Dragoș Popescu vrea să salveze în România

În fiecare an, România pierde trei mii de medici. Şi, din 2008 încoace, migraţia ne-a costat 3 miliarde şi jumătate de lei.Bani folosiţi pentru formarea şi specializarea lor. 

Ultimele statistici arată că 50% dintre studenţii la medicină se înscriu la facultate cu gândul să plece. Unii se şi întorc. Dar numărul lor NU se poate calcula în procente. Îi numărăm pe degete. Sunt cei care au ales să Salveze în România. Pe câţiva îi cunoaşteţi în campania Observator VREAU SĂ SALVEZ ÎN ROMÂNIA.

Dragoş Popescu e unul dintre ei. A lucrat în Statele Unite şi în Spania alături de cei mai buni specialişti în chirurgia ortopedică. Face transplant de menisc şi reconstruieşte oase cu talentul părinţilor arhitecţi. În Barcelona, are tot ce-şi poate dori un om, dar numai la Bucureşti se simte acasă.

Nu ştie cum arată un spital de stat din România. Poate doar din poveşti, auzite de pe la alţi medici români, care i-au fost colegi în Spania. De 15 ani, Dragoş Popescu face ce ştie mai bine. în Barcelona: e chirurg ortoped într-un spital de top.

Nu e un doctor obişnuit. La finalul facultăţii, a simţit că medicina tradiţională nu e pentru el: „Mă pasionau chestiile mai practice, mai mecanice. Ortopedia e mai mult mecanică, biomecanică, mai puțină medicină tradițională”, spune Dragoș.

Singura tradiţie în familie erau meciurile Sportului Studenţesc. Pasionat de fotbal, tatăl îl purta, etapă după etapă, la confruntările echipei de succes a momentului.

La fel ca Sportul Studenţesc, şi visul lui să devină fotbalist s-a stins. Dar a rămas aproape de sport. S-a specializat în Statele Unite. La Centrul de Restaurare a Cartilajului din Chicago, unde a lucrat cu Brian Cole, ortopedul echipei de baschet Chicago Bulls.

Acum, Dragoş Popescu visează să facă transplant de menisc în România. O procedură care se practică de 20 de ani în Vest, dar pentru care România încă nu e pregătită.

Ministerul Sănătăţii trebuia să construiască patru bănci regionale de ţesuturi - în Bucureşti, Iaşi, la Târgu Mureş şi la Timişoara. Uniunea Europeană a oferit banii. Dar, pentru că autorităţile din România s-au încurcat în socoteli, licitaţiile n-au fost organizate la timp. Fondurile europene au fost retrase. Guvernul a alocat 32 de milioane pentru proiect abia la sfârşitul lui 2013. Apoi a urmat negocierea cu FMI şi ministerul Finanţelor, când bugetul gândit iniţial s-a redus serios. Ministerul a reuşit să aprobe doar o cincime din suma cerută de Agenţia de transplant.

Acum, singura bancă de ţesuturi funcţionează la spitalul Colentina din Bucureşti, iar în mediul privat nu se pot face, încă, astfel de intervenţii. Îi e greu să conceapă cum funcţionează sistemul medical de aici, după 15 ani petrecuţi în Spania.

Performanţa atleţilor profesionişti stă în mâinile lui. Orice accidentare poate curma cariera unui sportiv, iar rolul lui este să nu permită asta. La rândul lui, încearcă să găsească timp pentru sport.

A bătut lumea în lung şi-n lat pe motocicletă. poze cu el pe motor cu indicator de Bagdad, poza cu elefanti in spate. Şi-a construit o carieră în Spania. Dar nu s-a rupt niciodată de România. În Barcelona s-a îndrăgostit tot de o româncă. Acum, împreună cu ea şi cei doi copii, Dragoş Popescu îşi caută locul căruia să-i spună ACASĂ.

Dragoş Popescu vrea să lase spitalul Clinic din Barcelona, o unitate de stat recunoscută în toată Europa, pentru mediul privat din România . Şi el vrea să SALVEZE VIEŢI ÎN ŢARA LUI. Dar nu e pregătit pentru spitalele de stat. Nici ele pentru el.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰