumute statul român cu alți bani, e ok, e în regulă. Se reduce deficitul, avem convergență spre o traiectorie care e o traiectorie de corecție, tocmai pentru că avem acest guvern interimar care nu poate face anumite lucruri. 

- Există și scenariul în care o să avem un guvern, până la urmă, cu puteri depline, învestit și care să vină dintr-o zonă care să reia măsurile de relaxare fiscală, pentru că, nu e așa, și acum o să mă refer la exemplele concrete. PSD, de pildă, a spus că nu va vota un Guvern Ilie Bolojan 2.0 care să vină cu aceleași reforme, cu aceleași măsuri, cu aceleași reduceri, ceea ce indică că ar putea să urmeze o relaxare din punctul ăsta de vedere. Dacă vine un Guvern, că e PSD, că e orice altceva, care relaxează măsurile fiscale și începe să arunce cu bani în piață, cum vor privi investitorii? Chiar dacă el e un Guvern cu puteri depline, nu e haosul anticipatelor. 

- Din păcate și pentru PSD, dar din păcate și pentru perspectivele noastre de a vedea o relaxare a situației, nu cred că putem avea acest Guvern. Pentru că mesajele care vin din partea investitorilor, repet, a creditorilor, e mai bine să le spunem așa, deci Guvernul acesta care să dea bani duce la un downgrade în afara calendarului, practic, în momentul în care noi venim și punem un Guvern care se desprinde de linia aceasta de consolidare fiscal-bugetară, înainte de a duce deficitul sub 3%, de a ieși din procedură de deficit excesiv, un Guvern de genul acesta, în opinia mea, va duce la publicarea unor scrisori de la cele trei agenții, prin care anunță că în afara calendarului ratingul de țară al statului român este scăzut pentru că s-a pierdut perspectiva de corectare a deficitelor. 

- Erau și în programul lui Siegfried Mureşan câteva astfel de promisiuni, că vor fi indexate pensiile și salariile în 2027, dacă situația o va permite, era acest bemol. 

- Dacă se poate. 

- Dacă se poate, da. Că nu vor crește taxe și impozite. Există anvelopă pentru așa ceva? Pentru acele promisiuni? 

- Trebuie creată această anvelopă. Exact aceasta era și chestiunea care reieșea din program. Ăsta este și motivul pentru care cred că ne vom mai întâlni cu programul domnului Mureșan, pentru că este programul care reiese și din discuții cu oameni de la Fondul Monetar Internațional, de exemplu. Pare destul de evident că, în situația în care va veni altcineva, că va fi un alt guvern, că va fi o troică, că va fi altă soluție de corectare a deficitelor ... 

- O troică, spuneți cuvinte care dau fiori românilor. În ce context poate să vină troica? Și, să le explic generațiilor mai tinere, că am avut problema asta punctual, Comisia Europeană-FMI-Banca Mondială, care să vină să dea un soi de set de reguli pentru economia României, dacă nu ne descurcăm singuri. 

- Tocmai, troica ar putea să vină în situația în care nu ne descurcăm singuri, în situația în care prin deciziile politice sau prin guvernul pe care îl punem arătăm că nu am înțeles ce avem de făcut, nu am înțeles care sunt acele măsuri inevitabile care trebuie luate și atunci trebuie să se închidă robinetul cu banii, să fim forțați de fapt să ne asumăm un acord care să includă și niște măsuri dure de corecție. Ce voiam să spun de fapt era tocmai că măsurile tot alea sunt, indiferent care este varianta de Guvern.

Până nu ne facem curățenie în casă, nu există altă variantă decât să corectezi deficitele. Aici, în interiorul acestui "nu există variantă", există însă în momentul acesta opțiunea de a tăia dintr-o parte sau dintr-alta mai întâi. Există opțiunea de a face aceste tăieri mai repede, ceea ce înseamnă că se va simți mai tare pentru populație, dar ne vom reveni mai repede, sau de a face reformele cum ne stă de obicei în fire, mai lent, ceea ce înseamnă că nu se simte atât de rău atât de repede, dar și durează mult mai mult timp până încep lucrurile să revină pe o direcție pozitivă în ceea ce privește creșterea economică și redresarea țării la nivel macro. 

- Cât timp estimați că mai avem în ochii creditorilor, investitorilor să o mai tărăgănăm așa cu guvern interimar, "haideți că îi păsuim că totuși rămâne deficitul în limitele astea chiar dacă guvernul nu are puteri depline"? Cât ne mai permitem să ne mai amăgim și să-i mai amăgim, nu știu exact, cât să-i mai amăgim, cât să-i mai convingem așa pe, din aproape în aproape?

- Eu am văzut că există un scenariu care e calculat de alții, de cei care analizează poate mai obiectiv din afara țării ce se întâmplă la noi, care include inclusiv un interimat pe perioadă nedeterminată. Deci acest scenariu este deja calculat de analiștii din afară, în așa fel încât să calculeze de fapt cum arată reducerea de deficit în momentul în care mergem pe calea Belgiei. 

- Adică doi ani până la următoarele alegeri? Să fim interimat cu interimat până la următoarele alegeri? 

- Chiar trei ani pentru Belgia au fost. Practic, Belgia a reușit performanța de a depăși orice fel de grafic, orice fel de interval în care se fac aceste lucruri. Sper să nu fie cazul nostru, pentru că nu e o soluție optimă. E mai bine să ai un guvern cu puteri depline care face ce trebuie, decât să stai și să aștepți să se regleze lucrurile de la sine, dar fără să existe voință politică sau dorința cuiva de a-și asuma costul politic al măsurilor care se impun în acest moment. Dar merge și așa. Ușor, ușor vom reduce deficitul pur și simplu pentru că nu suntem în stare, nu reușim să ne asumăm niște lucruri pe care trebuie să le facem.