Antena

13 februarie, Sfântul Cuvios Martinian. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox

Vineri, 13 februarie 2026, este prăznuit Sfântul Cuvios Martinian, sfânt cu care oamenii, în general, sunt mai puţin familiarizaţi.

de Redactia Observator

la 12.02.2026 , 13:43

Sfântul Cuvios Martinian este prăznuit pe 13 februarie - doxologia.ro

Cuviosul Martinian a intrat în viaţa monahală la vârsta de 18 ani, petrecând într-o peşteră, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, în înfrânare şi rugăciune. Conform crestinortodox.ro, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii, mulţi oameni dobândind vindecare prin sfintele lui rugăciuni. De asemenea, sfântul a vindecat chiar şi mulţi îndrăciţi. Pentru aceasta, diavolul avea să aducă asupra Sfântului Martinian numeroase ispite şi naluciri, pentru a-l îndepărta de viaţa sihăstrească. Cel mai mult l-a ispitit însă diavolul pe cuviosul Martinian cu patima desfrânării.

Odată, primind în chilie o femeie pentru a rămâne în timpul nopţii, şi pe care nu s-a îndurat să o lase afară, pradă animalelor sălbatice, aceasta a mărturisit că venise pentru el, pentru a se convinge toţi că viaţa lui nu este vrednică de laudă. Cuviosul, ascultând-o, se învoia, puţin câte puţin, în inima sa. Dar mai înainte de a cădea în păcat, a fost tras înapoi de la cădere prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfântul Martinian, aprinzând multe lemne, a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se şi zicându-şi: "de vei putea să rabzi, Martiniane, focul iadului, lăsându-te în voia poftei, supune-te femeii". Şi aşa arzându-se pe sine şi smerind sălbăticia trupului, pe femeia, care şi-a venit în fire văzând acestea, a trimis-o la mănăstire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insulă pustie unde a trăit timp de 10 ani. Într-o dimineaţă, naufragiind o corabie, o fată care se agăţase de o scândură a ajuns până la locul unde se nevoia sfântul. Acesta i-a lăsat fetei hrană şi adapostul său, zicându-şi, apoi, "fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita". Sfântul s-a aruncat în mare, înotând până la ţărm.

Articolul continuă după reclamă

Ultima parte a vieţii, Martinian şi-a petrecut-o pribegind din loc în loc până când, într-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului.

Sinaxarul aminteşte despre cele două femei că şi-au desăvârşit viaţa dobândind şi ele, de la Duhul Sfânt, semnele sfinţeniei. Prima, Zoe, s-a dus la mănăstire şi, trăind acolo în curăţie, s-a învrednicit de a face minuni. Cea de-a doua, Fotinia, a rămas pe acea stâncă din mare până la sfârşitul vieţii.