Doru Octavian Dumitru, terapie prin zâmbet

• Artistul a făcut liceul şi facultatea de instalaţii.
• Alegerea a fost făcută mai mult pentru tatăl său.

Urmăriţi partea a doua a interviului acordat de artistul Doru Octavian Dumitru pentru Observatorul orei 12. 

Doru Octavian Dumitru: Televiziunea este dupa cum bate vantul, numai un drapel se flutura dar nu si schimba locul, prefer locurile stabile. Este o perioada trista pentru artisti acum . Este o perioada dificila si am vorbit cu cativa colegi din mai multe colturi ale lumii care mi-au spus ca daca or sa fie siliti o sa si schimbe meseria ceea ce este dureros, ei fac planeta mai frumoasa si fara ei planeta ar fi mai trista

Reporter: Daca nu erati actor de comediei, ce erati? Ştiu ca ati termint facultatea de instalatii la Bucuresti

Vezi și

Doru Octavian Dumitru: Cred ca am facut-o pentru parinti mai mult cu toate ca am facut 10 ani de instalatii, liceul 5 ani, facultatea 5 ani.

Reporter: Ce are in comun instalatia cu comedia?

Doru Octavian Dumitru: A fost o dorinta a tatalui meu ca sa am o meserie pentru ca el spunea “Uite actorii umbla cu biscuitii in buzunar”, ceea ce nu este rau aveti un biscuite va potoliti foamea. El a zis ca un om este, cred asta, atentie, cred ca fiecare sa aiba o meserie pentru ca meseria inseamna o anumita abilitate de a se descurca in viata. Cu cat sunt mai multi comici intr-o societate, societatea este bogata pentru ca omnul care rade de ceea ce i se intampla lui este un om educat, un om needucat nu rade de el, rade de celalat, de ce? Pentru ca el are niste refulari si el vorbeste fix prin refulari, in el nu cauta, de ce? Pentru ca ii este frica. Rasul este vital este hrana pentru suflet, hrana pentru minte. Un suflet frumos este un suflet care rade si rasul vine din ras, tristetea vine din tristete ele se incurajeaza una pe alta. Ca sa fii trist este usor nu faci efort, ca sa fii vesel faci efort. Este mai usor sa fii trist cumva, toata lumea este trista nu ai nevoie de motiv de tristete, te trezesti trist. Suna alarma-trist. Sa va spun ceva, in momentele astea noi depindem de noi, daca nu ne pasa sunt oameni care o sa moara pentru ca noua nu ne pasa. Ar trebui in momentele astea sa fim uniti la distanta, pastreaza distanta dar uneste-te, adica hai sa gandim impreuna gandirea colectiva ramane asa ca o lehuza daca nu o folosim si ar trebui folosita si nu o spun ca sa folosesc cuvinte mari dar omul singur nu poate sa supravietuiasca, iar daca supravietuieste singur supravietuieste mic asa. Eu cred ca daca toti am gandi in momentul asta pentru toti si nu am exclude pe nimeni, cred ca am putea sa traim cu virusul asta si sa iesim si sa ne laudam la sfarsit ..mai in toata nebunia din pandemie un singur lucru nu am uitat, sa fim oameni.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰