Video Qatarul, al cincilea stat suveran bombardat de Israel: "A avut aprobarea tacită a SUA". Care e miza atacului

Este al cincilea stat suveran pe teritoriul căruia Israelul lansează bombardamente în ultimul an după Liban, Yemen, Siria şi Iran. La acestea se adaugă campania de nivelare a Fâşiei Gaza plus acţiuni militare frecvente în Cisiordania ocupată. Premierul Benjamin Netanyahu şi-a asumat responsabilitatea pentru atac şi precizează că bombardamentele au vizat exclusiv sediul Hamas, acolo unde se aflau liderii de rang înalt ai grupării.

Aceştia au supravieţuit însă bombardamentului, potrivit informatiilor Sky News. A fost ucis, însă, fiul şefului Hamas, un membru al forţelor de securitate şi cinci lideri de rang inferior. De asemenea, mai mulţi agenţi de securitate au fost ucişi. Benjamin Netanyahu spune ca bombardamentele au fost si un raspuns la atentatul terorist de luni din Iersualim.

Qatarul a calificat atacul drept o încălcare flagrantă a tuturor legilor şi normelor internaţionale. L-a etichetat ca fiind un atac laş şi spune că nu va tolera comportamentul nesăbuit al Israelului. A transmis însă că echipele de negociatori nu au fost afectate de atac, iar Doha îşi va continua rolul de mediator în războiul din Fâşia Gaza.

Premierul qatarez a precizat ca partenerii americani au avertizat Qatarul la 10 minute după ce atacul începuse, ceea ce contrazice declaraţia dinspre Washignton că avertismentul fusese dat înainte ca bombardamentul să înceapă. Premierul qatarez a mai punctat că "acest act de terorism statal" lasă totuşi puţin spaţiu pentru diplomaţie şi atrage atenţia că întâlnirea în mijlocul căreia a avut loc atacul era tocmai pentru găsirea unei solutii de pace, iar Hamas transmitea în urmă cu 24 de ore că găseşte utile câteva dintre ideile propuse de administraţia Trump pentru încetarea războiului.

Între timp Casa Albă a fost extrem de vagă cu privire la cronologia atacului, cât ştia şi ce aprobări a dat. Într-o declaraţie de presă, administraţia Trump a numit atacul nefericit, dar nu a condamnat Israelul, ci a subliniat că eliminarea Hamas e un scop care merită. Au condamnat însă în termeni duri bombardamentul statele arabe, Canada care prin vocea premierului Mark Carney a calificat atacul drept o intolerabilă expansiune a violenţei în regiune şi Uniunea Europeană care accentuează că atacul e o încălcare a legilor internaţionale şi a suveranităţii Qatarului.

Anterior, Kaja Kallas, responsabilă cu afacerile externe la Bruxelles, anunţase şi că blocul comunitar e hotărât să impună sancţiuni Israelului atât economice cât şi în ceea ce priveşte colaborarea militară, dar se loveşte de opoziţia câtorva state membre printre care şi Ungaria. Bombardamentul a fost condamnat şi de şeful Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

Am analizat întreaga situaţie alături de Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford. 

Marius Pancu: Haideți să ne lămurim, domnule Bjola, dincolo de declarațiile pe care le-am văzut, și din partea lui Beniamin Netanyahu, și din partea Casei Albe, cât de posibil este ca acest atac israelian să se fi derulat exclusiv din voința Israelului, fără o undă verde, propriu zisă, de la Casa Albă, având în vedere parteneriatul pe care SUA și Qatarul îl au? 

Corneliu Bjola: Puțin probabil. Probabil că, într-adevăr, acest atac a fost, adică foarte sigur că acest atac a fost făcut cu aprobarea tacită a Statelor Unite. Și de ce cred acest lucru? Pentru că, așa cum spuneam și dumneavoastră, Statele Unite au cea mai mare bază militară în regiune. Este centrul de comandă central. Și asta înseamnă 10-13.000 de soldați, plus radare, plus avioane, drone. Deci era imposibil ca avioanele israelene să se apropie de Doha, fără ca forțele armate americane să nu detecteze această prezență. Faptul că, într-adevăr, Israel atacă acești liderii Hamas nu cred că surprinde. Au atacat înainte liderul Hezbollah, anul trecut în septembrie. Hassan Nasrallah în Beirut, pe care l-a asasinat. A făcut și acest lucru și în Teheran. Și motivul pentru care încearcă să elimină acești lideri Hamas, Israelul a spus de mai mult dacă ataci cetățenii israelieni, vor fi suferi consecințele.  Dar mai este un al doilea motiv, care iarăși se leagă cu întrebarea dumneavoastră, este faptul că, întotdeauna când atacat lideri Hamas, i-a făcut pentru că blocau acea negociere pe care Israelul și-o dorește de a elibera tot ostaticii luați pe 7 octombrie 2023 de către Hamas. Duminică, președintele american Trump a anunțat pe rețeaua sa de socializare Social Truth că Israelul a acceptat în sfârșit  propunerea sa de medierede pace în zonă și că așteaptă de la Hamas, că asta era mesajul său, să accepte și ei și că e ultimul lui mesaj de avertizare. Deci acest lucru se leagă oarecum. Este modul în care președintele Trump negociează, trimite un semnal, cel puțin cu Hamas, nu neapărat cu Rusia sau cu China, dar cu Hamas, cam asta a fost situația. Și asta poate aduce complicații. Dar este clar că a fost o anumită aprobare tacită și pe fondul mesajului președintului Trump de aseară, care avertiza Hamas că este ultimul avertisment și propunerea se referă la faptul că dorește eliberarea tuturor ostaticilor rămași. Aproximativ 20 se bănuiesc că au rămas în viață. 

Marius Pancu: Pe de altă parte, vă citesc două lucruri, o informație pe surse din Guardian, care afirmă contrariul că s-ar fi apropiat, chiar și în cursul acestor negocieri în Qatar-Hamas, de a accepta un acord. Și ca de fiecare dată când se întâmplă asta, Israelul încearcă să pune bețe în roate. Pe de altă parte, mărturia unei mame a unui ostatic aflat încă în fâșia Gaza, care scrie pe X că simte că prin acest atac Benjamin Netanyahu pur și simplu i-a executat copilul. Pentru că n-ar mai fi loc de negocieri de pace în urma acestui atac. Vă întreb însă, ca să ne întoarcem la ce spuneam, la ce ne refeream în relația cu Statele Unite, ce fel de efect va avea asupra asupra relației dintre Statele Unite și Qatar acest atac? 

Corneliu Bjola: Este o problemă. Este o problemă pentru că, da, Qatar întotdeauna a fost aliatul de bază, partenerul de bază al Statelor Unite în regiune. A mai avut tensiuni în trecut, să ne amintim de acea blocadă, din primul mandat, nu e inițiată de către administrația Trump, dar oarecum și atunci Statele Unite s-au distanțat la început față de ceea ce se întâmpla, când Qatarul a fost blocat de către Arabia Saudită și ca alte țări din zonă. Dar poate crea complicații. Nu neapărat pentru Qatar. Bănuiesc că, pentru Qatar, situația în momentul de față nu prea are prea multe opțiuni. Nu există alte baze militare decât cea a Turciei. Probabil se va apropia și mai mult, se va întâri această relație între Qatar și Turcia, dar nu există un partener de substituție pentru Statele Unite în momentul de față. Unde însă poate complica acest lucru este faptul că Statele Unite are și alți parteneri în zonă. Emiratele Arabe, Arabia Saudită, și care se vor uita cu foarte mare îngrijorare la ce s-a întâmplat. Pentru că, până în momentul de față, Statele Unite erau un fel de garant al suveranității acestor state. În momentul în care tu tacit accepţi o astfel de lovitură, deși, să spunem că Israelul nu ar avea niciun motiv să intervină în Emiratele Arabe sau Arabia Saudită, creezi o anumită neîncredere. Deci asta este, fără îndoială, ar putea să fie un model în care scade oarecum încrederea în parteneriatul cu Statele Unite, cel puțin pentru o perioadă.   Este și problema ce se va întâmpla cu negocierile mai departe, ce spuneați cu mama acelui ostatic, pentru că Qatar a anunțat că abdică s-au că anulează orice efort pe termen scurt. S-au simțit umilite și asta probabil că va conta.  Dar este și adevărat că Hamasul nu prea are prea multe opțiuni în momentul de față. Și poate se bazează pe faptul că o altă lovitură, a doua lovitură, nu va interveni, cel puțin de acest gen. A fost o lovitură destul de riscantă. De obicei, genurile acestea de lovituri pot fi făcute mult mai discret, dar ca acestea, ca să bombardeze cu avioane un stat suveran, cu care, în sfârșit, n-aveai niciun fel de probleme înainte. Poate să trimită niște unde de șoc destul de puternice prin zonă, mai ales pentru partenerii care se bazau, cum spuneam, pe o anumită încredere în genul de relație pe care le au cu Statele Unite și acum se gândesc în ce măsură ei sunt complet protejați pe viitor. 

Marius Pancu: Bun, nu e un secret că Benjamin Netanyahu a dat și ordine de evacuare din nou pentru orașul Gaza, vrea din nou să intervină acolo. Cât mai poate să meargă această campanie militară? Vă întreb asta uitându-mă și la ceea ce spuneam iarăși în materialul introductiv, că inclusiv Uniunea Europeană și-ar dori să impună sancțiuni Israelului tocmai pentru a opri, odată pentru totdeauna, campania, sau pe termen mediu și scurt. 

Corneliu Bjola: Problema, cred că este influențată de 2 factori. În ce măsură Hamasul va accepta să elibereze acei ostatici rămași, se vorbește de aproximativ 20 rămași, dar este singura lui carte pe care o mă are în momentul acesta. Apropo de acordul de pace, la un moment dat, Israelul insista că, dincolo de eliberat ostatici, dorește și o dezarmare totală a Hamas, care nu era oarecum inclus în această nouă propunere menționată, cel puțin, de președintele Trump. Dar ăsta este un obstacol. Dar mai este o problemă, și asta este o problemă internă pentru Israel, pentru că există întotdeauna această suspiciune în plan intern, că Netanyahu prelungește acest război. Prelungește, pentru că în momentul în care acest război se termină, problemele interne legate de acele procese, și nu numai, și eventual toată coaliţia asta pe care încearcă să o țină la un loc, s-ar putea să se destrame. Sunt două elemente care oarecum continuă, permit această continuare a războiului, care, într-adevăr, a creat o mare tragedie umanitară în zonă și, evident, să țineți seama și de cum a început. De fapt, Hamas a inițiat acest program absolut neprovocat pentru ce s-a întâmplat.

Marius Pancu: Campania ulterioară, fiind disproporționată în ceea ce s-a întâmplat în Fâșia Gaza,  dacă ne uităm la cifre absolute. 

Corneliu Bjola: Exact. O parte din țările europene anunță că vor să recunoască Palestina, mă refer la țările vest-europene, iar Israel amenință, sau cel puțin guvernul Netanyahu, amenință că vor anexa Cisordania, deci va crea și mai mare propensitate  spre conflict intern în regiune. Ca un semn de urmărit pe viitor, cum spuneam, deci toți liderii Hamas au fost urmăriți și eventual din Liban, din Asociația Românească, din Siria, din Iran, acum din Qatar. 

Marius Pancu: Doar că toate aceste state, Liban, Yemen, Siria, Iran, aveau probleme cu Israelul și nici nu erau văzute drept o extensie, cum ar veni, occidentală, aproape de democrație liberală, dacă ne raportăm la zona Orientului Mijlociu, de parteneriat cu SUA. Qatarul nu avusese niciodată război cu Israelul. Nu declarase că își dorește dispariția statului israelian, așa cum se prevalează de pildă Benjamin Netanyahu.

Corneliu Bjola: Ideea din partea israeliană fiind că liderii Hamas, asta cred că e semnalul pe care vor să-l trimită, că liderii Hamas nu au un safe heaven, nu au o zonă protejată nicăieri în lume. Și dacă acest semnal, în sfârșit, este reconfirmat, mai există o țară și asta va complica dacă se întâmplă acest lucru, Turcia. Turcia este cu totul alt jucător. Relațiile între Israel și Turcia sunt complicate și tensionate de mai mult timp și nu cred că Israel va avea curajul să facă genul acesta de operații în Turcia. Ar complica  extraordinar situația, dar operații clandestine întotdeauna sunt posibile împotriva liderilor, pentru că ăsta a fost semnalul trimis în momentul de față. Liderii Hamas nu au safe heaven, nu au zonă protejată nicăieri în lume și această escaladare pe care o făcut-o  vor să probeze, vor să transmită acest semnal.

Marius Pancu: Acum e o întrebare complicată, dar noi nu ne ferim de controverse aici la Observatorul de Noapte. Cinci state pe teritoriul cărora Israelul a lansat bombardamente în ultimul an. Cinci state suverane, cu problemele lor mai mici sau mai mari, cu petele lor, umbrele lor mai mici sau mai mari, chiar și la adresa Israelului. Există o dublă măsură în raportarea internațională cu privire la acest comportament al Israelului de a ataca cinci state diferite. I s-ar fi permis oricărui alt stat considerat democrație să atace cinci state fără vreun mare ecou internațional la nivel de sancțiuni și măsuri concrete?

Corneliu Bjola: Bun, când vorbim de cazul Israelului și motivul pentru care a fost această toleranță față de Israel este că întotdeauna a fost considerat ca un fel de autoapărare extinsă. Pentru că Israelul n-a făcut acest lucru înainte de 7 octombrie iar când a intervenit înainte a fost, de exemplu, pentru a opri anumite centrale nucleare sau încercări de construire de zone nucleare în Iran sau în Siria. După 7 octombrie genul acesta de justificare a fost extins, spunând într-adevăr că, vedeți, Hezbollah are un fel de zonă protejată în Liban cu care își permite să arunce tot felul de rachete că acești lideri conduc aceste operațiuni. De aici justificarea că este nevoie de acest lucru, la fel pentru Iran, la fel pentru Siria.

Diferența, cum ați menționat, este Qatar. Qatar nu a fost implicat în acest joc. Aici apare această anomalie în sensul că deși, într-o anumită măsură, putem spune că Qatar a jucat un rol în a susține financiar Hamasul înainte de 7 octombrie, dar cu justificare de umanitară, nu neapărat militară. Deci, este o divergență față de cazurile pe care le-ați prezentat și Qatar. Și cred că această divergență, care până acum, în sfârșit, nu a fost pusă în aplicare de această strategie, are legătură și probabil, nu neapărat încurajată, dar aprobată de ce spuneam mai devreme, că Preşedintele Trump și-a pierdut răbdarea. Dorește acest conflict încheiat și este convins că această opoziție vine de la liderii Hamas și a fost dispus să îşi asume un risc de a-și aliena un partener de încredere în zonă, mă refer la Qatar, acceptând ca Israelul să inițieze această acțiune. De fapt, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, în seara asta, spunea oarecum exact asta. O încercare să navigheze, să facă această acrobație în sensul că este regretabil că un stat suveran a fost atacat, dar este un obiectiv justificat având în vedere poziția de care vorbeam. Dar, într-adevăr, este o deviație față de cazurile toate celelalte care le-ați prezentat, care erau implicate într-o formă sau alta în atacarea Israelului sau protejarea în sfârșit, susținerea unor forțe care atacaseră Israelul într-o formă sau altă. Hamas, Hezbollah și așa mai departe, rebelii Houthi.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰