EXCLUSIV: Cum funcţionează Cultura Şpăgii în România!

Aproape că nu găseşti instituţie publică în România căreia să-i deschizi uşa fără să ai plicul pregătit. A devenit o normalitate şi pentru cel care dă, dar şi pentru cel care ia.

O adevărată cultură a şpăgii de care nu prea avem cum scăpa. Mai ales că legile care condamnă şpaga, rămân aspre doar pe hârtie.

Un băiat strânge bani pentru profesori. Deşi e elev în clasa a şasea, băiatul pare să aibă experienţă bogată în plocoanele pentru dascăli. Ştie bine cum merg treburile la şcoală, dar mai bine ştiu părinţii care cotizează periodic.

Reporter: "Şi cam cât strângeţi voi aşa?"

Elev: "15, 20 de lei!"

Banii vin de la părinţi. Iar sumele cresc odată cu nevoile clasei sau ale învăţătorului. La o şcoală din sectorul 6 al Capitalei părinţii fac planuri de milioane pe mail.

Discuţie pe email între părinţi, şcoală din Bucureşti:

"Din câte am discutat, trebuie să aduceţi 120 lei + 200 lei. Total ar fi 320 lei. Vom stabili împreuna ce vom cumpăra din fondul clasei. O zi bună!"

"Vă informăm că în şedinţa de ieri, 02.10.2013, s-a hotărât că se vor strânge în plus faţă de cei 320 lei şi suma de 50 de lei pentru un laptop pentru doamna învăţătoare"

Reprezentanţii şcolii unde se strâng atâţia bani n-au vrut să facă declaraţii.

Iar inspectorii şcolari răspund ferm. Şpaga nu e şpagă! Televizoarele sau calculatoarele sunt mijloace de învăţământ.

Constituţia României spune clar: învăţământul de stat este gratuit. Studiile însă arată că şcoala pentru un singur copil costă între 1500 şi 4500 de lei doar într-un singur an. Deci ce-i mai sus în ţara asta? Legea sau şpaga?

Iar la noi şpaga a devenit un mod de viaţă. La şcoală, la facultate, la biserică sau la spital, dacă vrei să fii băgat în seamă trebuie să dai.

"Avem învăţători şpăgari, profesori şpăgari, directori de liceu şpăgari, avem o formă de a creşte oamenii în cultura şpăgii. Oamenii care iau şpagă şi cei care dau şpagă ori nu văd problema, pentru că sunt parte din ea, ori o trec sub tăcere. Asta e partea cea mai gravă a situaţiei şi care anunţă un viitor negru pentru naţiunea asta", spune Dumitru Borţun, sociolog.

Dar până la viitor ne mănâncă prezentul. Pentru că învăţământul gratuit costă mult. Şi-l plătim NU doar în bani: aproape 70.000 de copii sunt nevoiţi să renunţe la şcoală pentru a munci, iar o treime dintre ei rămân analfabeţi.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰