12 iunie, Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox
Joi, 12 iunie, este prăznuit Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, sfânt cu care oamenii, în general, sunt mai puţin familiarizaţi.
Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului. Conform crestinortodox.ro, s-a născut ca rod al rugăciunilor părinţilor săi. După ce a primit botezul, a fost dus de tatăl său la o mănăstire, pentru a creşte potrivit voii lui Dumnezeu. Mai târziu, Sfântul Onufrie părăseşte mănăstirea şi merge în deşert. Călăuzit de un înger, ajunge la Ieremia, un bătrân sihastru. Acesta l-a învăţăt ce înseamnă viaţa în singurătate.
Timp de 70 de ani, a îndurat arşiţa zilei, frigul nopţii, luptându-se neîncetat cu demonii şi cu neputinţele firii. După lupte amarnice purtate cu demonii tuturor ispitelor şi după ce inima lui s-a întărit desăvârşit în dragostea pentru Dumnezeu, un înger al Domnului a început să-i aducă pâine pentru hrana lui.
După aceşti ani, Cuviosul Pafnutie cel Mare merge călăuzit de înger prin deşert vreme de 40 de zile, fără hrană, şi ajunge la peştera Cuviosului Onufrie. Întrebat de Pafnutie cum s-a împărtăşit în tot acest timp petrecut în pustie, Cuviosul Onufrie a răspuns că în fiecare duminică un înger al Domnului aducea fiecărui pustnic Trupul şi Sângele Domnului.
Conform sursei amintite, au petrecut toată noaptea în rugăciune, iar în zorii zilei bătrânul Onufrie i-a descoperit Sfântului Pafnutie că Dumnezeu l-a călăuzit până la peştera sa, pentru a-i îngropa trupul, căci venise vremea să treacă la cele veşnice. În pragul morţii sale i-a spus lui Pafnutie: "Lepădând toată grija lumească pentru a ne dărui lui Dumnezeu, nu mai simţim nici foame, nici sete, nici vreo altă slăbiciune. Şi atunci când unul dintre noi doreşte cu nostalgie să revadă oamenii, îngerii îl duc, prin mijlocirea vedeniei, în Rai, unde se vede atât de pătruns de lumina dumnezeiască încât uită de toate greutăţile sale şi se întoarce cu mult mai mare putere la asceza sa".
După aceste cuvinte, Cuviosul Onufrie s-a întins pe pământ şi a murit. Mormântul său a fost săpat de doi lei. Îngropând cu cinste trupul Sfântului Onufrie, Avva Pafnutie s-a întors la mănăstirea lui şi le-a descoperit şi celorlalţi fraţi viaţa minunată a acestui mare sfânt.
Pentru că şi-a petrecut aproape întreaga viaţă în pustiul Egiptului, a rămas în istora Bisericii drept pildă a sihastrilor.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
